Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.344
Ședința publică de la 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
- - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Av. pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul recunoaște și regretă fapta, solicitând înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefundat, infracțiunea fiind gravă, comisă după liberarea condiționată, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a arătat că a fost în legitimă apărare și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 30 martie 2009, Tribunalul O l t, în baza art.3001alin.1 Cod pr. penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 4 octombrie 1979, în comuna, județul O, domiciliat în comuna, județul O, cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale.
În baza art.3001alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive, constatând că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 13 septembrie 2008, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima, cu o furcă i-a aplicat lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Prin încheierea nr.5 din Camera de Consiliu din 13 februarie 2009, în dosarul nr-, Tribunalul Olta admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și în baza art.1491alin.9 Cod pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 13 februarie 2009 și până la data de 13 martie 2009, apreciindu-se ca fiind îndeplinite cerințele prev.de art.136 alin.1, 143, 148 alin.1 lit.f art.1491Cod pr.penală și art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO.
A fost emis mandat de arestare preventivă nr.4 din 13 februarie 2009.
La data de 27 martie 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta înaintat Tribunalului O l t, rechizitoriul nr.382/P/2008, cauza fiind înregistrată pe rolul tribunalului, fixându-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, conform art.3001alin.1 Cod pr.penală.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța a reținut că faptele pentru care inculpatul este cercetat, constând în aceea că în ziua de 13 septembrie 2008, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima, cu o furcă i-a aplicat lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața, prezintă un grad ridicat de pericol social, prin consecințele grave pe care le comportă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat fiind mai mare de 4 ani, existând probe și indicii temeinice cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor descrise.
Din datele dosarului, tribunalul a reținut că temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă a inculpatului, așa cum au fost expuse în încheierea pronunțată la 13 februarie 2009, se mențin în continuare și justifică privarea acestuia de libertate, întrucât circumstanțele concrete în care se reține că a fost săvârșită fapta evidențiază o periculozitate sporită a inculpatului, că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani; pe de altă parte, prin natura ei fapta prezintă un grad ridicat de pericol fiind faptă de violență, cu o rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de insecuritate și teamă în rândul membrilor societății civile și în mod special al membrilor comunității în care locuiește inculpatul.
De asemenea, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunii de genul celei reținute în sarcina inculpatului, dublată de impactul pe care această infracțiune deosebit de violentă îl propagă asupra membrilor societății, au condus instanța la concluzia necesității privării de libertate a inculpatului, identificându-se și în prezent existența temeiurilor care au impus arestarea preventivă, măsura având drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Sunt realizate și cerințele art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994, constând în aceea că în cauză sunt motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, respectiv că există indicii temeinice, astfel cum sunt prevăzute expres și în dispozițiile art.681și art.143 Cod pr.penală, în sensul că din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-a dispus trimiterea în judecată a săvârșit fapta, așa cum rezultă din probele administrate.
S-a constatat astfel că aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența niciunui element care să conducă la concluzia existenței unor altor temeiuri de fapt, să determine o altă situație de drept care să releve împrejurarea că măsura arestării nu se mai impune, iar această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită.
Împotriva aceste încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, recunoaște și regretă fapta, solicitând înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă și au rămas nemodificate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel cum corect s-a reținut și de instanța de fond prin încheierea atacată.
Astfel, există probe în sensul săvârșirii de către inculpat a faptei pentru care inculpatul este judecat (constând în aceea că în ziua de 13 septembrie 2008, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima, cu o furcă i-a aplicat lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața, din probe nerezultând până în acest moment procesual că inculpatul ar fi acționat în legitimă apărare, astfel cum acesta a susținut în fața instanței de recurs), și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, existând totodată și probe că lăsare în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din modalitatea de comitere a faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, violența deosebită manifestată de inculpat, rezonanța socială pe care fapta a avut-o în rândul comunității din care părțile fac parte.
Se apreciază așadar că sunt întrunite în continuare condițiile art. 148 lit. f C.P.P. iar până în prezent durata măsurii arestării nu a depășit un termen rezonabil.
Totodată, față de împrejurările cauzei, față de cele expuse mai sus și față de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, se apreciază că nu este oportună nici înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă, nefiind modificate temeiurile luării acestei măsuri.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefundat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurentul la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 3 aprilie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
3 aprilie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice S va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Sorina Petria Mitran, Mircea
