Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.37
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010,
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 3: Daniel Dinu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații -, fiul lui --G și, născut la 13 mai 1981 în Târgoviște, județul D, fiul lui și, născut la data de 5 septembrie 1981 în G, județul D, -, fiul lui și, născut la 3 februarie 1986 în Târgoviște, județul D, și -, fiul lui și, născut la 24 martie 1981 în G, județul D, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 8 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, respingându-se cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat de avocat din cadrul Baroului D, recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat de avocat ales din cadrul Baroului D, recurenții-inculpați -, în stare de deținere, asistați de avocat
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpații.
Apărătorii recurenților inculpați și Reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul declară că nu au excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu alte cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul-recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate din data de 8 ianuarie 2010 și pe fond să se revoce măsura arestării preventive și să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Susține că motivele de recurs vizează trei aspecte, respectiv schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea inculpatului, termenul rezonabil și pericolul concret pentru ordinea publică.
Referitor la schimbarea temeiurile arestării, solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că inculpatul a fost reținut și ulterior arestat la data de 9 iunie 2009 reținându-se în sarcina lui că a racolat și găzduit în apartamentul aparținând lui mai multe persoane vătămată, printre care și minore. Ulterior prin actul de sesizare a instanței în sarcina sa s-a reținut că ar fi găzduit o singură persoană. Odată cu sesizarea instanței, s-a procedat la ascultarea inculpaților, a celor 5 părților vătămate, inclusiv a părții vătămate Însă, în declarația dată de partea vătămată a, nu incriminează participarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii. Astfel că o măsură corectă ar fi judecarea inculpatului în stare de libertate.
Cu privire la termenul rezonabil, solicită să fie avut în vedere că inculpatul a fost arestat la data de 9 iunie 2009, iar cu privire la acest aspect Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul că acest termen se întinde și se calculează și pe perioada arestului preventiv, inclusiv în timpul cercetării judecătorești. Ori, în speță trecerea unei perioade de timp de 6 luni de la sesizarea instanței și de circa 1 an de la luarea măsurii arestării preventive nu trebuie să ducă la o anticipație a executării pedepsei, motiv pentru care apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.
Pericolul concret privind ordinea publică ar trebui să fie de actualitate, dovedit, ori el nu există.
Din nou solicită a fi avută în vedere această situație, deși în fața instanței de fond s-a administrat aproape întreg materialul probator, nemijlocit au fost audiate părțile vătămate, niciunul dintre inculpați nu au dat relații în acest sens, astfel că se creează dubii cu privire la modalitatea de participare a inculpatului la săvârșirea faptelor și modalitatea reținută prin actul de sesizare.
S-a formulat și cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, apreciindu-se că scopul măsurilor preventive, așa cum este prevăzut de art.136 pr.penală poate fi atins și se asigură o garanție a prezentării inculpatului în fața instanței, în măsura în care acesta va fi găsit vinovat de săvârșirea faptei pentru care este cercetat.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul-recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință în totalitate și rejudecând să se aprecieze că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă.
Precizează că temeiul arestării preventive au fost dispozițiile art.148 alin.1 lit.f pr.penală, cu îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv pedeapsa pentru presupusa fapta este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsat în libertate inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică. Totuși, este de observat că alături de ceilalți coinculpați, inculpatul a fost arestat la data de 9.07.2009, și până la momentul de azi a trecut o perioadă de 6 luni, ori practica CEDO ca și cea a Curții de Apel Ploieștia fost constantă în a aprecia că lăsarea în libertate nu prezintă pericol deoarece prin trecerea timpului a 6 luni de la arestare și un an de la data săvârșirii faptei s-a stins rezonanța socială negativă produsă ca urmare a săvârșirii faptei iar ca și posibilitate este până la finalizarea cercetării judecătorești faptei să i se dea o altă încadrare juridică.
La îndemână sunt declarațiile a trei din cele cinci părți vătămate, care confirmă că coinculpatul nu a avut nicio contribuție la săvârșirea infracțiunii, pentru că deși rechizitoriul reține ca act material că ar fi exploatat-o sexual numai pe partea vătămată, apoi, fără nicio argumentație susținută de probatoriu se susține că inculpatul ar fi exploatat sexual părțile vătămate. Total neadevărat.
