Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 324/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 324
Ședința nepublică din data de 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal de procuror: -
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, A, G, împotriva încheierii din 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică au răspuns recurenții inculpați - în stare de arest - - asistat de apărător aleși av., - asistat de apărători aleși av. și av., a - asistată de apărător desemnat din oficiu av., - asistat de apărător desemnat din oficiu av., - asistat de apărător desemnat din oficiu av., - asistat de apărător desemnat din oficiu av. și G - asistat de apărător desemnat din oficiu av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune la dosar două înscrisuri și solicită desfășurarea ședinței de judecată în condiții de publicitate întrucât recursurile se judecă în ședință publică.
Reprezentantul Ministerului Public - cu privire la publicitatea ședinței de judecată - nu se opune cererii formulate.
Instanța - în raport de dispozițiile legii, care sunt exprese, respinge cererea.
Av. - precizează că din punctul său de vedere ședința de judecată este publică și în acest sens depune spre observare o hotărâre a Curții de APEL BACĂU din data de 18 aprilie 2008, prin care s-a constatat că în această fază procesuală ședința de judecată se desfășoară în ședință publică.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurenta inculpată a - cu privire la recursul declarat, înțelege să lase soluția la aprecierea instanței având în vedere probele administrate până în acest moment și solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - consideră că nu trebuie menținută măsura arestului preventiv deoarece faptele reținute în sarcina inculpatului se referă la gestionarea relațiilor dintre fete și anumiți bărbați, lucru care nu este incriminat de lege, iar activitatea acestui inculpat este foarte redusă. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate și plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea având în vedere că așa cum rezultă din probe nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii, precum și circumstanțele atenuante ale inculpatului. Solicită - de asemeni - plata onorariului din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, este infractor primar și activitatea infracțională este redusă, și pe fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu onorar de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat G - solicită admiterea recursului, considerând că judecarea se poate în stare de libertate întrucât din probe nu se poate reține că a făcut parte din grupul infracțional, iar în ceea ce privește moralitatea părților vătămate are un mare semn de întrebare.
Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru a avea posibilitatea de a-și face apărările și pentru a putea proba susținerile făcute la fiecare termen de judecată. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și dispunerea trimiterii cauzei la instanța de fond pentru nemotivare în ceea ce-l privește pe inculpatul, în baza art.3859al.1 pct.9
C.P.P.Consideră că dispozițiile art.148 lit.b,c,e,f nu C.P.P. pot opera decât în concordanță cu dispozițiile art.143 C.P.P. numai în baza primelor dispoziții nu se poate menține starea de arest.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În accepțiunea există posibilitatea de a fi luate alte măsuri decât cea a arestului preventiv și stabilirea altor obligații, iar dacă acestea nu sunt respectate abia atunci se ia măsura arestului preventiv.
În cauza de față în ce privesc dispozițiile art.148 lit.f C.P.P. acestea nu sunt îndeplinite decât pe J și anume condiția ca pedeapsa să fie mai mare de 4 ani, cea de a doua nefiind îndeplinită pentru că nu a fost probat pericolul concret pentru ordinea publică.
Față de declarația părții vătămate, care la urmărirea penală nu face nicio referire la inculpatul, iar ulterior a spus că acea declarație nu este reală și că a dat-o sub presiuni, duce la concluzia că inculpatul beneficiază încă de prezumția de nevinovăție.
Mai mult, nu există probe nici pentru condițiile impuse de dispozițiile art.148 lit.b, c, e Instanța C.P.P. de fond motivează că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat pentru ordinea publică, însă trebuie studiat dacă inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică și nu infracțiunea săvârșită.
fondului, consideră că trebuie avute în vedere cele patru declarații ale părților vătămate, mai atent a părții vătămate, căreia nu i se poate da relevanță pentru că nu se poate proba întrucât aceasta a spus că a lucrat la hanul în anul 2003, ori inculpatul nu deținea atunci spațiul, devenind proprietarul acestuia în anul 2005. Cu privire la celelalte trei declarații, arată că acestea sunt îndoielnice având în vedere moralitatea părților vătămate și că s-au hotărât în decembrie 2007 să facă plângere, lucru pe care puteau să-l facă timp de 6 - 7 ani, dar nu au făcut-
De asemeni, arată că nu trebuie omis că inculpatul suferă de boli cardiace foarte severe, lucru care rezultă și din expertiza efectuată la urmărirea penală, starea de arest putând să-i complice starea de sănătate sau îi poate pune în pericol viața.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și dispunerea revocării acestei măsuri întrucât temeiurile nu mai subzistă și au apărut indicii în favoarea inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Av. - având cuvântul pentru inculpații și - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și dispunerea rejudecării pe motive de nelegalitate, fie trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
La data de 18 aprilie 2008 Tribunalul Bacăua judecat menținerea măsurii arestului preventiv, iar Curtea de Apel a sesizat că trebuie motivat pentru fiecare inculpat, a casat încheierea și a trimis cauza spre rejudecare.
