Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 325
Ședința publică din 26 august 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava reprezentată prin procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații,( zis ), fost, fiul lui și, născut la 02.09.1972 în orș. de, jud. S, cu domiciliul în orș. de, nr. 1421A, jud. S, posesor al seria - nr. -, CNP: -, fost, zis "", fiul lui și, născut la 10.10.1976 în orș. de, jud. S, cu domiciliul în orș. de, nr. 1562, jud. S, posesor al CI seria - nr. -, CNP: - și, zis "", fost, fiul lui și -, născut la 08.10.1976 în oraș de, jud. S, cu domiciliul în oraș de, nr. 59, jud. S, posesor al CI seria - nr.-, CNP: -, toți în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din data de 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpații și, ambii în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales și inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța aduce la cunoștința inculpaților recurenți faptul că în această fază procesuală au dreptul să dea noi declarații, iar în cazul în care vor consimți în acest sens tot ce vor declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva lor, dându-le posibilitatea acestora să se consulte cu apărătorii săi în această privință.
Inculpații recurenți, având pe rând cuvântul, precizează că își mențin declarațiile date până în prezent.
Apărătorii inculpaților recurenți arată că nu mai au alte probe de solicitat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpații recurenți și, solicită - în principal - admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre judecare, întrucât sunt date dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze dreptul lor și să influențeze soluția procesului, dispoziții care coroborate cu cele de la art. 38515alin. 2 lit. c Cod procedură penală au drept consecință trimiterea spre rejudecare.
Raportat la ceea ce a făcut instanța, din punctul său de vedere, în cauză sunt date și dispozițiile art. 3859pct. 19 Cod procedură penală, respectiv faptul că s-a comis un exces de putere, trecându-se în domeniul puterii legislative.
Instanța a menținut măsura arestării preventive fără a verifica legalitatea sesizării instanței de judecată, după ce la un termen anterior de judecată se invocase, cu ocazia punerii în discuție a acestui aspect, o excepție vizând tocmai nelegală sesizare a instanței. Aceste excepții au fost invocate ca urmare a faptului că Parchetul a întocmit, în cazul mai multor inculpați, ordonanțe de extindere a cercetării penale cu privire la mai multe infracțiuni, fără însă a începe urmărirea penală și fără a pune în mișcare acțiunea penală, excepție făcând doar doi inculpați, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală separat, fără a fi începută urmărirea penală; ulterior nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru asemenea infracțiuni nici în cadrul urmăririi penale și nici prin rechizitoriu.
În acest context procedural, instanța de fond prin încheierea din 19 august 2009 pus în vedere reprezentantei Parchetului ca până la următorul termen de judecată să complinească lipsurile invocate de către apărătorii inculpaților urmând ca instanța de judecată să se pronunțe asupra excepțiilor invocate. De asemenea, s-a mai invocat și faptul că nu s-a prezentat materialul de urmărire penală în cazul unui inculpat pentru toate infracțiunile.
Totodată, instanța a pus în discuție menținerea arestării preventive în baza dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, text care prevede că "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală", deci legiuitorul oferă un termen de grație. Ca atare, la primirea dosarului instanța nu este obligată să verifice legalitatea și temeinicia sesizării dar poate menține măsura, însă în cadrul celor 60 de zile prevăzute de primul articol menționat, instanța este obligată să verifice anterior legalitatea și temeinicia sesizării, indiferent care este soluția procesuală în verificarea acestei legalități și temeinicii. Atâta timp cât nu s-a verificat legalitatea și temeinicia sesizării, aspect ce a fost prorogat pentru un alt termen de judecată, nu mai există niciun temei legal prevăzut de legiuitor în baza căruia să se dispună menținerea arestării preventive.
Apreciază că excepțiile arătate puteau fi puse în discuție și ulterior până la terminarea cercetării judecătorești, însă atâta timp cât au fost invocate și puse în discuție la verificarea legalității și sesizării instanței, aceasta trebuia să se pronunțe asupra lor. Doar pronunțându-se pe această sesizare, indiferent care ar fi fost soluția, putea să meargă la pasul următor, respectiv să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive. Consideră că fără niciun temei legal, instanța a mers mai departe și deși a invocat dispozițiile art. 3002Cod procedură penală a dispus în contradicție vădită cu acest text. A invocat acest motiv de recurs deoarece instanța nepronunțându-se pe acest text nu numai că a încălcat dispozițiile legale, ci în cazul în care constată că nu este legal sesizată poate menține măsura arestării preventive pe durata a 30 de zile în baza altor texte legale.