La momentul în care cele trei părți vătămate au afirmat că nu l-au cunoscut, că nici un inculpat nu au exercitat acte de constrângere asupra lor, se poate pune problema evident, a schimbării încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism, existând în acest sens o decizie a ÎCCJ dată în recurs în interesul legii.
Se pune problema asupra existenței condiției de 4 ani pentru pedeapsa prevăzută, în măsura în care se pune problema schimbării încadrării juridice.
Pe de altă parte, măsura menținerii arestării apare legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată, ori această ordine publică ar trebui să se bazeze pe probe certe pentru că suspiciunea că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în rechizitoriu poate justifica inițial starea privării de libertate, dar nu poate constitui un temei relevant după 6 luni, când în cauză, în faza de cercetare judecătorească s-au administrat probele. Cu ce ar influența probele inculpatul.
Într-o atare situație, solicită a se aprecia că tribunalul a apreciat insuficient și incomplet și neconvingător, pe temeiurile susține, astfel că încheierea recurată este netemeinică.
Pe care de consecință solicită ca recursul să fie apreciat ca întemeiat, să fie admis și să se dispună punerea în libertate a inculpatului, sau să nu mai fie menținută starea de arest.
Avocat având cuvântul pentru inculpații - și, susține că încheierea recurată nu este diferită față de cele anterioare, cel puțin în privința motivării soluției de menținere a stării de arest. Nu s-a procedat la reanalizarea situației pentru fiecare inculpat, raportată la momentul 8 ianuarie 2010. Sunt aceleași motivații ce denotă superficialitate. S-au invocat și în fața instanței de fond aspecte legate de cursul procesului penal, dar și aspecte de ordin socio-familial. La acest moment, trebuie avută în vedere poziția părților vătămate de la care s-a pornit procesul. Pe parcursul urmăririi penale s-a menționat faptul că dorește să se realizeze confruntări între inculpați și părțile vătămate pentru că existau indică că declarațiile inițiale nu s-au dat în condiții conforme legii. S-a susținut că inculpații, dacă ar fi cercetați în stare de libertate ar influența părții vătămate, însă acestea s-au prezentat în fața instanței, au dat declarații fără a fi influențate și pot fi acuzate de săvârșirii infracțiunii de prostituție, dar nu de trafic de persoane și astfel se poate ajunge la schimbarea încadrării juridice.
La acest moment pericolul social concret nu există. Instanța de fond se referă la un pericol general, deși trebuia să se raporteze la persoana fiecărui inculpat în parte. are o situație nouă, întrucât în luna decembrie 2009 concubina acestuia a decedat, și nu se cunoaște nimic de situația copilului în vârstă de 3 ani.
Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință din 8 ianuarie 2010 și pe fond punerea în libertate a celor doi inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați. Consideră că termenul rezonabil nu s-a împlinit și invocă practică CEDO cu privire la acest termen.
În ceea ce privește cauza de față, susține că inculpații au fost arestați preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul arestării.
Pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de instanța de fond.
Recurentul-inculpat având personal cuvântul solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol sociale.
Recurentul-inculpat având personal cuvântul solicită să fie judecat în stare de libertate și apreciază că nu prezintă pericol social.
Recurentul-inculpat - personal având cuvântul solicită să fie judecat în stare de libertate, consideră că nu prezintă pericol social și în plus precizează că are un copil minor în vârstă de 3 ani care a rămas fără mamă, acesta având nevoie de el.
Recurentul-inculpat personal având cuvântul solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât este nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 8 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art.3002rap.la art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, fiul al, născut la 10 ianuarie 1968 în B, -, fiul lui --G și, născut la 13 mai 1981 în Târgoviște, județul D, fiul lui și, născut la data de 5 septembrie 1981 în G, județul D, -, fiul lui și, născut la 3 februarie 1986 în Târgoviște, județul D și -, fiul lui și, născut la 24 martie 1981 în G, județul D și s-au respins cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea acestora pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, impun în continuare privarea de libertate și nici nu există temeiuri noi care să justifice punerea lor în libertate.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 681Cod procedură penală și cele ale art. 143 Cod procedură penală, apreciindu-se că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a reținut de tribunal că prin rechizitoriul nr.42/D/P/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă -- Biroul Teritorial Dâmbovița la data de 14 septembrie 2009 au fost trimiși în judecată inculpații, zis "", și - zis "" pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 din Codul penal și trafic de persoane prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II a rap. la art.12 alin.2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 și art.42 Cod penal (primii patru) și respectiv art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 ( și - ).
