Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 339/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
(422/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 339
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 02 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați și - ambii în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați și fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul declarat împotriva aceleiași încheieri a fost deja soluționat de către același complet la data de 09 februarie 2010, împrejurare față de care solicită a se lua act de retragerea recursului.
Apărătorul recurenților inculpațiși având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
În continuare mai arată că lăsarea recurenților în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există temerea că odată lăsați liberi, vor influența bunul mers al judecății, urmând a se prezenta ori de câte ori vor fi solicitați. Mai mult, cei pe care îi apără nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Din actele dosarului rezultă că cei doi inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiindu-le aplicate sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiuni la legea traficului de droguri. Sancțiunile ce au fost aplicate de către procuror au fost înaintea comiterii infracțiunii de trafic de droguri în acest dosar și - din punctul de vedere al Ministerului Public - acest aspect relevă un pericol pentru ordinea publică deoarece inculpații - deși se aflau sub efectul unei proceduri judiciare și știind ca se află în cercetare - au continuat activitatea infracțională, trecând la forme mai grave ale infracțiunilor reglementate de Legea nr.143/2000.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a comis infracțiunea în mod continuat, vânzând investigatorilor sub acoperire mai multe doze de heroină în mai multe rânduri.
De asemenea, solicită a se mai avea în vedere că cercetarea judecătorească este la început, iar judecătorul a apreciat că se impune menținerea stării de arest pentru bunul mers al procesului penal în continuare.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și ca fiind nefondate și a se lua act de manifestarea de voință a recurentului inculpat, în sensul retragerii recursului.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,solicită a se lua act de retragerea recursului.
Recurenții inculpați șiavând ultimul cuvânt pe rând, arată că sunt de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință de la data de 02 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.3002Cod de procedură penală rap. la art.160balin.3 Cod de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și a, ns. La 25.06.1980, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 38,. 1,. 1,. 13, arestat în baza nr.253/UP/l3.11.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiul lui și, ns. 30.08.1982, în B, CNP -, cu domiciliul în.Popești, sat, jud.I și fară forme legale în B, sector 4, str. -, -. 4,. 73, arestat în baza nr.218/UP/01.10.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiul lui și, ns. 08.08.1978, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 37,. 3,. 109, arestat în baza nr.248/UP/22.10.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală), (fiul lui și, ns. 01.06.1972, în. Lespezi, jud. I, CNP -, cu domiciliul în B, sector 3, str. -. -, nr. 7, -. 3,. 6,. 133, arestat în baza nr.252/UP/13.11.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiul lui G și, ns. 05.04.1974, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 48,. 2,. 2,. 31 și fară forme legale în B, sector 5,-, -. B,. 4,. 39, arestat în baza nr.251/UP/13.11.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și (fiul lui - și, ns. 24.11.19/9, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 6, Calea, nr. 21, . 12,. B,. 7,. 63, arestat în baza nr.217/UP/01.10.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală).
Prin aceeași încheiere au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, instanța fondului a reținut că în cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens, fiind reținute, cel puțin la acest moment procesual, probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că, și la acest moment procesual, sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și că, fiind lăsați în libertate, inculpații prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Referitor la cea de-a doua condiție, prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, Tribunalul a apreciat că pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpații fiind judecați în stare de libertate, rezultă din modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, din natura și gradul ridicat de pericol social concret al faptelor, determinat de intenția de a obține beneficii materiale, altfel decât în condiții legale, din forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri reținută, cu excepția inculpatului în sarcina căruia se reține săvârșirea unui singur act materiale, din cantitatea de droguri traficată, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege și, nu în ultimul rând, din recrudescența faptelor de acest gen.
Totodată, deși inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine procesuală sinceră, aspecte invocate de apărare, pe de o parte, s-a considerat că atitudinea de recunoaștere este oarecum formală, cât timp au fost prinși în flagrant, iar pe de altă parte, aceste circumstanțe trebuie reținute în context cu toate probele administrate în cauză, motiv pentru care, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, Tribunalul a apreciat că se impune privarea acestora de libertate și în continuare.
Pentru aceste considerente, apreciind că și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în baza art.3002Cod de procedură penală rap. la art.160 alin. 3 Cod de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și și, pentru aceleași motive, a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
Împotriva acestei încheieri a Tribunalului,au declarat recursîn termenul legalinculpații(la data de 08 februarie 2010), (la data de 09 februarie 2010) și (la data de 08 februarie 2010).
Respectivele cereri de recurs, nemotivate în scris au fost înaintate și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 18 februarie 2010.
În ședința publică din data de 23 februarie 2010, inculpatul recurent, dat fiind faptul că recursul său, declarat împotriva aceleiași încheieri din data de 02 februarie 2010 Tribunalului București - Secția I Penală, a făcut și obiectul dosarului penal nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI, a învederat Curții că înțelege să-și retragă calea de atac declarată în prezenta cauză, solicitând a se lua act de manifestarea sa de voință exprimată în acest sens.
În dezbaterile orale desfășurate în fața instanței de recurs, inculpații și, asistați juridic de către un avocat din oficiu, au solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate, dat fiind faptul că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării privative de libertate. Totodată, în susținerea recursurilor declarate, inculpații au învederat Curții că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei, și în plus, nici nu există temerea că odată lăsați liberi, vor influența bunul mers al judecății, asumându-și angajamentul de a se prezenta ori de câte ori vor fi chemați,
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților și sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 13 noiembrie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- și ulterior, alături de inculpații, și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.129/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din data de 16 decembrie 2009, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (inculpatul ) și respectiv trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (inculpatul ).
