Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 34/2010
Ședința publică din 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 15.02.1010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns inculpații recurenți și, aflați în stare de arest preventiv, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți, avocat, solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său și să dispună asupra plății onorariului parțial cuvenit, conform Protocolului încheiat între MJ și UNBR.
Instanța, față de împrejurarea că în cauză s-a prezentat apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat, constată că a încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru acești inculpați, avocat.
Instanța pune în vedere inculpaților recurenți și posibilitatea de a fi ascultați de instanța de recurs.
Inculpatul declară expres în fața instanței că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.
Inculpatul declară expres în fața instanței că nu dorește să fie ascultat.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și cercetarea acestora în stare de libertate.
Cu privire la inculpatul arată că a fost finalizat rechizitoriul și s-a dispus trimiterea în judecată, fiind schimbată încadrarea juridică, și anume, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunilor de viol și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, în timp ce în propunere a fost reținută și infracțiunea de pornografie infantilă. Apreciază că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Solicită instanței să observe faptul că nu este dovedită vinovăția inculpatului și că nu se poate pune problema de viol, învederând că vor solicita schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor. Pentru aceste motive apreciază că este indicată cercetarea inculpatului în stare de libertate. Solicită să nu se țină seama de faptul că inculpatul beneficiază în prezent de suspendarea condiționată a executării unei pedepsei, apreciind că aceasta este doar o circumstanță personală a inculpatului și nu dovedește vinovăția.
Cu privire la inculpatul, solicită cercetarea acestuia în stare de libertate, având în vedere că nu s-a dovedit vreo vinovăție a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor de viol și pornografie infantilă, în cauză fiind administrată o probațiune constând doar din declarația părții vătămate și declarația celuilalt făptuitor, care este cercetat în stare de libertate. Mai arată că acest inculpat este elev și are de susținut un bacalaureat.
Pentru aceste considerente solicită punerea în libertate a inculpaților recurenți.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că în cauză subzistă starea de pericol social și temeiurile prev. de art. 148 Cod procedură penală, care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, învederând instanței că are de susținut un bacalaureat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin încheierea penală din 15.02.1010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, printre altele, în baza dispozițiilor art. 160 și 300/1 Cod pr.p. menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și .
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 100 lei, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut, în esență, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit."a" și alin. 3.pen. cu aplicarea disp. art. 75 lit. c) Cod penal, fiind arestați la data de 20.01.2010, pe cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit.f ) Cod pr.p., că prim termen de judecată a fost stabilit la data de 17.03.2010, și că în cauză subzistă motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar raportat la natura faptei reținută în sarcina inculpaților - întreținerea, prin constrângere, de raporturi sexuale cu partea vătămată, în vârstă de 14 ani, activitate în care a fost atras și un minor, care a și înregistrat, cu telefonul mobil, actele sexuale, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 300/1 și 160 Cod pr.
p.Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs în termen, nemotivate în scris inculpații și .
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpații, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, au solicitat, admiterea recursului, revocarea arestului preventiv și punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă, întrucât s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că la dosar nu există probe de vinovăție, că cel mult faptele inculpaților constituie infracțiunea de act sexual cu un minor, în plus în ce-l privește pe inculpatul nu are nicio relevanță în cauză aspectul că acesta are o condamnare anterioară cu suspendarea condiționată a executării unei pedepsei, iar în ce-l privește pe inculpatul, arată că acest inculpat este elev și are de susținut un bacalaureat.
Analizând legalitatea și temeinica hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate de inculpații și, precum și din oficiu, potrivit art. 385/6 Cod pr.p. și art. 385/9 alin. 3 Cod pr.p. cu referire la art. 300/1 și 160/b Cod procedură penală, art. 143 și 148 din același cod, Curtea de Apel constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 3 D /P/2010 din 10 februarie 2010, Ministerul Public -DIICOT- Biroul Teritorial Hunedoara, a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea, în condițiile concursului de infracțiuni, a infracțiunilor de viol și nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit."a" și alin. 3.pen. cu aplicarea disp. art. 75 lit. c) Cod penal și art. 279 alin. 1 Cod penal și a inculpatului pentru săvârșirea, în condițiile concursului de infracțiuni, a infracțiunii de viol și pornografie infantilă, prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, aplicarea art.75 lit. c) Cod penal, reținându-se că la data de 25 iulie 2009, cei doi inculpații, împreună cu minorul, au întreținut fiecare, prin constrângere, raporturi sexuale cu partea vătămată, în vârstă de 14 ani, minorul și înregistrând, cu telefonul mobil, actele sexuale.
