Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.348/R/2009
Ședința publică din 27 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin procuror:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și - împotriva Încheierii penale din 20 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ B-N, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bistrița -N și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.N, din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și însușește recursul declarat de apărătorul său ales.
Inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Arată că încheierea primei instanțe nu este motivată, având doar două paragrafe care se pot interpreta în vederea menținerii stării de arest preventiv. Se menține măsura arestării preventive în bloc față de toți inculpații, deși trebuia să se arate în privința fiecărui inculpat fapta comisă și care sunt probele din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Trebuia să se analizeze individual situația fiecărui inculpat, deoarece încadrarea juridică a faptei și conduita procesuală sunt diferite. Sunt diferențe între inculpați și în ceea ce privește numărul de acte materiale comise. Inculpații au recunoscut comiterea faptei, nu au invocat excepții, nu au formulat cereri în probațiune, și-au asumat actele de procedură din faza de urmărire penală, deci nu mai pot influența bunul mers al procesului penal. Solicită a se avea în vedere că există doar două acte de trafic de droguri săvârșite la solicitarea investigatorului sub acoperire și nu se poate vorbi de trafic de droguri către alte persoane. Deci, drogurile nu s-au vândut publicului, ci numai investigatorului sub acoperire, aspect care trebuie avut în vedere la aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Au fost audiați 15-20 martori care au arătat că inculpații nu le-au oferit nici măcar pe gratis droguri. Nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că urmărirea penală este finalizată, a fost sesizată instanța cu rechizitoriu, s-a început cercetarea judecătorească, au fost audiați inculpații, deci nu mai pot fi influențate părțile sau mijloacele de probă. Inculpatul este, de altfel, la prima confruntare cu legea penală, este student, provine dintr-o familie organizată, apreciind că perioada de arest preventiv a fost suficientă pentru inculpat. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Inculpatul se va conforma obligațiilor pe care le va impune instanța și nu se va sustrage judecății.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Instanța, în procedura prev.de art.3002pr.pen. trebuie să se limiteze la a analiza dacă se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dacă pericolul social care s-a apreciat că există mai subzistă și dacă cursul procesului penal poate fi afectat prin lăsarea în libertate a inculpatului. Dacă la momentul când s-a luat măsura arestării preventive, a existat temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. în prezent, nu se mai poate vorbi de existența acestui temei. S-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din fapta comisă și limitele de pedeapsă. De atunci, raportat la atitudinea inculpatului, s-au reținut dispozițiile art.16 din Legea 143/2000, care prevăd înjumătățirea limitelor de pedeapsă. Pericolul faptei sau al inculpatului nu mai este același după 5-6 luni de la arestarea inculpatului. Cu privire la specificul faptei, este vorba de droguri de risc și nu de droguri de mare risc, care au ajuns la investigatorul sub acoperire și nu la alte persoane. Solicită a se avea în vedere situația personală a inculpatului anterior comiterii faptei, respectiv împrejurarea că este student, a avut o comportare bună în societate și nu a săvârșit alte infracțiuni. Depune la dosar o caracterizare a inculpatului de la Arestul IPJ B-N, solicitând a fi avută în vedere la pronunțarea soluției. De asemenea inculpatul a fost sincer, a recunoscut fapta comisă, apreciind că la sfârșitul cercetării judecătorești i se va aplica o pedeapsă cu suspendare. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Instanța de fond, în procedura prev.de art.300/2 pr.pen. a constatat că măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiurile avute în vedere în acel moment subzistă în prezent, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 pr.pen. în sensul că există indicii că inculpații au comis fapta care li se reține în sarcină și subzistă temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. în raport de limitele de pedeapsă, gravitatea faptei comise și modul în care au acționat inculpații. Faptul că drogurile nu au ajuns pe piață este un aspect nerelevant din punct de vedere al vinovăției inculpaților. Modul în care s-au organizat inculpații, simplist, dar organizat, împrejurarea că într-un timp foarte scurt de numai 3 săptămâni, au procurat cantități din ce în ce mai mari de droguri, rezină de canabis. În mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, solicitând respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului arată că nu se contestă probele cu privire la vinovăția inculpatului, deoarece acesta a recunoscut comiterea faptei, însă trebuie să existe probe cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea sa în stare de libertate, în caz contrar, simpla săvârșire a unei fapte ar duce implicit la arestarea inculpatului. Astăzi, acest pericol nu mai este la fel ca la momentul reținerii și arestării inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă, solicitând judecarea sa în stare de libertate, obligându-se să se prezinte la fiecare solicitare a instanței.
CURTEA
Prin încheierea penală din 20 mai 2009 a Tribunalului Bistrița N, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații fiul lui și, născut la data de 6.08.1984 în B, jud. BNC NP.-, fiul lui și, născut la data de 3.11.1986 în B, jud. B N, CNP.-, -, fiul lui și, născut la data de 26.05.1988 în mun. B, jud. B N, CNP. - și, fiul lui și, născut la data de 12.01.1988 în mun. B, jud. B N, CNP. - și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, s-a menținut arestarea preventivă față de fiecare dintre inculpați.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N au fost trimiși în judecată: inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev.de art. 33 lit. Cod penal a infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din legea nr. 143/2000 infracțiunii prev.de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracțiunii prev.de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și infracțiunii prev.de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 Cod penal și a celei prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și respectiv prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de sesizare, în sarcina celor patru inculpați, s-a reținut în esență, următoarele:
La data de 9 decembrie 2008 inculpatul vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 5,1 grame rezină de canabis. Această cantitate de drog fost primită de inculpatul de la inculpatul care la rândul său o avea de la inculpatul . La data de 12 decembrie 2008 inculpatul oferit aceluiași investigator sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de canabis pentru care acesta plătit suma de 5000 lei. Cantitatea de rezină de canabis fost primită în ziua anterioară de inculpatul de la inculpatul care o avea de la inculpatul și care la rândul său primise de la inculpatul .
La jumătatea lunii decembrie 2008, la solicitarea inculpatului, coinculpatul a trimis suma de 3600 Euro unei persoane din Spania, care în data de 21 decembrie 2008 a trimis în țară un colet conținând între altele un număr de 80 de bile de hașiș, care fost ridicat de de la transportator (autocarul aparținând SC" "SRL B, unde era șofer ). Cele 80 de bile de hașiș au fost inițial la locuința inculpatului, unde acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul . Aici inculpatul și-a reținut 2 bile, iar restul au fost înmânate inculpatului . Pe data de 29 decembrie 2008 inculpatul a predat drogurile primite de la inculpatului spre a le valorifica. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul au oferit spre vânzare aproximativ 80 bile de hașiș investigatorului sub acoperire, de la care cei doi au primit suma de 8000 Euro.
Referitor la inculpatul s-a mai reținut în actul de sesizare că începând cu luna octombrie 2008, până la data de 13 ianuarie 2009 a condus în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale autoturismul pe care îl deține( nr. de înmatriculare -) deși nu avea permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege.
În fine, în sarcina inculpaților și s-a mai reținut că în mai multe rânduri în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut droguri de risc respectiv rezină de canabis pentru consum propriu.
Față de inculpați fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța procurorului din 30.12.2008 ( 65-66 și 91-92) în cazul inculpaților și, iar față de coinculpații și (108-109 și 159 - 160) prin Ordonanța din data de 13.01.2009.
Ulterior, prin Încheierea penală nr. 76/CC/30 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul penal nr- s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în esență reținându-se în sarcina acestora comiterea a două, respectiv trei acte materiale de oferire spre vânzare de droguri de risc, la datele de 9, 12 și 29 decembrie 2008.
Prin Încheierea penală nr. 1/CC/14.01. 2009 pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr-, s- dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile și inculpaților și, cercetați pentru infracțiuni de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 134/2000, art. 41 al. 2 Cod penal și pentru complicitate la infracțiunea prev.de art. 3 alin. 1 din același act normativ ( în cazul acestui din urmă inculpat).
Prin Încheierea penală nr. 8/CC/2009 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- s-a admis propunerea DIICOT - Biroul teritorial Bistrița N de prelungire a arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre cei patru inculpați.
Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor de luare și apoi de prelungire măsurii arestării preventive au fost respinse.
Instanțele care au dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au reținut faptul că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și au apreciat totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. În concret, s- avut în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fine, prin Încheierea penală din 25.02.2009, în baza art. 300/1 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și și apreciindu-se că subzistă temeiurile care au determinat luare ei, măsura arestării preventive a fost menținută privitor la fiecare dintre inculpați, urmând să expire la data de 25.04.2009.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive din perspectiva dispozițiilor art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.pen. instanța a constatat că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinite cerințele art. 136.pr.pen.
Astfel, în raport de actele și probele dosarului, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143.pr.pen. și cumulativ, condițiile art. 148 lit. f pr.pen., în raport de fiecare dintre inculpați. Împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale și că au recunoscut faptele în faza de urmărire penală și apoi în instanță, nu constituie un argument de natură să justifice punerea lor în libertate, ci temeiuri legale care, în situația în care vor fi găsiți vinovați, atrag reducerea pedepselor.
Cererea inculpaților și, de revocare a măsurii arestării preventive nu a fost însușită având în vedere că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei. De altfel, inculpații nu au prezentat motive concrete pe baza cărora să se poată aprecia că au dispărut temeiurile luării măsurii arestării, ci s-au limitat la a arăta că sunt tineri, au recunoscut faptele și nu au antecedente penale. Ori, aceste elemente au existat încă de la luarea măsurii arestării preventive, au fost examinate de instanțele care au soluționat luarea, prelungirea și menținerea arestării, astfel că nu pot fi interpretate ca fiind motive care să atragă revocarea arestării preventive.