Ca situație de fapt s-a reținut, în esență, că în prima Jaa nului 2009 coinculpații, zis "", și zis "", tineri fără ocupație, s-ar fi asociat într-un grup infracțional ce a acționat în municipiul Târgoviște și având ca obiect de activitate exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, în majoritatea lor minore iar după racolare, victimele ar fi fost găzduite în apartamentele inculpaților, și învinuitei, mama acestuia, unde de regulă s-ar fi consumat și actele sexuale cu clienții.
S-a mai reținut că legăturile cu clienții ar fi fost stabilite de obicei de inculpatul, prin intermediul telefonului mobil, el fiind acela care ar fi ținut evidența victimelor disponibile, încheind tranzacțiile și încasând prețul pentru "serviciile prestate" iar după reținerea unei cote de 30%, sumele obținute ar fi revenit membrului grupului care avea în supraveghere femeia exploatată.
Latura a grupului ar fi fost formată din coinculpații și, care atunci când părțile vătămate ar fi refuzat să continue practicarea prostituției pentru membrii asociați, ar fi procedat la urmărirea lor, amenințarea cu acte de violență și agresarea pe stradă, finalizată cu readucerea la apartamentul primului în scopul realizării obiectivului stabilit la înființarea acestuia.
S-a mai stabilit de tribunal că în prima Jaa nului 2009, în condițiile expuse ar fi fost supuse exploatării un număr de șase tinere femei, din care cinci minore sub 17 ani, vârstă cunoscută de coinculpați și folosită ca ascendent în contactarea clientelei și obținerea unor prețuri superioare precum și că actele specifice realizării hotărârii infracționale s-ar fi desfășurat sub coordonarea inculpatului, iar până la descoperirea grupului s-a reușit obținerea unui beneficiu în sumă de 37.000 lei.
A mai rezultat că în această perioadă inculpatul împreună cu inculpatul au recrutat, transportat și găzduit, obligând la practicarea prostituției, inclusiv prin constrângere pe victimele minore, și, beneficiind în procentele amintite de circa 10.000 lei.
În aceeași modalitate, asociat fiind cu inculpatul - zis "", primul ar fi participat și la exploatarea majorei, cumpărată pentru suma de 2.000 lei de la o altă persoană care avea autoritate asupra victimei pe raza județului P, acte de executare finalizate cu rămânerea însărcinată a acesteia.
De asemenea, în asociere cu inculpații și, inculpatul ar fi reușit exploatarea sexuală a victimelor, nepoata primului și a, concubina secundului, obținând beneficii de circa 20.000 lei și profitându-se de starea de minoritate, gradul de rudenie și respectiv uniunea consensuală inițială.
Examinând mijloacele de probă tribunalul și-a format convingerea privind existența unor indicii serioase ce susțin bănuiala legitimă că în prima parte a anului 2009 inculpații s-ar fi asociat în vederea obținerii unor beneficii importante din practicarea prostituției de către tinerele femei, majoritatea minore, pe raza județului D, rezoluția infracțională fiind întreruptă la circa 5 luni de la constituirea structurii, prin interceptarea convorbirilor telefonice autorizate conform art.911Cod proc. penală.
S-a confirmat astfel gravitatea acuzațiilor descrise în actul de trimitere în judecată, constând în relațiile ce ar fi existat între membrii grupului infracțional, dintre aceștia și victimele traficului de persoane, modalitatea de operare, inclusiv aceea de împărțire a sumelor de bani obținute din practicarea prostituției în funcție de autoritatea deținută asupra fiecărei femei racolate și dobândită fie prin consumarea unor uniuni consensuale inițiale, fie în considerarea gradului de rudenie, toate continuate cu exercitarea de constrângeri morale sau fizice în cazul refuzului de cooperare ori încercării de retragere.
