Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 320/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.1446/2/2010
408/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 320
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data 26.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația nr. - din data de 19.02.2010 depusă la dosar (fila 9).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind de către președintele completului de judecată, învederează faptul că este de acord să fie asistat juridic de către apărătorul desemnat din oficiu.
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu, în temeiul art. 38515punctul 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate. Arată că instanța de fond nu a analizat, în concret, dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, ale căror cerințe nu sunt îndeplinite în cauză, iar, din probele administrate, nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Pentru aceste motive, solicită, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara ori localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Față de natura și gravitatea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave și modalitatea de săvârșire a acesteia, în condiții de recidivă postcondamnatorie, instanța de fond a apreciat în mod corect că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, personal, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate pentru a-și îngriji cei doi copii minori și mama bolnavă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
De asemenea, a respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și, precum și cererile de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că, la data de 27 iulie 2009, inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv (măsură dispusă în ceea ce îi privește la data de 06 aprilie 2009, pe temeiul dispozițiilor art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, b, alin. 21lit. a, c și alin. 3 din Codul penal (inculpații, și ) și, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a, b, alin. 21lit. a, c și alin. 3 din Codul penal (inculpatul ), fiind acuzați că, în noaptea de 04/05 aprilie 2009, primii cinci inculpați au pătruns, fiind mascați cu cagule, în incinta Institutului de Geriatrie " ", situat pe Calea B nr. 307, județul I și, după ce în prealabil i-au agresat pe paznicii și, au spart cu ajutorul unui flex și a unor răngi un bancomat () aparținând BCR, din care au sustras o sumă importantă de bani, fiind depistați la scurt timp, într-un taxi, având asupra lor suma de 328.290 RON, iar ultimul inculpat i-a transportat către și de la locul faptei cu autoturismul Volkswagen având număr de înmatriculare B-87-, tot el fiind acela care le-a asigurat paza și le-a pus la dispoziție uneltele cu care au spart bancomatul.
Tribunalul a apreciat că, la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, au fost respectate toate dispozițiile legale în materie, iar temeiurile care au determinat această măsură se mențin și justifică în continuare privarea lor de libertate.
Astfel, Tribunalul a reținut, expunând pe larg probatoriul administrat până în prezent, că, în cauză, subzistă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele anterior menționate și, de asemenea, că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, la evaluarea căruia a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea deosebită a acelor fapte, care au tulburat mediul social, reacția publică față de ele și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare și de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți a fi autorii lor, iar, pe de altă parte, înseși circumstanțele personale ale inculpaților, constatând că aceștia au un nivel scăzut de școlarizare, nici unul nu are vreo ocupație, iar patru dintre ei (, și ) sunt cunoscuți cu antecedente penale (toate condamnările definitive pronunțate anterior în ceea ce îi privește fiind evidențiate în considerentele încheierii).
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, fără a-și motiva în scris calea de atac promovată.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat încheierea Tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a analizat, în concret, dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, ale căror cerințe nu sunt îndeplinite în cauză, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art. 148 lit. f) teza a II-a din Codul d e procedură penală, și nici nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, motive pentru care a solicitat să fie judecat în stare de libertate, în principal prin revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, prin înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856alin. 3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
În acest sens, Curtea reține că probatoriul cauzei, astfel cum se înfățișează în prezent, justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta penală ce face obiectul trimiterii lui în judecată, relevanță sub acest aspect prezentând: procesul verbal de supraveghere operativă din 5.04.2009, însoțit de planșa foto; procesele verbale de cercetare a autoturismelor marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare B-87- și cu nr. de înmatriculare B-87-, întocmite de organele de poliție la 5.04.2009; procesul verbal de cercetare la fața locului din 5.04.2009, însoțit de planșa foto; procesul verbal de cercetare la adresa din-, cu planșa foto, în care sunt indicate locurile și obiectele arătat de inculpatul; planșele foto cu autoturismele marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare B-87- și cu nr. de înmatriculare B-87-, unde sunt relevate urmele identificate și relevate; procesul verbal din 5.04.2009 privind utilizarea câinelui de serviciu pentru depistarea unor urme; imaginile în format digital de la benzinăria; declarațiile martorilor a,; procesul verbal de conducere în teren cu martorul, însoțit de planșa foto; declarațiile părților vătămate și; rapoartele de expertiză medico-legală nr. A- și nr. A-; rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/18.06.2009, nr. -/22.06.2009 și nr. -/30.04.2009; declarațiile inculpaților, care, atât în cursul urmăririi penale, cât și în etapa cercetării judecătorești, au recunoscut, în mare parte, comiterea faptelor de care sunt acuzați.
Sub aspectul îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 143 alin. 1 din Codul d e procedură penală, Curtea nu poate reține critica recurentului-inculpat referitoare la omisiunea Tribunalului dea analiza condițiile impuse de acest text de lege, având în vedere că instanța de fond, în examinarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, a redat pe larg, în considerentele încheierii atacate, probele administrate în cauză, care justifică, în continuare, presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele penale pentru care este cercetat.
În același timp, Curtea constată ca fiind întru-totul justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, relevantă sub aspectul analizat fiind, îndeosebi, împrejurarea că acesta este acuzat de săvârșirea unor fapte foarte grave, al căror mod concret de derulare vădește premeditarea lor, care au presupus agresarea fizică a două persoane (lovite și imobilizate) și au cauzat un prejudiciu material important (peste 300.000 lei, recuperat numai ca urmare a intervenției prompte a organelor de poliție), faptele respective fiind motivate exclusiv de dorința obținerii pe această cale de foloase injuste și, de asemenea, care, prin mediatizarea lor (aspect de notorietate), au determinat o puternică reacție negativă în rândul opiniei publice, cu atât mai mult cu cât fapte asemănătoare s-au petrecut în număr tot mai mare în ultima perioadă, practic în întreaga țară.
La aceste elemente faptice, se adaugă și datele personale ale inculpatului, care, având un nivel redus de școlarizare (a absolvit doar 8 clase), fiind lipsit de orice ocupație care să îi permită a se întreține din surse licite și fiind recidivist postcondamnatoriu, acesta perseverând pe calea infracțională în pofida beneficiului ce i-a fost acordat cu privire la executarea pedepsei anterioare, se dovedește a fi ușor predispus la săvârșirea unor fapte de același gen, ordinea socială fiind, astfel, pusă în pericol.
În aceste condiții, Curtea apreciază că atitudinea procesuală a inculpatului, în mare parte sinceră și cooperantă, nu este de natură să determine reconsiderarea privării lui de libertate, aceasta urmând a fi valorificată în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îl privește.
Curtea constată și faptul că durata privării de libertate a inculpatului (arestat preventiv la data de 06 aprilie 2009) nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iulie 2009, iar cercetarea judecătorească în primă instanță se află și ea într-un stadiu avansat (în cauză au fost audiați inculpații, părțile vătămate și o parte din martori, urmând a mai fi ascultat un singur martor, pentru următorul termen din data de 23 februarie 2009).
Pentru aceleași motive anterior expuse, neintervenind nicio schimbare în temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului, Curtea constată că nu se poate dispune înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, conform art. 139 alin. 1 din Codul d e procedură penală, o astfel de măsură nefiind, de altfel, adecvată în raport cu stadiul procesual al cauzei și, mai ales, cu periculozitatea socială a inculpatului, dovedită în special de comportamentul violent manifestat de acesta fără nicio reținere, împreună cu ceilalți coinculpați, în scopul obținerii ilicite de foloase materiale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red/Dact.jud.
Ex.2 /5.03.2010
- II.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