De asemenea, au fost apreciate neîntemeiate și cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea și nu au intervenit elemente noi ulterior pronunțării Deciziei penale nr. 249/22.04.2009 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins recursul inculpaților împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive.
Prin gravitatea faptelor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile deduse judecății determină inevitabil o alterare a ordinii publice în comunitatea locală de natură să justifice menținerea inculpaților în stare de arest și în perioada următoare. Din acest punct de vedere, menținerea inculpaților în stare de arest își are originea într-un scop legitim și servește bunei desfășurări a procesului penal. În acest context, este de menționat că cercetarea judecătorească este încă la început, urmând ca la noul termen de judecată să fie audiați martorii din rechizitoriu, astfel că în acest stadiu procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpaților.
Împotriva încheierii de menținere a arestului preventiv au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive sau în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu a motivat pentru fiecare inculpat în parte, dacă se mai mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care sunt probele din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților mai prezintă în acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpații au susținut că în această fază a procesului penal, punerea lor în libertate cu anumite garanții se poate realiza în raport de persoana lor, de împrejurarea că pentru inculpatul s-au reținut disp.art.16 din Legea 143/2000, că după o perioadă de 5-6 luni de arest pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, iar în acest moment nu mai pot influența mersul dezbaterilor și mijloacele de probă nu pot fi alterate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.78D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N au fost trimiși în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Lg. nr.143/2000, art.41 alin.2 pen. și a celei prev. de art.26 pen. rap.la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, art.41 al.2 pen. și inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 pen. art.16 din Legea nr.143/2000;
În fapt, s-a stabilit că la data de 9 decembrie 2008 inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 5,1 grame rezină de canabis. Această cantitate de drog a fost primită de inculpatul de la inculpatul care la rândul său o avea de la inculpatul. La data de 12 decembrie 2008 inculpatul a oferit aceluiași investigator sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de canabis pentru care acesta a plătit suma de 5000 lei. Cantitatea de rezină de canabis a fost primită în ziua anterioară de inculpatul de la inculpatul care o avea de la inculpatul și care la rândul său o primise de la inculpatul.
La jumătatea lunii decembrie 2008, la solicitarea inculpatului, coinculpatul a trimis suma de 3600 Euro unei persoane din Spania, care în data de 21 decembrie 2008 trimis în țară un colet conținând între altele un număr de 80 de bile de hașiș, care a fost ridicat de de la transportator, autocarul aparținând SC" "SRL B, unde era șofer. Cele 80 de bile de hașiș au fost inițial la locuința inculpatului, unde acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul. Aici inculpatul și-a reținut 2 bile, iar restul au fost înmânate inculpatului. Pe data de 29 decembrie 2008 inculpatul a predat drogurile primite de la inculpatului spre a le valorifica. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul au oferit spre vânzare aproximativ 80 bile de hașiș investigatorului sub acoperire, de la care cei doi au primit suma de 8000 Euro.
Inculpatul a fost arestat la data de 30.12.2008, iar inculpatul la 14.01.2009, pentru ambii reținându-se ca temeiuri ale arestării preventive disp.art.143 și art.148 lit.f pr.pen. După trimiterea în judecată, la 25 februarie 2009, în temeiul art.300/1 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, menținându-se starea de arest, soluție confirmată prin decizia penală nr.145/R din 5 martie 2009 Curții de Apel Cluj.
Ulterior, instanța de fond a verificat din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, prin încheierea din 14 aprilie 2009 menținută la 22 aprilie 2009, ca urmare a respingerii recursurilor declarate de inculpați, de către Curtea de Apel Cluj.
Potrivit art.160 alin.3 pr.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Din conținutul încheierii atacate rezultă că instanța de fond a analizat aceste aspecte și în mod judicios a reținut că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate și că de la data ultimei verificări a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în baza art.3002pr.pen. nu au apărut elemente noi care să modifice situația existentă.
Raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, la temeiurile arestării preventive, care subzistă, nu se poate considera că, după trecerea unei perioade de 6 luni de arest preventiv, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a acestora îl reprezintă, s-a diminuat, el fiind, încă, de actualitate impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În condițiile în care de la momentul ultimei mențineri a stării de arest preventiv și până în prezent, a trecut o durată de doar 30 de zile și nu există modificări ale circumstanțelor cauzei, precum și ale motivelor inițiale de arestare, ceea ce se impune a se verifica este caracterul rezonabil al detenției prin prisma timpului petrecut pentru fiecare din inculpați în parte, iar acesta nu a fost încălcat.
Față de aceste considerente, recursurile declarate de inculpați vor fi apreciate ca neîntemeiate și vor fi respinse în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - din Arestul IPJ B N și deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 20 mai 2009 a Tribunalului Bistrița N.
Obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.CI/MB
29.05.09/4 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
