Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 325/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 06 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 2: Chirilă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Dublea Aurel
Grefier - -
DECIZIE Nr. 325
Ministerul Public reprezentat prin Procuror
La ordine judecarea recursurilor formulate de inculpații A și, deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 29.05.2008 a Tribunalului Iași, prin care a fost menținută măsura de arest preventiv față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți A, asistat de domnul avocat, apărător ales, și, asistat de domnul avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
inculpații recurenți precizează că își mențin recursurile promovate.
Domnul avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru inculpatul
Domnul avocat depune la dosar copie după certificatul de naștere al unui copil al inculpatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească șui acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor promovate.
Domnul avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29.05.2008 a Tribunalului Iași și să dispună punerea sa în stare de libertate.
Apreciază apărarea că încheierea pronunțată nu este temeinică, instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că inculpatul este arestat de aproximativ 8 luni de zile, astfel încât nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța trebuie să aibă în vedere că potrivit disp. art. 5 din CEDO și art.23 din Constituția României, lipsirea de libertate este o măsură excepțională și trebuie să existe motive verosimile din care să rezulte că lăsarea in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi traficat droguri. Acesta a recunoscut că a consumat droguri, dar nu a făcut trafic de droguri, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, și, apreciază domnul avocat că poate fi judecat în stare de libertate, iar dacă instanța apreciază necesar, poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Av., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul A împotriva încheierii Tribunalului Iași din data de 29.05.2008, în baza disp. art. 38515pct. 2, litera "d" Cod procedură penală și în urma rejudecării cauzei, să aprecieze că măsura arestării preventive nu se mai impune a fi menținută și să dispună punerea în libertate a inculpatului.
Articolul 143 Cod procedură penală impune, atunci când este vorba de măsuri preventive, să existe probe sau indicii temeinice că a fost săvârșită infracțiunea.
In sarcina inculpatului nu s-a putut reține o infracțiune flagrantă.
Inculpatul este acuzat de implicarea în două acte de vânzare de droguri, una având ca obiect "uriașa"cantitate de 1 gram de cannabis, și a doua care, după părerea parchetului a fost desfășurată în două momente, în cantitate de 5 grame, referitoare la. Cele câteva grame de droguri care au fost găsite acasă la inculpat erau pentru consumul propriu, iar legea nu permite arestarea pentru deținere de droguri în vederea consumului.
Cu privire la presupusa faptă de trafic de droguri, s-a ajuns la concluzia că inculpatul ar fi intrat în contact cu un oarecare, a cărui declarație se află la fila 346 - dosar urmărire penală, în care acesta arată cu îl cunoaște pe, că nu este în relații prea bune cu acesta, că la începutul anului 2007 l-a sunat de pe un telefon împrumutat. Mai târziu s-au întâlnit la o sală de jocuri, în timp ce era împreună cu mai mulți tineri, și fără să vadă aceștia, i-a dat o bucățică de hașiș pentru a-l fuma. Nu a dat nici un pe hașiș și l-a fumat singur.
Prin urmare, este vorba despre declarația lui care la momentul la care a dat declarația avea calitatea de învinuit, și declarația lui, care nu recunoaște.
Declarația lui, în condițiile în care acesta a fost șantajat de către parchet, nu are nici un fel de credibilitate. Acesta a fost scos de sub urmărirea penală pentru că a dat declarație împotriva lui.
În ce privește declarația dată de, acesta, cu ocazia confruntării la data de 3 martie cu, declară că " nu am discutat cu despre droguri la telefon, nu am procurat droguri de la, nu am primit sau procurat droguri de la sau de la alte persoane".
Prin urmare, pe baza căror temeiuri se află arestat inculpatul care a fost acuzat de traficul a 6 grame de drog, acuzație la baza căreia nu se află nici un temei?
Instanța de fond în motivarea hotărârii, a reținut disp. art. 148 lit. b Cod procedură penală. În ce constă încercarea inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului, de a încerca influențarea unei părți sau a unui martor?