În urma rejudecării, cu privire la inculpatul, instanța a constatat că doar îndeplinește condițiile art.148 lit.f C.P.P. însă nu s-a indicat în ce constă pericolul public pentru ordinea publică.
Simplul fapt că sunt acuzați pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, nu este un motiv pentru menținerea arestării preventive. Există fapte mult mai grave (exemplu: subminarea economiei naționale), unde pedeapsa este detențiunea pe viață și sunt judecați în stare de libertate. Inculpatul a săvârșit o faptă mult mai puțin gravă și este ținut în stare de arest.
Instanța face greșeala că ia în calcul doar pericolul social concret al faptei și nu pericolul social pe care îl prezintă inculpatul, condițiile impuse de art.148 lit.f trebuind C.P.P. să fie în concordanță cu dispozițiile art.143
C.P.P.A se afirma că simpla acuzație (declarațiile părților vătămate creând îndoieli datorită moralității părților vătămate), duce la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, este nelegală, deoarece ar trebui indicate care sunt probele că lăsarea în libertate ar zădărnici desfășurarea procesului penal.
De asemeni, la instanța de fond s-a depus un set de patru declarații ale părților vătămate, care spun în fața unui avocat exact cum au fost date declarațiile la urmărirea penală, fără apărător și fără părinți.
Nici scrisorile depuse la instanța de fond nu au fost interpretate corect, motivându-se că acestea sunt probe împotriva inculpatului.
Mai mult, a depus la dosarul cauzei copii după pașaportul lui inculpatul, din care rezultă că în perioada în care se spune că ar fi racolat și traficat fete, era plecat în străinătate.
Art.75 spune C.P.P. că declarațiile părților vătămate trebuie coroborate cu alte probe și - dacă suntem în prezența infracțiunii de trafic de persoane, în cazul inculpatului nu s-a reținut decât recrutarea, ori pentru a exista această infracțiune trebuie să existe recrutare în scopul agresării, ceea ce nu se poate dovedi.
Cu privire la inculpatul, arată că la data de 13 martie 2008 nu s-a luat în considerare că acest inculpat nu era prezent și s-a judecat menținerea arestării preventive în lipsa acestuia, deși legea spune că prezența este obligatorie. Judecata se poate face în lipsa inculpatului doar în cazul în care este internat sau starea de sănătate îi pune în pericol viața, ori nu a fost în niciunul din aceste cazuri, conform adeverinței din care rezultă că nu a fost internat, deci suntem în cazul unei nulități absolute a încheierii, lucru care se poate face în orice stadiu al procesului.
Considerând că rolul unei instanțe de judecată este de a vedea dacă inculpații mai trebuie sau nu să stea arestați, solicită admiterea recursului, pe motive de legalitate (nulitatea încheierii din 13 martie 2008 sau lipsa de motivare), casarea încheierii și trimiterea spre rejudecare, iar dacă se consideră că nu este cazul, solicită - în baza art.38515pct.2 lit.d C.P.P. în rejudecare, a se constata că măsura arestului preventiv nu se mai justifică.
Reprezentantul Ministerului Public - cu privire la publicitatea ședinței de judecată precizează că în Codul d e procedură penală nu se face o distincție clară, însă Legea nr.678/2001 prevede că toate cauzele se judecă în ședință nepublică.
Cu privire la nulitatea absolută a încheierii din 13 martie 2008, arată că a intrat în puterea lucrului judecat, iar cu privire la obiectul recursurilor declarate de inculpați, consideră că instanța de fond corect a menținut arestarea preventivă, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin (este suficient ca un singur temei să existe pentru ca motivele să subziste. S-a considerat că în faza de urmărire penală s-au administrat probe suficiente pentru a demonstra pericolul concret pentru ordinea publică, motivat de amploarea activității infracționale și impactul social.
Instanța a avut în vedere și pericolul în zădărnicirea aflării adevărului, dosarul fiind pe rolul instanței de judecată și nu au fost audiate nici părțile vătămate și nici inculpații.
