Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 363/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.1567/2/2010
440/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.363/
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 19 februarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. -/24.II.2010, aflată la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatului, având în vedere faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, recunoscând comiterea infracțiunilor, și se află la primul conflict cu legea penală, elemente în raport cu care apreciază că cercetarea sa în stare de libertate nu împietează asupra aflării adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că cercetarea în stare de libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, relevat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată, cu consecințe deosebit de grave în raport cu valoarea ridicată a prejudiciului, precum și prin atribuirea unei identități false.
Recurentul-inculpat, personal, arată că recunoaște și regretă comiterea infracțiunilor, precizând faptul că poate acoperi valoarea prejudiciului cu prețul obținut din înstrăinarea apartamentului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a constatat, în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în temeiul art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii de prevenție nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. S-a arătat, astfel, că, în cauză, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea în care se reține că a fost săvârșită, precum și cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, având în vedere atitudinea sinceră manifestată de acesta pe parcursul procesului penal și faptul că se află la prima confruntare cu legea penală.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 27.11.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr. 47187/3/209 și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2158/P/2009 din 17.02.2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2008 - 2009, prezentându-se sub o identitate falsă, respectiv Osaim, a comandat și recepționat materiale pentru construcții de la, în schimbul cărora a predat o filă CEC, care, fiind introdusă ulterior la plată, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, iar, pentru transportul din Spania al bunurilor achiziționate, a emis către DSV o filă CEC în numele Zone, în valoare de 74.441,05 lei, pentru care nu exista disponibil. Totodată, sub o identitate falsă, la data de 23.05.2009, a predat către o filă CEC în valoare de 563.485,77 lei, în schimbul mărfii comandate de la această societate, filă CEC care, introdusă la plată ulterior, a fost refuzată pe motiv de lipsă de disponibil.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și Tribunalul.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală, relevante sub acest aspect fiind: declarațiile reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor și, declarațiile învinuitului, procesul verbal de percheziție domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/27.11.2009 și nr. -/24.11.2009, procese verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpatului de către reprezentantul părții vătămate și martorii -, și și planșele fotografice aferente.
Totodată, Curtea constată că, în cauză, subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care se presupune că a acționat acesta, prin inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate ca urmare a folosirii unor cecuri fără acoperire și prezentării sub o identitate falsă, caracterul repetat al activității infracționale ce formează obiectul cercetărilor penale, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile îndreptate împotriva patrimoniului o generează în rândul membrilor societății civile, starea de nesiguranță pe care o percepe opinia publică fiind accentuată în contextul crizei financiare globale și a creșterii alarmante a numărului infracțiunilor de acest gen, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - cu un nivel redus de școlarizare, fără ocupație și loc de muncă din care să obțină venituri licite, demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat Tribunalul făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3001alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 19 februarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
Tribunalul București - Secția I-a penală:
2 ex./10.03.2010
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
