Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 32/2009
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată la 27 martie 2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că inculpatul recurent a depus la dosar un memoriu.
Inculpatul recurent, declară că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu și nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs. Arată că a promovat această cale de atac pentru a fi pus în libertate întrucât are probleme de sănătate și pentru a i se da posibilitatea de a se supune unei intervenții chirurgicale la picior.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului recurent, avocat,solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate, având în vedere că acesta are probleme de sănătate și a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și prin luarea unei măsuri mai blânde.
Reprezentanta parchetului, procuror, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că inculpatul poate fi pus în libertate și ținând seama că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare de 2 ani închisoare. Cu privire la cererea subsidiară solicită respingerea ei ca neîntemeiată.
Inculpatul recurentavând ultimul cuvânt solicită punerea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală pronunțată la 27 martie 2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosar nr- s-a dispus, printre altele, în baza disp. art. 300/2 Cod proc. penală rap. la art. 160/b din același cod, menținerea măsurii preventive a inculpatului, fiul lui și al lui, născut la data de 20 iunie 1994, deținut în Penitenciarul -
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, din probele administrate în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol public datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetați în stare de libertate.
În ce privește durata rezonabilă a arestării preventive s-a apreciat raportat la disp. art. 5 din CEDO, că detenția preventivă a inculpatului este în continuare legitimă.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen, inculpatul .
În memoriu depus la dosar recurentul inculpat a solicita să fie judecat în stare de libertate, întrucât trebuie să sufere o intervenție chirurgicală la un picior, că a fost minor la data comiterii faptei iar prejudiciul nu este
În susținerea orală motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheieri penale atacate și, rejudecând cauza, în baza art.160/b alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că recurentul inculpat nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că acesta are probleme de sănătate și a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
Analizând legalitate și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de către inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 Cod proc. penală, cu referire la disp. art. 136 alin. 1, 143 și 148 lit. f) din Codul d procedură penală și art. 139 din același cod, și art. 160/1 și urm. Cod proc. penală, se apreciază că în cauză recursul declarat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de Apel constată în principal că prin sentința penală nr. 300/2009 din 02.03.2009, reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Devaa hotărât, printre altele, condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea a 4 infracțiunii de furt calificat, iar în baza disp. art. 350 alin. 1. pr. pen. a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și inculpatul.
S-a stabilit prim termen de judecată în apel la data de 30.04.2009.
La data de 27 martie 2009, tribunalul, ca instanță de apel, a stabilit termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive a apelantului inculpat, conf. art. 300/2, rap. la art. 160/b Cod proc. penală.
Prin încheierea penală pronunțată la această dată Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr- a dispus în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Această încheiere penală este supusă actualului control de legalitate urmare a exercitării de către inculpat a căii de atac a recursului.
În conformitate cu disp. art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz, contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
Inițial, inculpatul a fost arestat preventiv în baza disp. art. 149/1 rap. la art. 148 al. 1 lit. f) Cod proc. penală și art. 160/h alin. 1, 2 Cod proc. penală, texte de lege ce sunt în deplină concordanță cu art. 5 pct. 1 lit. c) CEDO, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai de 4 ani - 4 infracțiuni de furt calificat, respectiv, 2 infracțiuni prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e) Cod penal, dintre care o infracțiune în forma continuată, conf. art. 41 al. 2 Cod penal, infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a), g) și i) Cod penal, infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea dip. art. 99 și urm. Cod penal, iar lăsare în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, inculpatul recurent a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru comiterea a 4 infracțiuni de furt calificat, dintre care 2 infracțiuni în formă continuată, subzistând astfel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
În acest context, în mod corect, Tribunalul a apreciat că temeiuri care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent și, având în vedere disp. art. 5 CEDO, existența unei condamnări, chiar în primă instanță a inculpatului, conduce la bănuiala verosimilă că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege - art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la circumstanțele personale, Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada că acesta suferă de anumite afecțiunile, iar atitudinea procesuală sinceră pe care o invocă inculpatul urmează fi invocată în fața instanței de apel.
Ca atare, menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Nu este de neglijat a se arăta că, pentru motivele expuse mai sus și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, se apreciază că nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Față de aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursului recurentului inculpat, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza disp. art. 192 alin.2 Cod proc. penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată la 27 martie 2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2ex./03.04.2009
,.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Minuta deciziei penale nr. 32/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată la 27 martie 2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
indescifrabil indescifrabil indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