Măsura arestării preventive a fost dispusă prin baza Încheierii penale nr. 3/2010 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 3/25.01.2010, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală, fapta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La termenul de judecată din 15 februarie 2010, instanța de fond a procedat, din oficiu, în temeiul art. 300/1 din Codul d e procedură penală la verificarea, în cameră de consiliu, a legalității și temeiniciei arestării preventive a recurenților inculpați, dispunând, în baza acestui text de lege, precum și în baza disp. art. 160 Cod procedură penală, menținerea detenției provizorie a inculpaților și. Această încheiere penală este supusă actualului control de legalitate urmare a declarării recursului de către cei doi inculpați.
Criticile referitoare la inexistența vinovăției recurenților inculpați cu privire la fapta reținută în sarcina lor nu pot forma obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de judecătorul de fond pe baza materialului probator administrat în cauză, el fiind singurul îndrituit în procedura judecății în primă instanță să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce fiecărui inculpat.
Un alt motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a recurenților inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția (europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO) și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că în cauză subzistă indiciile temeinice că inculpații recurenți ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați.
De la momentul arestării preventive și până în prezent în cauză nu au intervenit elemente noi de natură a duce la concluzia că arestarea preventivă este nelegală.
Curtea de apel reține că infracțiunile pentru care recurenții inculpați au fost trimiși în judecată prezintă o gravitate deosebită de mare, fapta de care sunt acuzați având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 300/1, 160 Cod proc. penală ).
Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - verificarea, din oficiu, a legalității și temeiniciei arestării preventive, judecătorul nu are competența de a verifica încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina fiecărui inculpat, astfel că criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu pot fi însușite de instanța de recurs.
Nu este de neglijat a se preciza că apărările inculpaților referitoare la faptul că nu ar fi constrâns victima să întrețină relații sexuale, că nu cunoșteau vârsta victimei și că de la data la care s-ar fi săvârșit fapta a trecut o perioadă mai lungă de timp, nu au relevanță în actuala fază a procesului penal atâta timp cât condițiile cerute de lege pentru a se dispune arestarea lor preventivă sunt îndeplinite. La fel, nu prezintă relevanță nici aprecierea inculpaților referitoare la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite, în condițiile în care în cauză există indicii temeinice că ar fi săvârșit o faptă penală suficient de gravă pentru care se poate dispune arestarea preventivă.
În ce privește circumstanțele personale invocate de către inculpații recurenți, acestea vor fi avute eventual în vedere dacă în urma desfășurării procesului penal se va constata vinovăția inculpaților.
Nici susținerea că, în speță, lăsarea inculpaților în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 lit.f) Cod procedură penală continuă să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpaților, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere libertății și inviolabilității sexuale a persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta - întreținerea de raporturi sexuale, prin constrângere, asupra unui minore de doar 14 ani, urmările deosebit de grave asupra vieții victimei, urmări ce se prezumă că le produc asemenea fapte asupra vieții victimei, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe bata unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Analizând măsura arestării preventive a inculpaților recurenți și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților recurenții până la acest moment procedural fiind legitimă.
Față de cele expuse și constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. inculpaților și vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului fiecare suma de câte 105 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorului din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru fiecare inculpat recurent, conform art. 3 din Protocolul MJ - UNBR, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 15.02.1010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numiții recurenți să plătească fiecare suma de câte 105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorului din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru fiecare inculpat recurent, conform art. 3 din Protocolul MJ - UNBR, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
2 ex. /22.02.2010
jud. fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
