Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 1544/2/2009
390/2009
DECIZIA PENALA NR. 333
Ședința publică din 05 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii din data de 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele - inculpate, aflata in stare de arest si asistata juridic de aparator desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistenta judiciara obligatorie nr. -/24.02.2009 și, aflata în stare de arest și asistata juridic de apărător desemnat din oficiu,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatei, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheieri atacate si pe fond continuarea procesului penal cu aceasta in stare de libertate, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii fata de inculpata in cauza.
Considera ca din probatoriul administrat nu rezulta suficiente probe care sa conducă la concluzia ca inculpata a traficat droguri, aceasta fiind consumatoare, insa asupra sa nu au fost găsite stupefiante, vinovata in cauza fiind co-incupata.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatei, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheieri atacate si rejudecând punerea in libertate a inculpatei, susținând ca nu sunt îndeplinite disp art. 148 lit. f pr.pen. in sensul ca aceasta ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica.
Solicita a se avea in vedere circumstanțele personale ale acesteia, precum si atitudinea procesuala pe care a manifestat-o, recunoscând si regretând fapta comisa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține ca temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive fata de inculpatele in cauza nu s-au schimbat si impun in continuare privarea acestora de libertate.
Arata ca exista indicii temeinice ca acestea se fac vinovate de infracțiunile ce li s-au reținut in sarcina, in acest sens fiind declarațiile martorilor cu identitate protejata, procesele - verbale de constatare a infracțiunii flagrante, procesele - verbale de percheziție domiciliara, raportul de constatare tehnico - științifica, declarațiile martorilor de la fata locului, care au arătat ca inculpatele au pus la dispoziție locuința pentru a se consuma droguri.
Astfel, apreciază ca lăsarea inculpatelor in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, fiind îndeplinite cele doua condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen. reținându-se si natura si gravitatea infracțiunii de trafic de droguri, precum si modalitatea de comitere si cantitatea de stupefiante supuse vânzării.
In concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurenta - inculpata, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicita a fi judecata in stare de libertate.
Recurenta - inculpata, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicita a fi judecata in stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpatele și împotriva încheierii de ședință din 03.02.2009 a Tribunalului Bucureștia II-a Penală, constată:
Prin încheierea din 03.02.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT și în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală si următoarele s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1171/D/P/2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a trimis în judecată pe inculpata loniță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept și punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a Cod Penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a și Cod Penal art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a Cod Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și Cod Penal inculpata loniță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept și punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.5 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că, în data de 24.09.2008 inculpatele au vândut martorului denunțător cu identitate protejată " " o doză de heroină cu suma de 40 lei, au deținut în locuința lor 1,13 grame heroină pe o farfurie, în vederea vânzării și a consumului propriu, iar de aproximativ o lună de zile au pus propria locuință la dispoziția mai multor consumatori de heroină pe care îi aproviziona și care au fost găsiți de organele de poliție cu ocazia flagrantului.
Potrivit art.3002instanța C.P.P. este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate va menține starea de arest potrivit art.160 alin.3 p Cod Penal.În situația în care instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, poate să dispună revocarea arestării preventive.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că măsura arestării preventive luată față de inculpate a fost dispusă cu respectarea condițiilor cumulative cerute de art.143 și C.P.P. art.148 lit.f existând C.P.P. pe de o parte, suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatele au săvârșit fapte de natură penală, relevante în acest sens fiind mijloacele de probă indicate în actul de sesizare, respectiv, proces verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de ascultare a martorului denunțător - identitate protejată; proces-verbal de investigare privind stabilirea datelor de stare civilă a inculpatelor; procese verbale de efectuare a percheziției corporale asupra martorului denunțător - identitate protejată; proces-verbal și planșa foto reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; autorizație de percheziție domiciliară nr.341/23.09.2008; proces-verbal de percheziție domiciliară; rapoarte de constatare tehnico-științifică; declarațiile martorului asistent; declarații martori; dovada privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantității de 1,06 grame heroină și a unei farfurii cu urme de heroină; declarațiile inculpatelor.
Totodată, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nu s-au constatat împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri în condițiile în care, prin raportare la dispozițiilor art.3002C.P.P. probele administrate până În prezent nu au modificat presupunerea că inculpatele au comis fapte de natură penală.
În al doilea rând, evaluând condițiile cumulative impuse de dispozițiile art.148.f C.P.P. in contextul cauzei, s-a constatat ca infracțiunile pentru care sunt cercetate inculpatele sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani si lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă pericol concret pentru ordinea publica, in sensul cerut de lege.
Astfel, natura și gravitatea infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de inculpate, modalitatea concreta de comitere acestora, așa cum a fost reținută, sunt elemente ce conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor, ce se reflecta si in limitele de pedeapsa prevăzute de lege si imprima o periculozitate deosebită a inculpatelor, așa încât lăsarea în libertate creează un impact negativ în rândul societății civile, de neîncredere și insecuritate.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpate din perspectiva art.5 tribunalul a apreciat că proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este acela de a asigura ca nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cazul Franța).
Totodată, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cazul Tomas vs.Franța).
Așa fiind, s-a considerat că și în raport de dispozițiile jurisprudenței, măsura privativa de libertate dispuse față de inculpate se justifică tocmai pentru a se asigura o bună desfășurare procesului penal, nefiind administrate probe până în prezent.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatele și apreciind că măsura arestării a fost menținută nelegal și netemeinic. Recurenta a arătat că a colaborat cu organele de poliție recunoscând și regretând fapta.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie daca exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate, față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive, următoarele condiții:
a) dacă măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)dacă temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de recurente s-a dispus la 25 septembrie 2008,conform mandatelor nr. 184 și 185/UP din 25 septembrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului București Secția I Penală, fiind prelungita ulterior; încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatei fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior față inculpat, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpata din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală -În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpata săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile presupune existența unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Inculpata, a vândut martorului denunțător cu identitate protejată o doză de heroină cu suma de 40 lei; a deținut în locuința sa împreună cu inculpata heroină în vederea consumului propriu și vânzării și a pus propria locuință la dispoziția mai multor persoane pentru consumul propriu de heroină al acestora.
Analizând condiția negativă, curtea constata că exista la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpata a săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsată în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezultă din natura faptelor comise.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, Curtea reține aspecte care țin de natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatei etc.
In speță se constată că inculpatele sunt cercetate pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea de săvârșire, prin traficarea drogurilor.
Referitor la susținerea recurentei în sensul că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive deoarece a recunoscut fapta, Curtea constată că nu poate da eficiență apărării formulate,în condițiile în care drogurile au fost găsite la percheziție, asupra recurentei.
În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.
Văzând și art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele și împotriva încheierii Tribunalului București - Secția a II-a Penală din 03.02.2009, în dosarul nr-.
Obligă recurentele la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /09.03.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