Din acest punct de vedere, practica instanțelor din cadrul J B, au creat o practică constând în aceea că menționarea doar a faptului că există un temei că s-ar fi săvârșit o anumită faptă, fără a se cunoaște o argumentație faptică, este motiv de casare, pentru că, atunci când este vorba de mai multe persoane arestate, trebuie să se arate pentru fiecare în parte care este motivul pentru care arestarea preventivă subzistă.
De altfel, întreg conținutul încheierii recurate nu constituie o analiză, care să aibă valoarea unei hotărâri legale, în condițiile în care instanța nu a indicat măcar temeiurile care au fost avute în vedere.
Articolul 148 lit.f Cod procedură penală reținut în încheierea primei instanțe, ar trebui demonstrat de probe - declarații de martori, procese verbale de confruntare, interceptări telefonice etc.
În concluzie, domnul avocat solicită instanței, în situația în care apreciază că se impune o anume măsură, să dispună aplicarea unei alte măsuri, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, care ar putea avea un scop mai bine atins, ajutând și la buna desfășurare a procesului penal și îl ajută pe inculpat să-și refacă viața.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat și depune la dosar trei memorii ale inculpatului
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, cu privire la recursurile inculpaților A și, apreciază că în mod justificat s-a menținut măsura arestării preventive a acestora, raportat la faptele pentru care sunt cercetați, și probatoriul administrat până la acest moment, reținându-se în mod corect că sunt indicii care să justifice această măsură.
Instanța de fond și instanța de recurs, au primit argumentele referatului întocmit de procurorul DIICOT, în privința prelungirii arestării preventive
Din această perspectivă încheierea este legală și temeinică, sunt întrunite în continuare condițiile prev. de art. 148 Cod procedură penală și se impune a fi respinse recursurile inculpaților ca nefondate.
În replică, domnul avocat, consideră că domnul procuror este în eroare, în cauză fiind vorba despre o menținere a măsurii arestării preventive și nu o prelungire.
Procurorul, în replică precizează că în susținerile sale a făcut referire la momentul în care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive și la momentul în care s-a dezbătut prelungirea ca fiind bine argumentat referatul procurorului.
Inculpatul recurent A, având ultimul cuvânt,solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 29 mai 2008 Tribunalul Iași - în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b, alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații și
În baza art. 160 ind. b al. 3 Cod procedură penală tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la 07.08.1982 și A, fiul lui și, născut la 02.08.1980, ambii aflați în Penitenciarul Iași.
În baza art. 139 Cod procedură penală a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că pe rolul Tribunalului Iașia fost înregistrat sub numărul de mai sus, rechizitoriul cu numărul 241/D/P/2006 al T - Serviciul Teritorial Iași, privind pe inculpații și A, trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 139 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Ori, în speță temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, nu s-au modificat și nici nu au încetat.
Astfel, s-a reținut că potrivit art. 148 alin. 1 lit. "f" Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpaților poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există date că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți sau a unui martor.
De asemenea, instanța care a dispus arestarea inculpaților a ținut seama în cauză că temeiul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală este îndeplinit cumulativ, pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pentru toate motivele expuse, în baza dispozițiilor art. 160 ind. "a" alin. 1 și alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 143 și 148 lit. " și f" Cod procedură penală dispunând arestarea preventivă a inculpaților.
S-a mai constatat că, de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați și al verificării temeiniciei și legalității acestei măsuri, nu s-au interpus elemente noi, de natură să modifice sau să facă să înceteze temeiurile care au determinat arestarea inculpaților.
Având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și A, subzistă și în momentul de față, cererea de revocare a măsurii de arest preventiv formulată inculpatul A, prin apărătorul ales, este neîntemeiată a conchis tribunalul.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații.
1. Inculpatul arată în motivarea recursului - că este arestat de aproximativ 8 luni, durată prea mare raportat la prevederile art. 5 din și art. 23 din Constituția României. El susține că nu există dovezi că ar fi traficat droguri și că a recunoscut că este consumator de asemenea substanțe, dar a avut o atitudine sinceră, putând fi judecat în stare de libertate.
