Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 348/
Ședința publică de la 09 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, totodată, în subsidiar, arată că înțelege să formuleze și cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Învederează instanței că argumentele în susținerea recursului au fost formulate de foarte multe ori pe parcursul urmăririi penale dar și pe parcursul judecării cauzei, în procedura prelungirii și menținerii măsurii arestării preventive pentru că, se află în stare de arest preventiv de aproape un an, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început. Apreciind că acest argument este suficient, solicită a fi primit ca atare și să de dispună în sensul admiterii recursului. Arată că deși nu poate face dovada la acest moment, în urma solicitării pe care inculpatul a formulat-o la Administrația Penitenciarului nu a primit încă o copie de pe dosarul medical. Menționează că acesta s-a aflat mai bine de două luni internat la secția psihiatrie și aproape 2 luni - 55 zile, la secția medicală, datorită unor afecțiuni specifice vârstei. Starea de sănătate și vârsta pot fi luate în considerare apreciind în legătură cu cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive conform art.136 alin.(8) Cod procedură penală, dispoziții penale care cer judecătorului să aibă în vedere atunci când apreciază asupra măsurii preventive cea mai potrivită la un moment dat să țină seama și de asemenea astfel de situații.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită a se reține că inculpații au fost trimiși în judecată printr-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța la 2 decembrie 2008. Ca situație de fapt s-a stabilit că inculpatul este cel care și-a atribuit o identitate falsă, i-a coordonat telefonic și prin discuții personale pe ceilalți pentru săvârșirea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare. Pe de altă parte, solicită a se observa că la dosarul cauzei există numeroase plângeri ale unor societăți comerciale, sesizări ale băncilor, sesizări din oficiu, procese-verbale de percheziție, procese-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare grafoscopică, procese-verbale de recunoaștere din grup, procese-verbale de conducere în teren, contractele, toate acestea conduc la concluzia că, inculpatul, împreună cu ceilalți au comis infracțiunea reținută în actul de acuzare, deosebit de gravă și deosebit de complexă.
Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate, în condițiile în care a coordonat activitatea infracțională, constituie un pericol real și concret pentru ordinea publică. Consideră că se impune cercetarea acestuia în stare de arest preventiv.
Pentru aceleași motive, solicită și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Având cuvântul, în completare, avocat pentru recurentul inculpat solicită a se observa că, dimpotrivă rechizitoriul consideră a fi organizatorul infracțiunilor săvârșite o altă persoană, care se află în stare de libertate și acest lucru demonstrează că, pe de o parte judecarea cauzei nu suferă datorită stării de libertate a unuia dintre coinculpați, iar pe de altă parte că se impune cu necesitate ca legea să fie aplicată în mod egal pentru toți cei care sunt coinculpați în cauză. Cu privire la interesul public, dacă până la un moment dat, rezonabil ca durată, interesul public se cerea fi protejat cu prioritate față de interesul individului, apreciază că după un an de arestare preventivă, interesul individului ar trebui cel puțin în mod egal să fie luat în considerare raportat la interesul public, și față de acesta și imposibilitățile de ordin obiectiv, care nu sunt din culpa inculpatului, iar judecata să înceapă odată.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales. Precizează că amânările care se acordă în cauză îi creează o stare de depresie. De un an de zile a dat doar 2 declarații. Menționează totodată că familia are de suferit.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- s-a hotărât:
n temeiul art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală:
Menține arestarea preventivă a inculpatului, și.
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Respinge cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.763/P/2008 întocmit la 29.11.2008 și înregistrat la Tribunalul Constanța la data de 2.12. 2008, au fost trimiși în judecată inculpații, și, Liga și, primii trei în stare de arest preventiv.
În conformitate cu art.3002și art.160 Cod procedură penală, instanța la termenul din data de 02.06.2009 a pus în discuție legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și în raport de care va reține următoarele aspecte:
Tribunalul apreciază că în prezenta cauză sunt în continuare îndeplinite condițiile art.143 Cod procedură penală referitoare la existența probelor care confirmă că inculpații, și au săvârșit faptele penale deduse judecății, respectiv infracțiunile: prevăzute de art.26 raportat la art.288 Cod penal, art.293 Cod penal, art.292 Cod penal, art.290 Cod penal, art.48 din Legea nr.26/1990, art.2802, 2803din Legea nr.31/1990, art.323 Cod penal, art.9 din Legea nr.241/2005, art.215 al.1, 2, 3, 4, 5 Cod penal, art.23 din Legea nr.656/ 2002 - primul - prevăzut de art.323 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.9 din Legea nr.241/2005, art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2, 3, 4, 5 Cod penal, art.23 din Legea nr.656/2002, art.290 Cod penal, art.215 alin.1, 2, 3, 4 Cod penal - cel de-al doilea - și prevăzute de art.323 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.9 din Legea nr.241/2005, art.293 Cod penal și art.26 raportat la art.215 alin.1, 2, 3, 4, 5 Cod penal, art.23 din Legea nr.656/2002 - cel de-al treilea -.
Tribunalul apreciază în acest context că termenul rezonabil invocat în apărarea celor trei inculpați trebuie raportat pe lângă durata efectivă a arestului preventiv ca unitate de timp și la condițiile concrete ale cauzei, respectiv la situația conform căreia cercetare judecătorească nu a demarat - fiind absolut necesară audierea inculpaților și administrarea de probe care să certifice anumite susțineri ale acestora.
Tribunalul sesizează de asemenea, ca fiind în continuare îndeplinite condițiile cumulative ale art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani pentru infracțiunile prevăzute de art.323 Cod penal, art.23 din Legea nr.656/2002, art.215 alin.1- 5 Cod penal, art.9 din Legea nr.241/2005, art.2802și art.2803din Legea nr.31/1990 și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Multitudinea actelor materiale susținute de ansamblul probator din urmărirea penală care de altfel relevă și, modul de organizare și modalitatea concretă de comitere, numărul persoanelor implicate, prejudiciile însemnate, numărul mare al părților civile, situate în mai multe zone din țară, relevă în concret pericolul social pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, și.
Față de precizările anterioare, tribunalul reține că nu au intervenit modificări ale temeiurilor arestării și nici elemente noi în favoarea inculpaților care să justifice revocarea măsurii, sau înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin restrictivă cum este obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul inculpat, prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive motivată în esență de depășirea termenului rezonabil al arestării.
În subsidiar, formulează cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea justificată de starea precară de sănătate și de vârsta inculpatului.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Verificând încheierea atacată în raport de criticile aduse și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, instanța constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat.
Din materialul probator administrat până în acest moment procesual, rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză, cercetarea judecătorească nu a început.
Durata arestului preventiv nu a depășit limitele rezonabile raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și complexitatea acesteia.
În lipsa unor elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea arestării cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă și a unor cauze de nulitate a hotărârii recurate Curtea în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
jud. fond.
red.dec.jud.: -
tehnored.gref.
2 ex./15.06.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Adriana Ispas, Zoița Frangu