În cauză este vorba de o încheiere nelegală, încheiere pronunțată în baza unui text de lege inaplicabil în acel moment procedural. Arată că instanța a acordat mai multe termene pentru a verifica legalitatea sesizării și în mod vădit nu a respectat procedura legală. Consideră că nu se poate menține arestarea preventivă, fără să se verifica în termenul de grație oferit de legiuitor legalitatea sesizării. În situația în care nu se verifică legalitatea sesizării este ca și cum s-ar menține o măsură fără a fi siguri dacă sesizarea a fost legală sau nu. Motivele invocate constituie caz de restituire, soluția dată în cauză fiind nelegală.
În ceea ce privește fondul cauzei, solicită revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților pe care îi asistă. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, precum obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni în concurs, însă consideră că acestea nu sunt infracțiuni de gravitate mare sau medie, ci sunt infracțiuni de gravitate mică spre medie, care nu impun prelungirea arestării preventive, singurul prejudiciu existent în cauză fiind de 1.200 lei creat de către un singur inculpat.
Raportat la condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciază că în mod greșit instanța face referire la gravitatea deosebită a faptei, în condițiile în care chiar pericolul social generic este de o gravitate mică, iar pericolul social concret al faptei nu este de o gravitate mare. Se ajunge la asimilarea pericolului concret cu pericolul social al faptei, chestiune care excede voinței legiuitorului și care ar conduce la o concluzie inacceptabilă, respectiv ca pentru orice faptă sancționată cu o pedeapsă mai mare de 4 ani să fie obligatorie atât luarea măsurii arestării preventive, cât și prelungirea acesteia. Pericolul social este o trăsătură esențială a oricărei infracțiuni din codul penal și, ca atare, nu se poate accepta această idee. Mai mult decât atât, o asemenea ipoteză este în contradicție și cu practica CEDO, invocând în acest sens hotărârea Rocklina&Federația în care Curtea Europeană a statuat că, indiferent de gravitatea pedepsei ce ar putea fi aplicată pentru o faptă, orice sistem care impune obligativitatea arestării unei persoane este incompatibil cu prevederile art. 5 paragraful 3 din CEDO. Într-adevăr, în legislația română nu există o incompatibilitate expresă, însă dacă se aplică legea în sensul asimilării pericolului concret pentru ordinea publică cu pericolul social al faptei s-ar ajunge la soluția anterior menționată.
Deși instanța de fond a invocat în motivare gravitatea faptei, arată că CEDO în cauza Selcuk contra Turciei din 2006 statuat că severitatea pedepsei pentru infracțiunea ce face obiectul acuzației penale nu poate justifica prin sine arestarea unei persoane și prelungirea ulterioară a detenției acesteia.
Un alt aspect reținut este rezonanța faptei în colectivitate, pe care o apreciază ca fiind o chestiune relativă. faptei în colectivitate își are izvorul în decizia CEDO Lettelier contra Franței, însă legislația penală franceză definește atât pericolul social al faptei, cât și pericolul concret pentru ordinea publică. În cadrul pericolului concret este inclusă și noțiunea de rezonanță negativă a faptei, însă în dreptul român s-a importat doar prima parte din această decizie nu și cerința potrivit căreia această rezonanță trebuie să fie de natură a suscita anumite tulburări sociale, care să afecteze buna desfășurare a procesului penal, caz în care ar trebui să existe mijloace de probă care să susțină această ipoteză. Mai mult decât atât, apreciază că în cauză este vorba despre niște infracțiuni de o gravitate mică spre medie, iar rezonanța socială a faptei în colectivitate este mult diminuată în prezent.
Raportat și la dosarul cauzei, cere să se observe că tot probatoriul constă în mijloace materiale, respectiv înscrisuri, comisii rogatorii, neexistând declarații de martori care să privească strict obiectul cauzei. În acest context, inculpații nu au cum afecta buna desfășurare a procesului penal. Ca atare, consideră că atâta timp cât nu sunt îndeplinite în mod expres condițiile de la art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților pe care îi asistă nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Lăsarea lor în libertate în timpul judecății pentru a-și dovedi nevinovăția nu impietează asupra bunei desfășurări a procesului penal.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, precum cea de obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, măsură care ar fi de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal și prezența inculpaților la proces.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra unei excepții invocate, respectiv nelegala sesizare a instanței, excepție sancționată cu nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, motiv pentru care se impunea restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
să se constatate că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, întrucât nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea unei infracțiuni cu caracter transnațional atâta timp cât în rechizitoriu nu se face vorbire despre acest lucru. În cauză există și o comisie rogatorie care însă nu are nicio legătură cu inculpații din prezenta cauză. Deși se face vorbire despre constituirea unui grup infracțional organizat care ar fi desfășurat acțiuni cu caracter transnațional, roagă să se observe că nu s-a arătat în ce mod a acționat respectivul grup, iar în rechizitoriu se face vorbire doar despre niște infracțiuni scop, nefiind redată activitatea infracțională a presupusului grup. În cauză se regăsesc doar niște infracțiuni scop săvârșite cu mai bine de 12 luni în urmă care au produs un prejudiciu modic, respectiv 1.200 lei, pentru care teoretic este permisă aplicarea unei pedepse cu suspendarea.