În acest sens, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.5 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Potrivit jurisprudenței O (cauza Fox, și Hartley Regatul Unit), caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate. S-a exprimat părerea că existența "presupunerilor rezonabile" reclamă existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar ceea ce poate fi considerat "plauzibil" depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei.
Aceste indicii au rezultat din examinarea declarațiilor date la urmărire penală de către inculpații și -, victimele, și o serie de martori între care și, din procesele verbale de recunoaștere, planșe fotografice, procesele verbale de constatare, de percheziție domiciliară, procesele-verbale cu interceptările convorbirilor telefonice, dar și declarațiile inculpatului, conducând la concluzia existenței indiciilor temeinice că inculpații, în perioada mai-iunie 2009 au racolat și găzduit în apartamentele lor și cel al mamei inculpatului, mai multe minore, precum și o persoană majoră, pe care le-au exploatat sexual și de pe urma cărora au obținut foloase patrimoniale.
De altfel, racolarea unei persoane care practica prostituția ori întreținerea unor relații cu statut de uniune consensuală cu vreunul dintre membrii grupului constituit în vederea exploatării acesteia nu exclude tragerea la răspundere penală a făptuitorului, autor al traficului de persoane, cât timp s-a făcut dovada existenței unor indicii temeinice că ulterior fie prin constrângere fizică, fie prin captarea morală el a reușit să o determine să accepte consumarea de acte sexuale cu alți bărbați, la prețuri prestabilite iar sumele obținute s-au folosit parțial sau exclusiv în interesul acestuia.
Din certificatele de cazier judiciar s-a constatat că inculpații -, și au fost condamnați anterior pentru o serie de infracțiuni comise cu violență contra patrimoniului și autorității, secundul și pentru trafic de persoane iar participarea la activitatea infracțională dedusă judecății s-ar fi realizat la circa 1 an de zile după liberarea condiționată sau în timpul suspendării condiționate a executării unor pedepse privative de libertate.
Actele procedurale administrate în prima fază procesuală au confirmat și faptul că după începerea urmăririi recurentul - a încercat să fugă din țară, fiind prins la punctul de frontieră Nădlag și reținut pentru cercetări, constatându-se incidența dispozițiilor art.148 alin.1 lit.a) cod proc. penală.
S-a apreciat de tribunal că împrejurarea că inculpații și nu au antecedente penale nu constituie suficiente garanții pentru asigurarea bunei desfășurări a instrumentării cauzei și înlăturarea riscului infracțional, elemente esențiale în protejarea interesului public, deoarece probele expuse susțin bănuiala legitimă că lipsiți de mijloace materiale ei ar fi înțeles să-și asigure existența din exploatarea sexuală a minorelor față de care erau obligați să le asigure protecție în considerarea gradului de rudenie apropiat și respectiv uniunii consensuale consumate.
Chiar dacă procurorul nu a reținut că în cursul urmăririi penale aceștia ar fi comis acțiuni pentru împiedicarea aflării adevărului, refuzul de a da vreo explicație privind faptele pentru care au fost inculpați, unit cu schimbarea declarațiilor de către victimele, a și și încercarea coinculpatului - de a se sustrage de la cercetări, constituie suficiente motive ce justifică temerea că în circumstanțele cauzei s-a dovedit riscul de influențare a martorilor și obstrucționare a justiției, tocmai prin caracterul organizat al infracțiunilor deduse judecății.
Arestarea preventivă a celor cinci inculpați s-a dispus apreciindu-se că se află în situația prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, în ce privește pe inculpatul - și a aceleia prev. de art.148 alin.1 lit.a) cod proc. penală, respectiv existența unor indicii temeinice în sensul art.681cod proc. penală că au săvârșit fapte sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ultimul sustrăgându-se și de la cercetări.
Față de starea de fapt pe larg expusă în precedente, datele personale și conduita adoptată în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, s-a apreciat de tribunal că temeiurile inițiale ce au determinat privarea de libertate nu au încetat și nici nu s-au schimbat.
Seriozitatea acuzațiilor susținute prin probele examinate, natura și gravitatea faptelor constând în esență în abuzarea unor persoane vulnerabile pentru obținerea de beneficii materiale, vârsta victimelor de regulă minore sub 17 ani, provenite din medii defavorizate ori cu disfuncționalități familiale, modalitatea de operare, justifică menținerea tării de arest față de inculpați având în vedere pericolul concret prezentat de aceștia pentru ordinea publică, în situația în care ar fi puși în libertate.
