Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 2017/2/2009
509/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 359
Ședința publică de la 10 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI estereprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 23 februarie 2009 Tribunalului București Secția Ia P enală, din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desenat din oficiu critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât, deși nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului.
Subliniază faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond, corect considerând că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, rezultă că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul declară că aderă la concluziile puse de procuror.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și, iar în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a celor doi inculpați.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest, solicitând punerea în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinându-se încheierea atacată, atât prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin.3 Cod procedură penală, se constată că recursul este nefondat.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și 2, respectiv art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, reținându-se că, la data de 28.01.2009, a vândut - martorului denunțător - o doză de heroină, pentru suma de 60 lei, heroină pe care o deținea de la socrul său (inculpatul, trimis și el în judecată prin același rechizitoriu), precum și împrejurarea că a deținut 11 seringi, 4 folii din plastic și o bucată de carton cu urme de heroină, pe care le-a folosit la prepararea și administrarea de substanțe stupefiante.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.18/UP/29.01.2009 (emis de Tribunalul București Secția I-a Penală), reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.148, lit. f Cod procedură penală și art.1491Cod procedură penală, durata arestării preventive fiind de 29 de zile, de la 29.01.2009 până la 26.02.2009, inclusiv.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 29 ianuarie 2009, când față de inculpat a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond.
De altfel, inculpatul nu au precizat care ar fi - în opinia sa - cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
Astfel, îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei este neîndoielnică, iar pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat, în principal, de natura și gravitatea faptei, precum și datele personale ale inculpatului, care lăsat în libertate, ar putea relua activitatea infracțională, pentru a obține venituri necesare traiului de zi cu zi, creând, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
Fără a considera necesară analiza probelor, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, Curtea - doar antamând faptele principale și probatoriile - constată că, în speță, există suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat.
Astfel, în opera de analiză a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care este cercetat.
În plus, în condițiile în care există indicii temeinice că recurentul săvârșit faptele pentru care este cercetat și având în vedere împrejurarea că fenomenul infracțional, în general, și faptele de genul celor pentru care este cercetată recurentul-inculpat, în special, cunosc o creștere îngrijorătoare, apărările invocate de inculpat nu pot fi primite.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță, corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, Curtea - potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală - îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul avocatului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./2.04.2009
Dact./3.04.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