2. În ce-l privește, inculpatul A arată în motivarea recursului că nu se afla în situația la care face referire art. 143 din Codul d e procedură penală. El învederează că i s-au reținut în sarcină două acte de vânzare de droguri, pentru care nu există dovezi. Inculpatul susține că declarațiile lui - (care avea calitatea de învinuit) și - (care a negat la confruntare că ar avea vreo legătură cu ) nu sunt probe ori indicii temeinice pentru arestare.
Inculpatul A învederează că este greșită reținerea în ce-l privește, ca temei al arestării, a prevederilor art. 148 litera "b" Cod procedură penală, în situația în care nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori să influențeze vreo parte vătămată.
Recurentul pretinde că litera "f" a art. 148 Cod procedură penală nu-i poate fi aplicată, neexistând probe că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează Inculpații și A au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Iași - pentru săvârșirea infracțiunilor de "asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni", prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, "trafic de droguri de risc", prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, "complicitate la introducerea în țară, fără drept, a drogurilor de risc", prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și "deținere, fără drept, de droguri de risc pentru consum propriu", prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera "a" din Codul penal.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 07 noiembrie 2007, instanța dispunând prelungirea și - ulterior - menținerea măsurii arestării preventive, cu respectarea dispozițiilor legale.
1.Referitor la inculpatul Curtea constată că - raportat la complexitatea cauzei și la celeritatea demonstrată până în prezent de organele judiciare - arestarea preventivă nu a depășit o durată rezonabilă, nefiind încălcate prevederile art. 5 din ori dispozițiile constituționale ce reglementează libertatea persoanei. În ce privește traficul de droguri pentru care a fost trimis în judecată Curtea reține că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapte de această natură, condiția de la art. 143 Cod procedură penală fiind îndeplinită. În egală măsură, cerințele cazului de arestare de la art. 148 litera "f" Cod procedură penală sunt întrunite, corect constatând tribunalul că este aplicabil art. 160 indice b alineat 3 Cod procedură penală.
2.În ce-l privește pe inculpatul A Curtea reține că probele administrate până în această fază a procesului conturează cel puțin indicii temeinice vizând traficul de droguri, condiția de la art. 143 Cod procedură penală fiind satisfăcută. În motivarea recursului inculpatul face referire doar la declarația lui - (care-l incriminează) și la revenirea lui - (cu prilejul confruntării cu inculpatul ), dar acestea nu sunt singurele dovezi, indicii temeinice rezultând din conținutul convorbirilor telefonice interceptate legal, dintre A și și declarația lui. În același timp, instanța de recurs constată că art. 148 litera "f" Cod procedură penală este în continuare incident în ce-l privește pe inculpatul
Este întemeiată critica recurentului, vizând reținerea art. 148 litera "b" Cod procedură penală ca temei de arestare. Se observă că acesta nu a fost temei inițial al luării măsurii preventive și nici nu a intervenit pe parcursul derulării procesului penal, astfel încât considerentele tribunalului privind art. 148 litera "b" urmează a fi înlăturate. Ele nu constituie - însă - motiv de casare a hotărârii tribunalului, inculpatului A fiindu-i aplicabil cazul de arestare de la art. 148 litera "f" Cod procedură penală.
În atare situație Curtea reține că și în ce-l priește pe inculpatul A tribunalul a făcut judicios aplicațiunea art. 160 indice b alin. 3 Cod procedură penală.
Raportat considerentelor expuse și în baza art. 385 indice 15 punctul 1 litera "b" Cod procedură penală Curtea va respinge recursurile - ca nefondate - menținând încheierea Tribunalului Iași și obligându-i pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192(2) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A și împotriva încheierii penale din 29.05.2008, Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul A la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare, din care 40 lei onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06.06.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
07.07.2008
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Chirilă Mihaela, Dublea Aurel
