Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 1901/2/2009
482/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 343
Ședința publică de la 6 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI -
este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului formulat recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 11 februarie 2009 Tribunalului București Secția Ia P enală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, precizează că recursul declarat vizează Încheierea de ședință din data de 11 februarie 2009 a Tribunalului București Secția Ia P enală, din Dosarul nr-. Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertatea. Subliniază că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Subliniază faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond, corect reținând faptul că există considerând că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Subliniază că se afla arestat în Spania și nu ar fi fost capabil să inițieze, să coordoneze și să finanțeze rețea internațională de traficanți de droguri.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 11.02.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului conform art. 3002Cod procedură penală, reținând în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, conf. art.160 alin.3 cod procedură penală.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise (în grup criminal organizat, deși se afla în stare de arest dovedind perseverență pe calea ilicitului infracțional-inculpatul; inculpatul sustrăgându-se de la urmărirea penală și cunoscut cu antecedente penale), amploarea și perseverența deosebită a activității infracționale care a fost extinsă pe o perioadă lungă de timp, cantitatea mare de droguri traficată și valoarea acesteia exprimată în bani precum și persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, a fost arestat sub numele fals de în timpul unei investigații privind traficul de droguri și escrocherii începută în luna aprilie 1998 în Spania, împrejurări în care s-a descoperit că a transportat cantități importante de cocaină (12 kg, 425 grame), starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate.
De asemenea inculpatul figurează în Spania cu numeroase arestări pentru fapte precum " uni, amenințări, constrângeri, reclamație judecătorească, opunere și neascultare și delict împotriva sănătății publice". Împrejurările expuse conturează ideea că, odată pus în libertate, va impieta asupra bunei desfășurări a cercetării judecătorești și ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică prin reluarea activității infracționale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând cercetarea sa în stare de libertate deoarece nu a săvârșit infracțiunile, fiind arestat în Spania din anul 1998 într-un penitenciar de maximă siguranță unde a fost și audiat de autoritățile spaniole, fără să i se adusă la cunoștință că este cercetat pentru aceste fapte.
Analizând actele dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate și din oficiu conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Reține astfel că inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă conform art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală conform mandatului de arestare nr. 12/UP/din data de 30.01.2007, reținându-se în fapt că, în perioada 2003 - 2005, în timp ce se afla în Spania în stare de detenție, a constituit, coordonat și finanțat o rețea internațională de traficanți de droguri de mare risc, cu ramificații pe teritoriile mai multor state, specializat în transportarea unor mari cantități de heroină, din Turcia până în Spania, cu sau fără tranzitarea României, instigând membrii rețelei să transportate din Turcia în Spania prin România aproximativ 325 Kg heroină, în valoare de 22 milioane de Euro, de preluarea și expedierea acestor droguri ocupându-se inculpatul printr-un număr mare de persoane; s-a reținut că aceste fapte sunt prevăzute de art. 25 rap. la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2, art.25 rap. la art.3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Curtea reține că inculpatul a fost transferat în România pentru continuarea executării pedepsei la care a fost condamnat de autoritățile spaniole, fiind încarcerat în executarea acelei pedepse, iar în prezenta cauză a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 45/D/P/2007 al Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și probele administrate până în prezent în cauză, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării subzistă;
Din procesele verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, declarațiile acestuia, declarațiile martorului cu identitate protejată, procesul verbal de interceptare a convorbirilor telefonice, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Susținerile acestuia în sensul că autoritățile spaniole nu l-au audiat cu privire la aceste fapte și nu putea avea convorbiri telefonice în timp ce se afla în penitenciarul din Spania sunt lipsite de relevanță; autoritățile spaniole nu aveau în mod obiectiv motive să-l audieze pentru aceste fapte, acesta aflându-se încarcerat pentru fapte săvârșite în Spania, iar mențiunea privind convorbirile telefonice nu este dovedită pe de o parte, iar pe de altă parte, indiciile și probele că inculpatul a săvârșit faptele sunt dovedite și cu alte mijloace de probă.
Referitor la condiția prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, Curtea reține că pedepsele pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că este pe deplin dovedit în cauză. Infracțiunile săvârșit sunt foarte grave, acestea implică dezvoltarea unor relații între mulți membri, menținerea contactelor între aceștia, organizarea și cooperare la nivel internațional, ceea ce denotă o amploare deosebită a activității internaționale. De asemenea pericolul social rezultă și din circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind cercetat și arestat în Spania pentru fapte de violență, toate acestea ducând la concluzia că se impune ca inculpatul să fie cercetat în continuare în stare de arest preventiv.
Reținând astfel legalitatea și temeinicia încheierii recurate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, obligând recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./25.03.2009
Ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu
