Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 328
Ședința publică din data de 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și C, născut la 12 octombrie 1982, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din Camera de Consiliu pronunțată la data de 30.04.2009 de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, prin care în baza disp. art. 139 alin. 1 Cod proc. penală a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca neîntemeiată.
Prin aceeași încheiere, în baza disp. art. 3001alin. 1 rap. la art. 160 alin. 2 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și C, născut la 12 octombrie 1982, în orașul S, județul P, deținut în Arestul P iar în baza disp. art. 3001alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărător ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales, cu acordul instanței, a luat legătura cu recurentul inculpat și având cuvântul pentru acesta arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentatul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile reprezentantului DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și apărătorului ales al inculpatului, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din Camera de Consiliu pronunțată la data de 30.04.2009 de Tribunalul Prahova, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
La acest moment, față de inculpat nu mai subzistă temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Urmărirea penală s-a finalizat, rechizitoriul fiind înaintat împreună cu dosarul cauzei la ribunalul Prahova, având termen la data de 19 mai 2009.
Prevederile art. 148 lit. b și art. 148 lit. f Cod proc. penală invocate în motivarea încheierii de către tribunal, constituie temeiuri ce sunt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu la menținerea acesteia.
Să se aibă în vedere de către instanță că martorii audiați în cauză:, au calitatea de inculpați într-un alt dosar instrumentat de DIICOT, fiind arestați pentru trafic de droguri de mare risc, iar inculpatul nu are cum să îi influențeze pe aceștia, dacă va fi pus în libertate.
Din interceptările telefonice aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul este consumator de droguri și nu a făcut trafic de droguri. Acesta beneficiază de prevederile disp. art. 52Cod proc. penală și disp. art. 23 din Constituția României privind prezumția de nevinovăție.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, dacă instanța va considera că inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate, se solicită în baza disp. art. 139 rap. la art. 145 Cod proc. penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. 1 lit. c din aceeași lege. Inculpatul a vândut droguri și unor persoane minore. Acesta este recidivist conform disp. art. 37 lit. b Cod penal.
Se arată că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, iar acestea impun menținerea acesteia, întrucât faptele săvârșite de inculpat reprezintă o infracțiune gravă potrivit Legii nr. 39/2003.
Concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 30.04.2009 ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt precizează că nu a deținut droguri, este doar consumator. Nu a comercializat droguri către alte persoane. Înainte de a fi arestat aducea mașini din Germania.
Nu i s-a percheziționat domiciliul pentru a se stabili dacă într-adevăr deține droguri sau bani marcați.
Ceilalți inculpați au dat declarații împotriva sa pentru a beneficia de reducerea pedepselor.
Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu de la 30 aprilie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, verificându-se din oficiu arestarea preventivă a inculpatului (fiul lui și C, născut la 12 octombrie 1982 în orașul S, județul P), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, conform art. 139 alin. 1 Cod proc. penală s-a respins ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Totodată, în baza art. 3001alin. 1 rap. la art. 1602din același cod s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii, menținându-se privarea de libertate, în continuare la judecata cauzei în primă instanță.
Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 15/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Prahova, pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. 1 cu aplic. art. 14 alin. 1 lit. c și respectiv art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că în perioada 2007 - 2009 pe baza unei rezoluții infracționale unice, a consumat precum și a comercializat și deținut în acest scop droguri de risc (rezină de cannabis), inclusiv către persoane minore.
Situația de fapt stabilită de organele de urmărire penală rezultă din examinarea probatoriilor administrate, respectiv declarațiile martorilor, și învinuitul, care au susținut că au cumpărat de la acesta hașiș (rezină de cannabis) la prețul de 50 - 60 lei / gram și aveau cunoștință de comercializarea drogului de risc, în aceleași condiții pe raza orașului
S-a apreciat astfel că arestarea preventivă s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 143, art. 148 lit. f și b Cod proc. penală, existând indicii temeinice și probe verosimile, în a considera că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Pe de altă parte, s-a făcut și dovada că în cursul urmăririi penale acesta a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea în mod direct sau indirect, a unor martori, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea ultimei condiții, prima instanță a avut în vedere pe lângă natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de operare, dificultatea identificării autorilor și probarea acestora, reacția opiniei publice în cazul infracțiunilor de droguri, dar și faptul că inculpatul este cunoscut în comunitate ca principal traficant de hașiș.
S-a concluzionat că măsura este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în sensul art. 136 iar atât arestarea cât și prelungirea acesteia satisfac dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Împotriva încheierii de ședință, în termenul legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut că finalizându-se urmărirea penală, prin sesizarea primei instanțe și fixarea termenului de judecată la 19 mai 2009, motivele ce au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă.
Astfel, cercetarea judecătorească se poate realiza prin revocarea acesteia și punerea sa în libertate deoarece în prezent nu ar mai exista posibilitatea influențării în vreun mod a martorilor și, ei fiind inculpați în stare de arest într-un alt dosar instrumentat de aceeași unitate de parchet și pentru aceleași fapte.
Pe de altă parte, prin interceptările convorbirilor telefonice s-ar fi confirmat apărarea formulată în prima fază procesuală, în sensul că actele materiale s-au limitat exclusiv la consumul de droguri iar în lipsa altor probe directe, el beneficiază de prezumția de nevinovăție recunoscută în art. 52Cod proc. penală și art. 23 din Constituția României.
S-a solicitat revocarea arestării preventive, urmând ca în principal să se dispună punerea în libertate a recurentului inculpat, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea în condițiile art. 145 Cod proc. penală.