Face referire la adresa depusă la dosar de DIICOT - prin care se comunică că ieri au fost reținute două persoane (una dintre ele fiind soția inculpatului ), care au fost reclamate că au exercitat presiuni să-și schimbe declarațiile.
În concluzie, consideră că măsura arestării preventive este corect r menținută și solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Av. - în replică - cu privire la nulitatea absolută a încheierii din 13 martie 2008, consideră că nu este corect reținut că are putere de lucru judecat, iar impactul social nu poate reprezenta un motiv pentru menținerea arestării preventive.
Av. - în replică - față de motivarea că sunt de administrat probe - consideră că ar trebui administrate întâi probatoriile și apoi să se ia măsura arestului preventiv.
Recurenta inculpată a - având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.
Recurenții inculpați și - având cuvântul pe rând - solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită punerea în libertate sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat G - având cuvântul - invocă problema prezumției de nevinovăție față de faptul că a fost cercetat la început doar pentru o tentativă de viol - care nici aceasta nu este probată și consideră că este considerat proscris.
A depus la dosar adeverință că s-a încadrat după ce a fost eliberat acum 6 luni și a încercat să se reintegreze, însă consideră că se încearcă arestarea sa din nou fără să existe probe.
Solicită judecarea în stare de libertate pentru a putea să-și adune probele de nevinovăție întrucât nu a avut nicio contribuție și pentru a-și face apărarea.
Recurentul inculpat - având cuvântul - consideră că nu poate zădărnici aflarea adevărului întrucât părțile vătămate au făcut trimitere la fratele său -, care la momentul respectiv era plecat din țară - și nu la el și că toate sunt niște "mârșăvii", nu a comis nicio infracțiune și solicită judecarea în stare de libertate pentru a se putea apăra.
Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că "sunt presiuni de peste tot - care se fac de undeva de sus, a fost arestată și soția sa, mai rămâne doar să fie arestată și mama sa, care este singura rămasă în libertate". Lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursurilor penale declarate de inculpații, a, G, împotriva încheierii din 5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, constată următoarele:
Prin încheierea mai sus arătată s-au dispus următoarele:
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpații:, ( ) a, ()
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpații Și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul () G și inculpatul.
În temeiul art. 160/b raportat la art. 300/2 Cod pr. penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, ( ) a, ()
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin încheierea din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus printre altele respingerea cererii de revocare a arestului prev. formulată de inculpații, a, și, trimiși în judecată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003, art. 12,13 din Legea 678/2001 modif. prin Legea 278/2005, cu aplicarea art. 41 al.2 pen. totul cu aplicarea art. 33 lit.a pen și G fost, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. 1-3 cu ref. la art. 2 lit. a,b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, art. 12, art. 13 din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, art. 189 alin. 3 și art. 197 alin.1 cu aplicarea art. 33 lit.a și art. 37 lit. a pen. și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inc., și de inc. G precum și a obligării de a nu părăsi țara formulată de inc, și, și menținerea măsurii arestului prev. în. 160 al. 3 raportat la 300/2 cpp a tuturor inculpaților.
Încheierea a fost casată prin Decizia nr. 285/18.04.2008 a Curții de APEL BACĂU sub aspectul menținerii stării de arest față de lipsa motivării încheierii iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.
Potrivit art. 160/b al. 1 Cod pr.penală, în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestului preventiv.
La termenul de astăzi inc. și au formulat cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea iar inc. G obligarea de a nu părăsi localitatea. Inculpatul a formulat la termenul de la 10.04.2008 cerere de înlocuire a măsurii de a nu părăsi localitatea, pe care nu a mai reiterat-o la termenul de astăzi.
Toți inculpații atât oral cât și prin intermediul apărătorilor au formulat cerere de revocare a stării de arest și punere de îndată în libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, instanța a avut în vedere atât persoana fiecărui inculpat în parte (conformându-se dispozițiilor deciziei de casare) cât și în comun având în vedere că alături de infracțiunile de trafic de persoane și de minori, inculpații au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1-3 cu ref. la art. 2 lit. a și b din Legea 39/2003 privind grupul infracțional organizat.
Cu privire la inculpatul, măsura arestului preventiv s-a luat în temeiul art. 148 lit. b,c, e și f cod pr. penală, în primul rând instanța a constatat că sub aspectul art. 148 lit. f infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată de trafic de persoane și de minori precum și de asociere la un grup infracțional organizat sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acesta din urmă a rezultat atât din gravitatea faptelor - infracțiunile de crimă organizată căpătând amploare în societatea românească de astăzi iar cele de trafic de persoane constituind una din cele mai grave forme de degradare umană.