Inculpații stau în arest de mai bine de 3 luni de zile pentru ca urmărirea penală să se desfășoare în bune condiții, însă niciuna din probele administrate în cauză nu recomandau arestarea preventivă a acestora.
În situația în care instanța va aprecia că există un pericol social concret, solicită ca față de inculpat să se ia măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Față de împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată cu viciile de procedură amintite apreciază că nu mai există niciun motiv pentru ca cercetarea judecătorească să nu se desfășoare cu inculpatul în stare de libertate.
În concluzie, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, apreciind că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare. să se aibă în vedere că niciuna din infracțiunile prev. de Legea nr. 365/2002 nu sunt de prejudiciu și ca atare sumele modice retrase nu sunt relevante în cauză, întrucât în aprecierea pericolului social al faptei trebuie avut în vedere faptul că este vorba de 72 de carduri clonate, primite din Belgia de către inculpatul G - arestat în lipsă - patru dintre ele fiind găsite asupra inculpatului în dimineața zilei de 10 mai 2009, când împreună cu coinculpatul intenționa să plece în Belgia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, apreciind că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că are 3 copii în întreținere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 20 august 2009 au fost respinse cererile formulate de inculpații zis, zis și zis "", prin apărători aleși, privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și în baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpați, fiind menținută starea de arest a acestora.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava nr. 79D/P/2009 din 22 iunie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
constituire a unui grup infracțional organizat,faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul Penal,
punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul Penal,
efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin 2 pen. și art.33 lit. a pen, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul Penal
2., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
constituire a unui grup infracțional organizat,faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și
deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 365/2002,
punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin 2 pen. cu aplic. art.33 lit. a pen.
efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a și b pen
3. ( zis ), fost, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
constituire a unui grup infracțional organizatfaptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003,
deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 365/2002,
punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prev. de art 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin 2 pen.
efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin 2 pen. toate cu aplic. art.33 lit. a și b pen
Propunerile formulate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, referitor la arestarea preventivă și respectiv menținerea acesteia, au fost admise, după cum urmează:
Inculpatul (zis ) a fost reținut pe o durată de 24 ore conform Ordonanței nr.52D/P/2008 a - Biroul Teritorial Suceava cu începere de la data de 10.05.2009 orele 10.00 până la 11.05.2009, orele 10.00. Față de acest inculpat, Tribunalul Suceavaa emis mandat de arestare preventivă nr. 10, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 10.05.2009 și până la data de 07.06.2009, inclusiv. La data de 03.06.2009, Tribunalul Suceava prin Încheierea nr. 96 PA a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08 iunie 2009, până la data de 07 iulie 2009 inclusiv, a susnumitului.
Inculpatul (zis ) a fost reținut pe o durată de 24 ore conform Ordonanței nr.52D/P/2008 a - Biroul Teritorial Suceava cu începere de la data de 10.05.2009 orele 12.00 până la 11.05.2009, orele 12.00. Față de acest inculpat, Tribunalul Suceavaa emis mandat de arestare preventivă nr. 11, pe o durată de 29 zile începând cu data de 10.05.2009 și până la data de 07.06.2009, inclusiv. La data de 03.06.2009, Tribunalul Suceava prin Încheierea nr. 94 PA a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 08 iunie 2009, până la data de 27 iunie 2009 inclusiv, a susnumitului.
Inculpatul (zis ) a fost reținut pe o durată de 24 ore conform Ordonanței nr.52D/P/2008 a - Biroul Teritorial Suceava cu începere de la data de 10.05.2009 orele 10.00 până la 11.05.2009, orele 10.00. Față de acest inculpat, Tribunalul Suceavaa emis mandat de arestare preventivă nr. 9, pe o durată de 29 zile începând cu data de 10.05.2009 și până la data de 07.06.2009, inclusiv. La data de 03.06.2009, Tribunalul Suceava prin Încheierea nr. 95 PA a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 08 iunie 2009, până la data de 27 iunie 2009 inclusiv, a susnumitului.