În fapt, în sarcina inculpaților și s-au reținut următoarele:
- inculpatul, la datele de 29.09.2009 și 30.09.2009, a vândut investigatorilor sub acoperire " " și " ", împreună cu inculpatul, cantitatea de 387,78 grame de rezină de cannabis, cu suma totală de 2500 de euro, fiind prins în flagrant la data de 30.09.2009, iar la data de 27.05.2009 împreună cu inculpații și a vândut investigatorului sub acoperire " " și colaboratorului " " cantitatea totală de 0,51 cannabis cu suma totală de 60 lei.
- inculpatul, la data 04.09.2009, a vândut investigatorului sub acoperire " ", colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 0,57 grame, substanță ce conținea heroină cu suma totală de 160 de lei.
Examinând situația recurenților inculpați și din perspectiva exigențelor art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod just asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestora, precum și asupra necesității menținerii lor în continuare, în stare privativă de libertate.
Astfel, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor prev. de art.143 Cod de procedură penală, întocmai instanței de fond, Curtea găsește că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către cei doi inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, aspect pe care, de altfel, nici aceștia nu îl contestă, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra lor și pe baza cărora împotriva acestora au fost formulate în cauză acuzații oficiale.
În același timp, cu referire la condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, observând în prealabil că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, ce nu a fost diminuat prin simpla trecere a timpului.
Astfel, în privința inculpatului, Curtea reține că acesta este acuzat de comiterea, în decurs de aproximativ 4 luni, a mai multor acte materiale privind punerea în circulație de cannabis, ultimele două având ca obiect, în total, 387,78 grame, ceea ce dovedește că inculpatul era un important distribuitor al drogului anterior menționat, fiind implicat într-o rețea relațională mai amplă, care îi permitea, pe de o parte, achiziționarea facilă a drogului, iar, pe de altă parte, vânzarea lui către mai mulți consumatori, acțiunile sale ilicite repetate, care au încetat doar ca urmare a intervenției organelor judiciare, conturând o personalitate cu un vădit comportament antisocial.
În plus, acest inculpat nu a făcut dovada, cel puțin până în prezent, că ar avea o ocupație sau un loc de muncă stabil, care să-i permită obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței, ceea ce îl face extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii în mod facil a unor importante venituri și ca atare îl expune riscului de a persevera oricând în comiterea de fapte similare,
Totodată, temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea relua activitățile ilicite în sfera infracționalității cu droguri este justificată și de împrejurarea că anterior comiterii faptelor ce-i sunt imputate în cauza de față, acesta a mai fost cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației drogurilor, respectiv pentru infracțiunea de deținere de droguri fără drept, în vederea consumuluio propriu prev.de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, fiindu-i aplicată prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală o amendă administrativă, conduită care evidențiază un anumit grad de incorigibilitate din partea sa, în dobândirea unei atitudini corecte față de ordinea de drept.
Referitor la inculpatul, Curtea constată că acesta este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate sporită, ilustrată nu numai de regimul juridic sancționator sever pe care legiuitorul l-a prevăzut pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), dar și de consecințele sociale nefaste ale unor astfel de fapte (în condițiile unei creșteri alarmante a numărului de consumatori de droguri, mai ales în rândul tinerilor), Iar pe de altă parte în pofida unor referințe personale favorabile - necunoscut cu antecedente penale și încadrat în muncă, - și-a asumat cu foarte mare ușurință responsabilitatea unui comportament antisocial, implicându-se din interes material într-o activitate ilicită având ca obiect substanțe interzise de lege, în sensul că a urmărit să obțină un câștig bănesc personal pe această cale. Or o atare conduită, ușor predispusă către nesocotirea ordinii de drept și a unor importante valori sociale, pe fondul satisfacerii unor interese personale face să fie îndreptățită temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea comite și alte tranzacții ilicite cu droguri, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure în mod facil importante avantaje pecuniare pentru autorii lor, context în care ordinea socială și însăși sănătatea publică ar fi puse într-un grav pericol.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpaților în libertate, nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul ilicit de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile, pe fondul consecințelor dezastruoase pe care le produce acest flagel asupra sănătății publice.
Drept urmare, raportându-se și la dispozițiile art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este singura măsură care poate asigura în mod eficient protejarea interesului public, respectiv prezervarea securității relațiilor sociale de tipul celor grav vătămate prin faptele deduse judecății, datele personale invocate de aceștia, deși aparent favorabile, nefiind suficiente pentru a justifica reconsiderarea necesității privării lor de libertate, câtă vreme, mai înainte de comiterea faptelor, ele nu au fost apte să-i determine pe inculpați la o conduită corespunzătoare.
Față de considerentele anterior expuse, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
În ceea ce privește recursul inculpatului, în temeiul art.3854Cod de procedură penală rap. la art.359 Cod de procedură penală Curtea va lua act de manifestarea de voință exprimată personal de acesta, în sensul retragerii căii de atac formulate împotriva încheierii sus-menționate,
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică pentru inculpații și, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și. împotriva încheierii de ședință din data de 02 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.3854Cod de procedură penală rap. la art.359 Cod de procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții și, la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2/15 03 2010
---
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