S-a avut în vedere și faptul că acest tip de infracțiuni sunt tot mai frecvente în ultima perioadă și s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar încuraja și alte persoane să comită astfel de fapte.
De altfel, nu s-a procedat la audierea tuturor părților vătămate și a martorilor din acte, și pentru a se elimina posibilitatea ca inculpații să încerce influențarea declarațiilor pe care aceștia urmează să le dea, se impune, pentru o bună administrare a justiției, continuarea judecării inculpaților în stare de arest preventiv.
Conduita procesuală adoptată de inculpați la urmărirea penală, severitatea pedepselor riscate ca și antecedentele penale sau lipsa unei ocupații pentru asigurarea mijloacelor de subzistență, unite cu natura și gravitatea faptelor pentru care au fost inculpați formează convingerea că liberi fiind, chiar sub supraveghere ei ar încerca obstrucționarea instrumentării cauzei, fie prin influențarea martorilor ori victimelor în considerarea rudeniei ori ascendentului antisocial notoriu, fie tergiversarea judecății.
Tribunalul a avut în vedere, și dispozițiile art.1 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor și a apreciat că prin măsura preventivă luată față de inculpați nu se încălcă prezumția de nevinovăție stipulată de art.52Cod procedură penală, Constituție, art. 66 Cod procedură penală, dar nici art. 6 din CEDO, măsura având un caracter provizoriu, urmând a fi reanalizată pe parcursul soluționării cauzei.
Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, -, -- și - au impus în continuare privarea de libertate, în baza dispozițiilor art. 160 alin.3 Cod procedură penală iar susținerile referitoare la elementele de ordin socio-familial în sensul că s-ar impune înlocuirea măsura arestării preventive cu o alta mai ușoară, nu sunt întemeiate întrucât aceste elemente pot reprezenta, eventual, obiect de apreciere în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, neconstituind prin ele însele temeiuri suficiente pentru a se putea aprecia că menținerea inculpaților în detenție nu mai este necesară.
Încheierea a fost atacată cu recurs în termen legal de către inculpații, - și, care prin apărători au susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În principal, se susține că la acest moment nu mai subzistă temeiurile ce au determinat privarea de libertate a inculpaților, având în vedere că au fost audiate o parte dintre părțile vătămate, care nu și-au mai menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, nu sunt îndeplinite nici condițiile înscrise în art. 2 din Legea nr. 678/2001, ceea ce ar determina schimbarea încadrării juridice, și că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive.
În concluzie se solicită, admiterea recursurilor, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
Verificând încheierea atacată, in raport de criticile aduse și din oficiu conform art. 3856cod pr. penală, curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 3002cod pr. penală, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 din același cod.
Potrivit art. 160 alin. 1 cod pr. penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive iar in alineatele 2 și 3 din același cod se arată că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune revocarea arestării preventive și punerea în libertate. În cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun in continuare privarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, și menține măsura arestării preventive atunci când constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun in continuare privarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Prin urmare, și în faza de judecată legea trimite tot la temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii, și incumbă instanței obligația de constata existența sau nu a acestor temeiuri și dacă acestea impun in continuare privarea de libertate pentru a se menține arestarea.
Probatoriul administrat la urmărirea penală și pe baza căruia s-a întocmit rechizitoriul, vine să susțină presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată. Acest probatoriu nu-și pierde valoarea în raport de faza procesuală în care se află cauza la un moment dat, știut fiind că probele nu au o valoare dinainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, conform art. 63 cod procedură penală. Pe de altă parte, această activitate de evaluare a întregului materialului probator administrat se face cu ocazia deliberării și pronunțării hotărârii asupra fondului cauzei, potrivit art. 343 cod procedură penală, și nu în cursul desfășurării unei faze procesuale.
Prin urmare, susținerea inculpaților că, fiind în faza cercetării judecătorești, nu mai pot fi invocate ca temeiuri concrete probe administrate în faza de urmărire penală, sau că ar trebui evaluate toate probele de fiecare dată când instanța se pronunță cu privire la menținerea sau nu a măsurii arestării, sau că numai probele administrate în această fază procesuală au valoare, în condițiile în care există probe ce nu pot fi efectuate și administrate decât în faza de urmărire penală ( ex. cercetări la fața locului, înregistrări audio sau video, proces verbal de prindere în flagrant), sunt nefondate.
Ca atare, constatând că cercetarea judecătorească nu s-a încheiat, curtea reține că se mențin temeiurile prevăzute de art. 143 cod pr. penală și avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar ulterior la prelungirea și menținerea acesteia, față de toți inculpații recurenți.
Fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii, curtea constată că în mod corect și temeinic argumentat s-a apreciat de instanța de fond că din probatoriul administrat rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți zis "", și - zis ""au săvârșit faptele de care sunt acuzați, fapte ce pot întruni conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 din Codul penal și trafic de persoane prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II a rap. la art.12 alin.2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 și art.42 Cod penal (primii trei) și respectiv art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 ( - ), având în vedere situația de fapt reținută, în sensul că în prima parte a anului 2009 inculpații s-ar fi asociat în vederea obținerii unor beneficii importante din practicarea prostituției de către tinerele femei, majoritatea minore, pe raza județului D, rezoluția infracțională fiind întreruptă la circa 5 luni de la constituirea structurii, prin interceptarea convorbirilor telefonice autorizate conform art.911Cod proc. penală.
S-a confirmat astfel gravitatea acuzațiilor descrise în actul de trimitere în judecată, constând în relațiile ce ar fi existat între membrii grupului infracțional, dintre aceștia și victimele traficului de persoane, modalitatea de operare, inclusiv aceea de împărțire a sumelor de bani obținute din practicarea prostituției în funcție de autoritatea deținută asupra fiecărei femei racolate și dobândită fie prin consumarea unor uniuni consensuale inițiale, fie în considerarea gradului de rudenie, toate continuate cu exercitarea de constrângeri morale sau fizice în cazul refuzului de cooperare ori încercării de retragere.
Este realizată și cerința înscrisă în art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, privind existența cumulativă a celor două condiții, respectiv cea referitoare la pedeapsă, cât și cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, deoarece pentru infracțiunile în legătură cu care inculpații sunt cercetați, dispozițiile din legile speciale prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment procesual, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evident determinat de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, de natura lor, de modul de comitere - probele din dosar relevând date privind un plan temeinic pus la punct și implicarea mai multor persoane organizate într-o rețea, de legăturile apropiate între inculpați, de importanța valorilor sociale lezate și intensitatea atingerii adusă acestora, privind starea de pericol pentru ordinea publică, de recrudescența acestui fenomen infracțional, care reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, de sentimentul de dezaprobare, de reală îngrijorare din partea societății civile care resimte necesitatea unei reacții împotriva celor suspectați de comiterea unor fapte penale, pe măsura gradului de pericol social al faptelor și autorilor acestora.
De asemenea, arestarea preventivă a inculpaților nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 6 luni.
Examinând încheierea atacată și din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea apreciază că sunt respectate si aceste dispoziții întrucât inculpații au fost reținuți în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit fapte penale, fiind necesară apărarea ordinii publice a drepturilor și libertății cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Concluzionând că instanța de fond a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 143 și art. 148 lit. "f" cod procedură penală, măsura arestării preventive a recurenților inculpați, - și, fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
În lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii, care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpaților, și cum în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, și față de împrejurarea că până la această dată nu s-a procedat la audierea tuturor părților vătămate și pentru a se elimina posibilitatea ca aceștia să încerce influențarea acestora sau a martorilor, curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală va respinge recursurile declarate de inculpații, - și împotriva împotriva încheierii de ședință din data de 8 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va obliga fiecare recurent la câte 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, fiul lui --G și, născut la 13 mai 1981 în Târgoviște, județul D, fiul lui și, născut la data de 5 septembrie 1981 în G, județul D, -, fiul lui și, născut la 3 februarie 1986 în Târgoviște, județul D, și -, fiul lui și, născut la 24 martie 1981 în G, județul D, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 8 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la câte 70 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
red.
tehnored.
4 ex./18.01.2010
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru, Daniel Dinu