Pericolul social concret a rezultat și din persoana inculpatului față de care la dosar există suficiente indicii temeinice că ar fi săvârșit faptele de care este trimis în judecată, rezultând din multitudinea declarațiilor părților vătămate ( și minorele, ) precum și declarațiile martorelor care au refuzat să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, interceptările convorbirilor telefonice precum și declarațiile martorilor cu identitate protejată care atestă cu prisosință activitatea infracțională desfășurată pe o perioadă de timp îndelungată. S-au menținut temeiurile de la lit. b și de la art. 148 Cod pr. penală având în vedere că faptul că există date cu inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului precum și că exercită presiuni asupra părților vătămate cu ajutorul membrilor familiei sale după cum a rezultat din declarațiile părților vătămate și prin amenințări sau chiar lezarea integrității corporale apărând astfel ca actual și cazul de la art. 148 lit. c cod pr. penală.
La termenul de astăzi s-a susținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv pentru toți inculpații nu mai subzistă depunându-se de către apărătorul ales al inc. și un set de declarații extrajudiciare ale părților vătămate, și care ar fi fost date în prezența unui avocat, și că față de conținutul acestora - prin care părțile vătămate au revenit asupra declarațiile date în faza de urmărire penală - starea de fapt reținută de organele de parchet este cu totul alta. S-au mai depus două înscrisuri pretinse scrisori de la două din părțile vătămate. Instanța nu a putut da acestor declarații extrajudiciare valoare de probă pe baza cărora să se poată aprecia că temeiurile în baza cărora s-a luat măsura aretului preventiv s-au schimbat. Ba, dimpotrivă, instanța le-a apreciat ca indicii în plus, prin care inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că a exercitat presiuni asupra părților vătămate, luând contact cu acestea, indirect pentru a-și schimba declarațiile.
Cercetarea judecătorească nu a început încă așa încât menținerea inculpatului în starea de arest se justifică și pentru a se asigura realizarea scopului procesului penal așa cum este descris în art. 1 Cod pr. penal.
Din aceste motive înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara precum și cererea de revocare a arestului preventiv nu apar ca oportune și cererile au fost respinse.
Inculpatul a fost arestat și el avându-se în vedere temeiurile de la 148 lit. b, c, și f cod pr. penală.
Instanța a constatat că infracțiunile pentru care este trimis în judecată prev. de art. 7 al. 1-3 cu ref. la art. 2 lit. a,b pct. 12 din Lg. 39/2003 art. 12 și 13 din Lg. 678/2001 modif. prin Lg. 268/2005 sunt deosebit de grave fiind pedepsite, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică atât sub aspectul gravității faptelor de care este învinuit cât și a persoanei inculpatului privită prin prisma numărului actelor materiale, a duratei de timp a activității infracționale, aspecte care ar genera în rândul colectivității un sentiment de insecuritate. Temeiurile de la art. 148 lit. b și e cod pr. penală s-au menținut existând date că a încercat intimidarea părții văt. (fl. 137 ds. parchet) prin intermediul numitului.
S-a mai pretins de către inculpat că starea sa de arest este nelegală având în vedere că la termenul din 13.03.2008 nu a participat deși se afla în stare de arest. Instanța a constatat că acest aspect nu poate fi avut în vedere întrucât legalitatea măsurii arestului preventiv a fost verificată atât de instanță cât și de Curtea de Apel care prin Decizia nr. 191 din 19.03.2008 a respins recursul inculpatului confirmând măsura care intrat sub autoritatea lucrului judecat iar prin prezenta încheiere se verifică doar legalitatea și temeinicia măsurii ulterior acestui moment.
Cercetarea judecătorească este la început nefiind audiați nici inculpații nici părțile vătămate sau martorii din lucrări, menținerea stării de arest apare ca necesară pentru a servi realizării scopului procesului penal iar cererea inculpatului privind obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara și cea de revocare sunt nefondate și vor fi respinse.
