Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALA NR. 35/MP
Ședința publică de la 26 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județ Constanta, împotriva încheierii de ședință din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanta, in dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală,
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită a se observa decizia Curții Constituționale si faptul că, dispozițiile art. 681cod pr. penală au fost analizate numai dintr-o perspectivă. Având in vedere motivele invocate de judecător, raportat la probe, arată că s-a invocat ilegalitatea probelor administrate. La momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv in data de 16 decembrie 2004, au fost avute in vedere documentele victimelor care se presupune că s-ar fi găsit in apartamentul inculpatului precum si declarațiile martorilor cu identitate protejată audiati la urmărirea penală. Unul dintre martorii audiați sub identitate protejată, era cum de altfel acesta a recunoscut. Consideră că, instanța, trebuie să verifice identitatea persoanelor care au dat declarații în calitate de martori cu identitate protejată, printre aceștia, in dosarul cu traficul de persoane, fiind audiat și, ceea ce nu este legal. Solicită a se verifica identitatea martorilor, și.
Procurorul având cuvântul arată că, raportat la decizia Curții Constituționale și având in vedere cererea formulată, cu privire la cei trei martori audiați cu identitate protejată, arată că, plicul cu declarațiile acestora se află sigilat la primul grefier al Tribunalului Constanța și nu este necesar a se solicita de la Parchet aceste relații.
Curtea, in urma deliberării, față de obiectul recursului și limitele sale, respinge cererea formulată de inculpat prin apărător, ca nefondată.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Atât timp cât nu se verifică dacă mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, nu se va face nimic în această cauză. Atunci când s-a luat această măsură, instanța nu a avut nici măcar minimul de date care să justifice luarea ei. Documentele care s-au găsit in apartamentul inculpatului, trebuiau să poarte urmele papilare ale acestuia, iar tot ceea ce s-a administrat în cursul judecății, il exclud pe ca fiind participant la această faptă. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul având cuvântul arată că, solicită respingerea recursului ca nefondat si menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond care este legală și temeinică. Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, acestea nu s-au modificat, justificând menținerea stării de arest. Din data de 26 noiembrie 2007, s-au mai pronunțat încă 3 încheieri prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 26 noiembrie 2007, Tribunalul Constanțaa menținut, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 al. 1 și 3 cod procedură penală, măsura arestării preventive față de inculpații și, respingând ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpați, precum si cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, cerere formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpații și au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiunile de "omor calificat și deosebit de grav", "tâlhărie" și "furt calificat" prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit."a, c" și art. 176 lit."a,b,d" cod penal - primul inculpat - și art. 174 rap. la art. 175 lit."a" și art. 176 lit."a,b,d" cod penal - al doilea inculpat.
Conform art. 148 cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 cod procedură penală și există vreunul dintre cazurile prevăzute de textul legal antemenționat.
In raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane, se poate dispune când există motive verosimile că s- săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Măsura arestării preventive a fost luată prin încheierea nr 803/16.12.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 2487/2004, în baza dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. "d,h" cod procedură penală. S- avut în vedere existența indiciilor temeinicie privind săvârșirea faptelor reținute, că ambii inculpați au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, distrugerea unor mijloace materiale de probă și ascunderea cadavrelor victimelor, că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea Codului d e procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi ( Of nr 677/7.08.2006) au fost aduse o serie de modificări Codului d e procedură penală, inclusiv în materia măsurilor preventive.
In ceea ce privește motivele de arestare preventivă, explicitate în art. 148 cod procedură penală, acestea au suferit anumite modificări, astfel: a fost înlăturat temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. a) din vechea reglementare, când identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite; a fost înlăturat temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. b) referitor la săvârșirea unei infracțiuni flagrante; art. 148 lit. c) a devenit art. 148 lit. a), modificările privind existența datelor referitoare la sustragere urmând a se referi nu numai la executarea pedepsei, dar și la urmărirea penală sau judecată; art. 148 lit. d) a devenit art. 148 lit. b), modificările fiind importante, sub aspectul că în afara subiecților asupra cărora se încearcă influențarea de către inculpat, se includ acum și părțile; modificarea art. 148 lit. e) constă în aceea că ipoteza avută în vedere în redactarea inițială, legiuitorul a împărțit-o în două temeiuri distincte ( respectiv " există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni" - art. 148 lit. c) - și " inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune" - art. 148 lit.d) - ); art. 148 lit. f) nu se mai regăsesc în actuala reglementare; art. 148 lit. e) are o redactare mai strictă față de art. 148 lit. i) (vechea reglementare), datele trebuind să se refere direct la presiunile care se fac asupra persoanei vătămate și nu vizează doar justificarea temerii de presiuni sau înțelegeri frauduloase cu persoana vătămată; art. 148 lit. h) a devenit art. 148 lit. f) iar în noua reglementare a fost înlăturată sintagma "probe certe".
Potrivit art. 160 al 1 cod pr penală,în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în alin 2 și 3 din același text, se arată că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune revocarea arestării preventive și punerea în libertate. În cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Raportând cauzei de față dispozițiile legale de mai sus, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că măsura arestării preventive față de cei doi inculpați a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, fiind îndeplinite la data respectivă cerințele art. 143 cod procedură penală, precum și cazurile reglementate de art. 148 lit."d,h" cod procedură penală.
