Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 343/
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpațiiși G- ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța in dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale nr. 2852/2009 emisă de Baroul Constanța și recurentul inculpat G în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale nr. 2851/2009 emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul este condamnat la instanța de fond la 1,6 ani închisoare și este arestat din ianuarie 2009. Invocă disp. art. 5 și 6 din CEDO.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cercetarea judecătorească s-a finalizat. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și va respecta obligațiile impuse de instanță.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat G în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 3 iunie 2009, Tribunalul Constanțaa menținut, în temeiul art. 3002rap. la art 160 Cod procedura penala, arestarea preventiva a inculpaților - - CNP -, în prezent în stare de arest în Penitenciarul Poarta Albă, județul C și G - - CNP -, în prezent stare de arest în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, respingând ca nefondate cererile formulate de inculpații privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând conform art.160 Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria
M cu nr.800/P/2007 din 02.02.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților G- și - pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt calificat" prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, precum și cu aplicarea art.75 lit.c) Cod penal pentru inculpatul G-.
Prin sentința penală nr. 618/P/07.04.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Medgidiai -a condamnat pe cei doi inculpați la pedeapsa de câte 1 an 6 luni închisoare, pe inculpatul -, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 alin.1 lit.c) Cod penal rap. la art.76 lit.c) Cod penal pentru infracțiunea de "furt calificat", iar pe inculpatul G- în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.75 alin.1 lit.c Cod penal, art.74 alin.1 lit.c) Cod penal rap. la art.76 lit.c) Cod penal pentru infracțiunea de "furt calificat", menținând starea de arest a acestora deoarece în noaptea de 10/11.01.2009, în jurul orelor 01.30, au pătruns prin efracție în magazinul PF de unde au sustras mai multe bunuri creând un prejudiciu de 600 lei (dosar penal 119/P/2009) și în noaptea de 07/08.01.2009, în jurul orelor 01.30, au pătruns în magazinul SC COMERCIAL SRL Cernavodă prin forțarea ușii de acces, iar din interior au sustras mai multe bunuri creând un prejudiciu de 8.300 lei (dosar penal 118/P/2009).
În sensul art.143 Cod procedură penală și 681Cod procedură penală, există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin ordonanța nr.800/P/2007 din data de 11.01.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv că a comis infracțiunile de " furt calificat" prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Din fișa de cazier judiciar a inculpaților, a rezultat că au mai fost condamnați anterior, pentru fapte de același gen.
De asemenea, în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 alin. 1 lit.f teza I Cod procedură penală, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește teza a II a art. 148 alin. 1 lit.f teza I Cod procedură penală, respectiv pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate, se reține că, în absența unei definiții legale a acestei noțiuni, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art.5 din Convenție, precum si de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, Curtea s-a pronunțat că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea si reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen rezonabil ( Hot. Letellier vs. Franta, -26.06.1991).
În cauză, sunt întrunite în continuare și cerințele art. 148 lit. d Cod procedură penală, respectiv inculpații au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune motivat de aceea că împotriva celor doi s-a început urmărirea penală în alte dosare, s-a pus în mișcare acțiunea penală, au fost trimiși în judecată pentru fapte similare și chiar au fost condamnați.Cu toate acestea cei doi au nesocotit atenționarea primită și au săvârșit alte fapte penale.
rezonabilă că inculpații ar putea săvârși infracțiuni similare dacă ar fi lăsați în stare de liberate rezultă și din faptul că nu au un loc de muncă, nu au venituri și au săvârșit un număr considerabil de infracțiuni contra patrimoniului.
În raport de aceste aspecte, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații G- și - cu respectarea temeiurilor de drept invocate în condiții de deplină concordanță cu prevederile ce reglementează restrângerea libertății persoanei - în cazuri de excepție, apreciind că și în prezent se mențin aceleași temeiuri, pentru ca inculpații să rămână în stare de arestare preventivă, stare necesară bunei desfășurări a procesului penal, conservării probelor, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, dar și protejării ordinii publice, dată fiind rezonanța socială a faptelor de acest gen în rândul comunității și împrejurarea că cercetarea judecătorească, deși a început, este într-un stadiu incipient;o altă măsură preventivă luată față de inculpați nu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive și al procesului penal, în raport și de gradul de pericol social al infracțiunilor care fac obiectul judecății și de necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni, motiv pentru care nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpați cu o altă măsură preventivă dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, mai permisivă și mai blândă și nu au apărut temeiuri care să justifice revocarea măsurii preventive a arestării acestora.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpații G- și - au declarat recurs, motivând că, lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, cercetarea judecătorească fiind finalizată.
Criticile sunt neîntemeiate.
În baza art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea d elibertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate se menține arestarea preventivă.
Potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost, inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza probelor de vinovăție, a gravității faptelor penale generate de natura acestora și a reacției publicului față de acestea, precum și de circumstanțele personale ale celor doi inculpați care au mai fost condamnați pentru infracțiuni contra patrimoniului.
Pronunțând condamnarea la pedepse cu închisoare, chiar dacă sentința nu este definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității penale a inculpaților, față de probele aflate la dosar până în acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea lor de libertate.
Prin urmare, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursurile sunt nefondate și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respinse.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata sumei de 250 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 Cod procedură penală și a "Protocolului" încheiat între și UNBR, Onorariile în sumă de câte 100 pentru av. a și av. se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge recursurile declarate de inculpații G- și - împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța in dosarul penal nr-, ca nefondate.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurenții la plata sumei de 250 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile în sumă de câte 100 lei pt. av. și av. a se vor plăti, potrivit art.189 cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.09.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
jud. fond:
Red.dec.:Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./09.06.09
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Adriana Ispas, Răzvan Anghel