Cu privire la inc. trimis în judecată pentru aceleași infracțiuni ca și cei doi inculpați de mai sus, cu privire la care măsura arestului preventiv s-a luat în baza acelorași temeiuri, instanța reține că menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului apare ca necesară raportat la faptele deduse judecății, de recrutare/exploatare sexuală a mai multor părți vătămate minore precum și majore prin inducere în eroare, prin promisiunea obținerii de locuri de muncă precum și de participare cu atribuții concrete în cadrul grupului infracțional organizat, aspecte deduse din declarația părții vătămate precum și a martorilor sub acoperire. Menținerea inculpatului în stare de arest este necesară și pentru a împiedica influențarea părților vătămate prin considerentele expuse mai sus, stare de arest care apare ca justificată și prin prisma art. 5 paragraful 1 lit. c al fiind necesară în vederea aducerii inculpatului în fața autorității judiciare competente atunci când există motive verosimile ale săvârșirii infracțiunii sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Cu privire la pericolul comiterii de noi infracțiuni, riscul de recrutare a acestora poate fi dedus atât având în vedere natura infracțiunii dar și din comportamentul nedemn manifestat de inculpați rezultat din modalitatea de comitere a faptelor.
La termenul din 10.04.2008 inculpatul formulase cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere pe care prin apărător nu a mai reiterat-o la termenul de astăzi însă instanța pronunțându-se asupra ei, a apreciat că față de cele expuse mai sus în acest stadiu al procesului nu se justifică. Din aceleași motive a respins și cererea de revocare a arestului preventiv.
Pentru inculpata a fostă, arestată și ea în temeiul art. 148 lit. b, c, e și f Cod pr. penală pentru săvârșirea acelorași infracțiuni ca și inculpații de mai sus, instanța a constatat că faptele materiale pt. care a fost trimisă în judecată (de aderare la grupul infracțional condus de inc., de traficare și exploatare sexuală) sunt grave, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani iar punerea inculpatei în libertate prezintă pericol social, față de legăturile strânse cu grupul infracțional la care a aderat existând posibilitatea influențării activității probaționale ce urmează a se desfășura în cauză, creându-se astfel în sânul colectivității un sentiment de insecuritate.
temeinice la care face referire art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO subzistă în cauză având în vedere transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați, declarațiile victimelor, depozițiile martorilor și procesele verbale privind perchezițiile domiciliare.
Din aceste considerente s-a respins cerere de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpată și s-a menținut în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b Cod pr. penală starea de arest preventiv a acestei inculpate.
Menținerea stării de arest cu privire la inculpații și trimiși și ei în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1-3 cu ref. la art. 2 lit. a,b pct. 12 din Lg. 39/2003 art. 12 și 13 din Lg. 678/2001 modif. prin Lg. 268/2005, apare ca necesară sub aspectul pedepselor cu închisoarea mai mare de 4 ani precum și periculozitatea de netăgăduit chiar de inculpați, a faptelor precum și a inculpaților cu privire la care s-a reținut în rechizitoriu că au aderat la grupul infracțional organizat condus de și au desfășurat împreună cu ceilalți membri activități de traficare și exploatare a părților văt. și pentru primul inculpat și a victimelor, pentru al doilea inculpat.
Instanța a apreciat că pericolul pentru ordinea publică nu este relevat numai de potențialul violent al inculpaților, ci, între altele de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim, pentru funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Din considerentele expuse mai sus și pentru ceilalți inculpați a fost necesară menținerea stării de arest pentru a-i împiedica pe inculpați să comită alte infracțiuni ori să încerce zădărnicirea aflării adevărului, motiv pentru care va respinge și cererile acestor doi inculpați de revocare a stării de arest.
Cu privire la inc. G menținerea stării de arest s-a justificat având în vedere că au existat, față de probele strânse la faza de urm. penală motive verosimile și rezonabile atât în sensul art. 5 paragraf 1 lit. c CEDO cât și art. 68/1 Cod pr. penală, de a bănui că ar fi sprijinit gruparea infracțională condusă de inc., făcând demersuri de recrutare a părților vătămate și precum și activitatea de recrutare prin înșelăciune și ulterior și prin constrângere fizică și morală a părții vătămate.
Pericolul social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului a fost justificată și față de periculozitatea inculpatului având în vedere condamnările anterioare ale acestuia. Aceste aspecte au condus la respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și de revocare a arestului preventiv, ca nefondate.
Toți inculpații au invocat faptul că menținerea lor în stare de arest aduce atingere prezumției de nevinovăție, însă instanța reamintește că potrivit art. 5 /2 Cod pr. penală orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, deci prezumția de nevinovăție subzistă până în acest moment și nu este încălcată de nici o măsură preventivă care s-ar lua ori s-ar menține, cu atât mai mult cu cât aceste măsuri sunt permise atât de Codul d e procedură penală în vigoare cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului care admite limitarea dreptului la libertate în cazul în care ingerința este permisă de lege, prevăzută în cazurile limitative de la art. 5 CEDO și este proporțională cu scopul urmărit, în cauză asigurarea scopului procesului penal și protejarea ordinii publice (cauza Letellier contra Franței, hotărârea CEDO din 26 iulie 1991).