De asemenea, subzistă la acest moment procesual temeiurile de fapt și de drept care au condus la luarea măsurii arestării preventive.
Ținând seama de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține că în continuare sunt indicii temeinice în sensul art. 143 cod procedură penală și motive verosimile de bănuială, în sensul Convenției, că inculpații și au săvârșit o faptă penală.
Inculpatul a contestat legalitatea unora dintre mijloacele de probă, dar la analiza stării de arest preventiv se apreciază asupra subzistenței probelor sau indiciilor temeinice referitoare la săvârșirea infracțiunii, una dintre premisele luării acestei măsuri și nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpaților.
De asemenea, instanța reține ca și în încheierile anterioare, incidența cazului prevăzut de art. 148 lit."b" cod procedură penală ( art. 148 lit."d" cod procedură penală anterior modificării în baza Legii 356/22006) întrucât probele dosarului relevă date că cei doi inculpați au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unui martor, distrugerea unor mijloace materiale de probă și ascunderea cadavrelor victimelor.
Totodată, sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 148 lit."f" cod procedură penală deoarece infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In absența unei definiții legale noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică vor fi avute în vedere și criteriile prevăzute de art. 5 din Convenție, precum și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea Europeană s-a pronunțat că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea și reacția particulară a opiniei publice anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție preventivă.
Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, arestarea persoanei fiind o excepție permisă doar în cazurile și cu procedura prevăzută de lege.
In speță, pericolul concret pentru ordinea publică își găsește expresia în reacția puternic negativă în cadrul societății civile, determinată de săvârșirea unor astfel de fapte și rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, urmările produse - uciderea a trei persoane - conduita procesuală a inculpaților, crearea unui sentiment de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, ceea ce impune inclusiv luarea unor măsuri prin care se aduce atingere unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, atât timp cât aceste măsuri sunt apreciate ca proporționale scopului urmărit (asigurarea imperativului ordinii publice).
In raport de cele arătate, instanța reține că nu au intervenit modificări ale temeiurilor arestării preventive față de inculpații și și nici elemente noi în favoarea inculpaților nu au apărut, pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive, prin dispariția temeiurilor inițiale în condițiile art. 160 al 2 cod procedură penală.
Întrucât nu au intervenit schimbări ale temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu se poate dispune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara / sau cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - așa cum s- solicitat de inculpatul - deoarece în art. 139 al. 1 cod pr penală, se prevede că o măsură preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă atunci când se modifică temeiurile avute în vedere, condiție ce nu este îndeplinită în speță.
Privarea de libertate inculpaților corespunde și scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 al. 1 cod procedură penală, în vederea asigurării bunei desfășurări cercetării judecătorești, probatoriul nefiind epuizat, a necesității asigurării prezenței acestora la dispoziția instanței și pentru a se evita posibile înțelegeri între inculpați.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniat în jurisprudența sa, că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției, trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării, mijloacelor de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
În cauză, durata îndelungată a cercetării judecătorești, decurge nu numai din complexitatea cauzei ci și din multitudinea mijloacelor de probă administrate, precum și din necesitatea îndeplinirii unor acte procesuale pe calea asistenței juridice internaționale, așa încât nu se poate susține încălcarea principiului rezonabilității duratei măsurii preventive. Datele obiective ale cauzei justifică prelungirea procedurii judiciare, nefiind încălcate prevederile art. 5 paragraf 3 și art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului deoarece atunci când s-a luat această măsură, instanța nu a avut nici măcar minimul de date care să justifice luarea ei;documentele care s-au găsit in apartamentul inculpatului, trebuiau să poarte urmele papilare ale acestuia, iar tot ceea ce s-a administrat în cursul judecății, il exclude pe ca fiind participant la această faptă. In subsidiar, recurentul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Criticile sunt neîntemeiate.
Conform art. 160 Cod procedură penală, în cursul judecății, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit art.160 al.2 Cod procedură penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În ceea ce privește aplicarea art.160 alin.3 Cod procedură penală, este evident că instanța nu se poate rezuma la examinarea numai a "unor indicii temeinice" și trebuie să aibă în vedere ansamblul probator administrat până la acest moment.
În cauză, pe baza actelor dosarului, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nu au încetat, nu au apărut date noi în dovedirea afirmațiilor recurentului, impunându-se în continuare privarea sa de libertate.
Mai mult, din cauza gravității deosebite a ambelor infracțiuni (dar îndeosebi a celei de "omor") și a reacției publicului față de acestea (intensitatea acesteia nediminuâdu-se semnificativ în intervalul de peste 3 ani scurs de la comiterea faptelor), eliberarea recurentului inculpat ar determina o tulburare reală a ordinii publice așa încât privarea de libertate continuă să fie legitimă.
În consecință, în lipsa vreunui caz de nulitate a hotărârii recurate, recursul nu este fondat și, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, respingând recursul, recurentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județ Constanta, împotriva încheierii de ședință din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanta, in dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 proc.pen. obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.08.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. -
2 ex./27.05.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Zoița Frangu