La data de 23 iunie 2009 Tribunalul Suceava -Secția penală a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, astfel încât a respins cererile formulate de inculpați, prin apărători, privind revocarea măsurii arestării preventive, iar în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpați și în temeiul art.3001al.3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a acestora.
La luarea măsurii arestării preventive față de fiecare dintre inculpații -menționați s-au avut în vedere disp. art. 148 lit. f rap. la art.143 Cod procedură penală, reținându-se că, din probele administrate rezultă indicii temeinice că au comis faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă de comitere a acestora și urmările produse.
Așadar, s-a apreciat că pericolul trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi frecvența infracțiunilor în raza teritorială în care-și desfășoară activitatea organul judiciar și starea de tulburare a publicului față de împrejurarea că acest fenomen infracțional a cunoscut în prezent o amploare deosebită și se răsfrânge cu repercusiuni grave asupra cetățenilor.
Verificând legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive, potrivit art.3002Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că aceasta este legală și temeinică, în speță fiind întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, respectiv sunt date indicii temeinice - astfel cum sunt definite de art.681Cod procedură penală - că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din mijloacele de probă administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă art.148 lit. f Cod procedură penală, s-a arătat că acesta nu se identifică cu pericolul social al faptei penale, având un sens mai larg și presupune o rezonanță a faptelor respective, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, dacă nu s-ar lua măsurile legale.
Față de natura și gravitatea faptelor mai -menționate și reținute în sarcina inculpaților, de modalitatea în care acestea au fost săvârșite, de urmările produse, tribunalul a apreciat că prin lăsarea lor în libertate s-ar crea o stare de insecuritate persoanelor din colectivitate, deci că există pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât constată că măsura arestării preventive este legală și temeinică.
Tribunalul, analizând probele și indiciile temeinice amintite, a constatat că ele pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului încauza Gusinskij Rusiei, cauza Durmus Turciei, cauza Jecius Lituaniei)
Prevederile art. 5 parag. 1 lit. c din CEDO fac referire la noțiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării, organele în drept să aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele care au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare(a se vedea hotărârea din 16.10.2001 în cauza O Hara contra Marii Britanii, parag. 36).Nu trebuie stabilită așadar vinovăția unei persoane când se dispune arestarea preventivă, după cum nici la acest moment procesual nu se analizează aspectul respectiv.
Este real că potrivit art. 3001al. 2 și 3 Cod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Însă, Tribunalul a reținut că infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând o reacție negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații ar fi judecate în stare de libertate, motiv pentru care se impune în continuare a se acționa eficient, aceștia urmând a fi privați de libertate pentru a pune la adăpost prin efectul legii, drepturile și siguranța cetățenilor.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Având în vedere că în cauză, nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților și ulterior menținerii ei, iar acestea subzistă, măsură care a fost luată în mod legal, tribunalul nu a putut dispune revocarea măsurii arestării preventive, sau înlocuirea acesteia cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum au solicitat inculpații prin apărătorii lor.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs cei trei inculpați care, prin intermediul apărătorilor, au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, respectiv nelegala sesizare a instanței în condițiile în care avea obligația, potrivit art. 300 să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare, iar în subsidiar, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În susținere s-a motivat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că nu există date din care să rezulte că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică sau că ar influența în vreun mod cercetarea judecătorească.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate de inculpat, și a dispozițiilor legale în materie, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Instanța de fond a fost sesizată la data de 22 iunie 2009 cu rechizitoriul - Serviciul Teritorial Suceava nr. 79/D/P//2009, orele 15,10, stabilindu-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților pentru data de 23 iunie 2009, orele 09,00, când procedând potrivit art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, a menținut această măsură constatând totodată că este legală și temeinică.
La termenele de judecată din 8 iulie și 22 iulie 2009, cauza s-a amânat la solicitarea inculpaților pentru a-și angaja apărător și respectiv, ca urmare a ivirii unui incident procedural astfel că instanța de fond nu a procedat la verificarea regularității actului de sesizare. La termenul de judecată din 5.08.2009 inculpații, prin apărători, au invocat nelegala sesizare a instanței solicitând restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, iar procurorul a solicitat termen pentru a-și prezenta punctul de vedere.
Astfel, la termenul din 19.08.2009 instanța a pus în discuție regularitatea actului de sesizare conform art.300 pr.pen. și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților iar aceștia prin apărători au reiterat excepțiile invocate anterior.
Prin încheierea din această dată instanța a constatat existența unor lipsuri și apreciind că acestea pot fi complinite până la următorul termen de judecată a pus în vedere procurorului să procedeze astfel, a prorogat pronunțarea asupra excepțiilor invocate de inculpați și a amânat pronunțarea asupra măsurii privative de libertate pentru data de 20.08.2009, dată la care a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Este real că, potrivit art. 300.pr.pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, însă, conform alin.2 al aceluiași text de lege, în cazul când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, restituie dosarul organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia, doar dacă neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen în acest scop.
în care a procedat instanța este conformă dispozițiilor art. 300 alin.2 pr.pen, arătate mai, astfel că sunt neîntemeiate criticile formulate cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța referitor la regularitatea actului de sesizare.
În acest context, potrivit art. 3002.pr. pen. instanța era datoare să verifice, fiind în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să procedeze potrivit art. 160bpr.pen. ceea ce de fapt a și făcut prin încheierea atacată.
Pe fond, din probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, Curtea constată că în cauză emeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, faptele pentru care au fost condamnați în primă instanță inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, care rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina lor, amploarea pe care au căpătat-o, urmările produse, numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită. Toate acestea conduc prin ele însele la crearea unei rezonanțe negative produsă în comunitate, care nu s-a diminuat și care trebuie avută în vedere la aprecierea pericolului social concret.
Într-adevăr, pericolul concret la care se referă disp. art. 148 lit. Cod procedură penală, nu trebuie identificat sau limitat doar la pericolul social al faptelor penale reținute în sarcina inculpatului, ci are un sens mult mai larg, presupunând o rezonanță a acestora la nivel de reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, a respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează ferm și eficient.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl reprezintă, acesta este relevat de natura faptelor comise care prezintă o periculozitate sporită în condițiile amplificării acestui fenomen, a numărului foarte mare de carduri clonate primite de inculpați din prin colet poștal (72), ulterior, în bagajele inculpatului, care dorea să părăsească localitatea, au fost găsite 4 din cele 72 de carduri clonate; contribuția majoră, determinantă a celor 3 recurenți în derularea activității infracționale, cât și de împrejurarea că inculpatul G, arestat în lipsă, se sustrage cercetărilor.
Susținerea potrivit căreia în cauză s-a depășit sau se va depăși termenul rezonabil al acestei măsuri nu poate fi reținută cu atât mai mult cu cât aprecierea duratei rezonabile a detenției, potrivit art.5 paragraf 3 CEDO se analizează în concret, în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte.
Această durată se raportează potrivit jurisprudenței CEDO la circumstanțele cauzei și la complexitatea acesteia. În speță durata procedurilor nu a depășit termenul rezonabil complexitatea cauzei justificând menținerea inculpaților în stare de arest.
În raport de natura și complexitatea cauzei, stadiul procesul actual, poziția procesuală a inculpaților, multitudinea părților implicate - care implică o durată îndelungată a procesului penal - nu se poate vorbi de o depășire a limitelor unei detenții rezonabile.
Considerentele de ordin personal și familial prezentate în favoarea inculpaților prezintă relevanță, însă nu constituie cauze legale de revocare a măsurii arestării preventive ori de încetare de drept a acestei măsuri decât în condițiile prevederilor art.140 alin.2 Cod procedură penală, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză. De altfel, circumstanțele personale nici nu pot fi valorificate la momentul actual, ci eventual pot fi avute în vedere la soluționarea apelului, cu ocazia analizării criteriilor avute în vedere de prima instanță la individualizarea pedepselor.
Nu în ultimul rând, continuarea legitimă a privării de libertate a acestora pe o anumită perioadă de timp, este oportună în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal - evitarea exercitării unor presiuni asupra martorilor în condițiile în care instanța de apel a admis probele solicitate și al realizării unor înțelegeri frauduloase între coinculpați, mai ales că aceștia nu au fost încă audiați.
Pentru aceleași motive, nu se justifică înlocuirea la acest moment a măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, cum s-a solicitat în subsidiar.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, ( zis ), fost, fiul lui și, născut la 02.09.1972 în orș. de, jud. S, cu domiciliul în orș. de, nr. 1421A, jud. S, posesor al seria - nr. -, CNP: -,,fost, zis "", fiul lui și, născut la 10.10.1976 în orș. de, jud. S, cu domiciliul în orș. de, nr. 1562, jud. S, posesor al CI seria - nr. -, CNP: - și, zis "", fost, fiul lui și -, născut la 08.10.1976 în oraș de, jud. S, cu domiciliul în oraș de, nr. 59, jud. S, posesor al CI seria - nr.-, CNP: -, toți în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii din 20 august 2009 Tribunalului Suceava.
Obligă fiecare inculpat să plătească statului câte 200 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 august 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
5 ex./28.08.2009
Jud. fond:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Ilieș Titiana, Andrieș Maria