Recursul nu este fondat.
Verificând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul de urmărire penală, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu, în limitele art. 3859alin. 2 rap. la art. 3858Cod proc. penală, rezultă că prima instanță a reținut corect situația de fapt iar dispozițiile ce reglementează menținerea arestării inculpatului după trimiterea în judecată și mai înaintea termenului fixat pentru începerea cercetării judecătorești, înscrise în art. 3001rap. la art. 160 din același cod, au fost legal interpretate.
Este știut că potrivit acestor dispoziții legale, după înregistrarea dosarului și mai înaintea expirării duratei, măsura preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate, pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului și prezervarea ordinii publice.
Recurentul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată și comise în stare de recidivă, încriminate în art. 2 alin. 1 și 2 și respectiv art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal, prima fiind sancționată cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi civile.
Urmărirea penală s-a efectuat în stare de reținere și arest preventiv, ultima măsură fiind luată prin încheierea de ședință nr. 10/09 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, constatându-se că se află în situațiile prev. de art. 146, art. 1491comb. cu art. 148 lit. b și f Cod proc. penală.
Cauza s-a înregistrat pe rolul aceluiași tribunal, ca primă instanță la 27 aprilie 2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 19 mai 2009, deci ulterior expirării duratei arestării inculpatului.
Într-adevăr prin declarațiile date în prima fază procesuală, acesta a limitat activitatea infracțională la deținerea drogurilor de risc (rezină de cannabis), pentru consumul propriu, poziție procesuală menținută și după sesizarea instanței cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive.
Existența faptelor și vinovăției s-au reținut de procuror nu numai pe baza împrejurărilor relatate de învinuiții și ci prin coroborarea acestora cu declarațiile martorilor și ale celorlalți învinuiți cercetați în aceeași cauză pentru deținere de droguri de risc în vederea consumului, respectiv, a și.
Or, față de aceste mijloace de probă, pertinente aflării adevărului în cazul infracțiunilor de trafic de droguri și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind analiza fragmentelor de substanță solidă oferite colaboratorului autorizat " ", corect prima instanță a constatat că măsura s-a luat cu respectarea dispozițiilor art. 143 și 146 Cod proc. penală.
S-a făcut dovada existenței indiciilor temeinice și dovezilor directe care susțin presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009, în mai multe rânduri, recurentul a procurat, deținut și comercializat rezină de cannabis (hașiș) pe raza orașului S, județul P, de regulă în rândul tinerilor, cunoscând faptul că învinuita era minoră, acțiuni ce intră în compunerea infracțiunii de trafic de droguri sancționată de legea specială în art. 2 alin. 1, cu închisoarea de până la 15 ani.
A rezultat astfel că activitatea nu s-ar fi limitat numai la deținerea în vederea consumului propriu, el fiind considerat ca principalul distribuitor de atari droguri de risc, practicând prețuri de 50-60 lei/gram, respectiv un euro/gram și încercând să racoleze alte persoane care să-l sprijine pentru aducerea acestora din Spania în România, iar rezoluția infracțională s-a realizat prin multiple acțiuni, întrerupte de autorizarea colaboratorului sub acoperire cu nume de cod " ".
Mai mult, atât învinuiții și cât și martorul au susținut că după începerea urmăririi penale direct sau prin internet, yahoo messenger au fost contactați de recurent, atenționați asupra eventualelor declarații privind faptele cercetate și amenințați cu violențe grave, relatări credibile față de antecedentele penale (primul termen al recidivei constituindu-l condamnări pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice precum și încăierare).
Separat de aceasta, modalitatea de operare pe raza principalului oraș din județul P cu activitate turistică notorie, ca și dificultățile întâmpinate circa 2 ani pentru descoperirea rețelei de traficare și identificarea autorilor acesteia, cu implicații transfrontaliere pe relația Spania - România, formează convingerea că în concret judecata recurentului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dar lezează și interesele proprii, întrerupându-se programul de reabilitare instituționalizată, el însuși fiind consumator de droguri de risc.
Elementele de fapt și de drept expuse justifică concluzia primei instanțe că prin finalizarea urmăririi penale nu au încetat și nici nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia, astfel încât să se impună revocarea măsurii după sesizarea primei instanței și chiar mai înaintea primului termen fixat pentru judecata fondului, conform art. 3001alin. 3 rap. la art. 160 alin. 2 Cod proc. penală.
Împrejurările invocate de acesta ca motive pentru reformarea încheierii atacate în realitate constituie apărări privind existența faptelor deduse judecății, formei de vinovăție și calificare juridică a actelor descrise prin rechizitoriu, - obiect al cercetării judecătorești -, urmând a fi verificate cu respectarea întocmai a principiilor ce asigură prezumția de nevinovăție, respectiv oralitatea, nemijlocirea, publicitatea și contradictorialitatea procesului penal și nu temei de natură a conduce la înlăturarea ori reducerea pericolului social concret prezentat de acesta pentru ordinea publică.
Rezultând așadar că menținerea arestării preventive după primirea dosarului și înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Prahova satisface cerințele disp. art. 3001alin. 1, 3 rap. la art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod proc. penală, precum și art. 23 din Constituția României și art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, încheierea atacată se apreciază ca dreaptă și conformă legii.
De aceea, neconstatându-se întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 3001alin. 2 comb. cu art. 139 și respectiv art. 145 Cod proc. penală, ce permit revocarea acesteia și înlocuirea eventual cu obligarea de a nu părăsi localitatea, recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu de la 30 aprilie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 mai 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE
Tehnored. GM
5 ex./12.05.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