Înscrisurile depuse de către inculpații și prin apărător la termenul de astăzi sunt declarații extrajudiciare care nu pot constitui împrejurări care să ateste că s-ar fi schimbat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, declarațiile de părți se iau potrivit codului d e procedură penală în fața organelor judiciare și nu în fața unui avocat așa cum se prezintă respectivele înscrisuri.
S-a încercat astfel a se acredita ideea că părțile vătămate și-ar fi schimbat poziția procesuală, aspect total eronat.
Instanța a mai reținut că nici unul din inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, iar în condițiile în care nu s-au administrat încă probe în fața instanței în cadrul cercetării judecătorești, menținerea stării de arest în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b cod pr. penală apare ca justificată. Referirile inculpaților la nevinovăția lor ca și împrejurarea că inculpatul ar fi fost plecat din țară într-o anumită perioadă ori starea de sănătate a inc. sunt aspecte care privesc fondul cauzei și urmează a fi lămurite prin coroborarea materialului probator.
Instanța din oficiu, a examinat și respectarea dreptului inculpaților la un proces echitabil sub aspectul duratei rezonabile a detenției preventive, în spiritul art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a Drepturilor Omului.
CEDO a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei cauza - contra Elveției). Cauza de față este una complexă, cu șapte inculpați, 15 părți vătămate iar dosarul cauzei având 13 volume iar inculpații se află arestați din data de 19 decembrie 2007 exceptând inc. G arestat în 23 decembrie 2007. În aceste condiții perioada de 4 luni și J de când durează arestul preventiv apare ca rezonabilă.
Împotriva încheierii pronunțate inculpații au declarat recurs în termen legal, fără motivare scrisă.
Cu ocazia dezbaterilor inculpații a, și G au solicitat revocarea arestării preventive întrucât au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inițială.
Inculpatul a solicitat casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare pentru nemotivarea hotărârii. În subsidiar a solicitat revocarea arestării preventive întrucât nu se face vinovat de faptele care-i sunt puse în sarcină, au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inițială și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea încheierii, iar în subsidiar revocarea arestării preventive întrucât nu se face vinovat de faptele care-i sunt puse în sarcină, au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inițială și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a mai invocat și nulitatea încheierii din 13.III.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, întrucât a fost judecat în lipsă.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.38514Cod pr.penală încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate de parchet și inculpați în raport de motivele invocate cât și din oficiu sub toate aspectele conform art.3856al.3 Cod pr.penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a procedat în mod corect atunci când a menținut arestarea preventivă a inculpaților, întrucât în cauză sunt îndeplinite prevederile art.3002cu referire la art.160 Cod pr.penală.
Până în acest stadiu al procesului există date și elemente că inculpații au săvârșit infracțiuni grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Există, de asemenea, date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate exercitând presiuni asupra acestora.
Rezultă așa dar că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inițială și acestea impun în continuare privarea de libertate, aceasta fiind și în interesul desfășurării normale a procesului.
Nu pot fi primite criticile formulate de inculpați privind nemotivarea încheierii, întrucât din lecturarea acesteia rezultă dimpotrivă că aceasta cuprinde toate elementele necesare, fiind examinate toate susținerile și apărările inculpaților.
În mod corect a apreciat prima instanță că referirile făcute de apărare la încheierea din 13.III.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, sunt neavenite întrucât aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.
De altfel prin decizia penală nr.191 din 19.III.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUs -au arătat motivele pentru care încheierea respectivă este legală și temeinică sub aspectul invocat privind neparticiparea inculpatului la judecarea cauzei.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea încheierii atacate, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Se va constata că inculpații și au avut apărători aleși.
Onorariu avocat oficiu în sumă de câte 150 lei pentru ceilalți inculpați se va suporta din fondul și se va include în cheltuielile judiciare.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515al.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A,, împotriva încheierii din 05.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpații și au avut apărători aleși.
Onorarii avocat oficiu pentru ceilalți inculpați în sumă de câte 150 lei se suportă din fondul
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală, obligă inculpații și, la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe ceilalți inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 12.05.2008 în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ștefan Nimineț, Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu
- - - -
- -
GREFIER,
- -
red.
red.Șt.
dact. - ex.2
13/13.05.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu
