Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 370/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 370/2008
Ședințapublicăde la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu disp. art. 95 și urm. din regulamentul de ordine internă al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 25.06.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, aflați în stare de arest și asistați de avocat, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți depune la dosar concluzii scrise. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În motivarea recursului arată că inculpații nu sunt recidiviști, sunt tineri, nu s-ar sustrage de la judecată dacă ar fi puși în libertate, iar perioada de timp cât au fost arestați preventiv este suficientă pentru reeducarea lor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. rap. la 160/b al. 3 Cod pr. pen. s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și, ambii deținuți în Penitenciarul Aiud.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Sibiua reținut, în esență, următoarele:
Prin rechizitoriul din 30.04.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 Cp. combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i Cp. și prev. de art. 180 alin. 1 și 2 Cp. cu agravanta prev. de art. 75 lit. a Cp. cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Inculpații și au fost arestați la data de 15.04.2008 prin încheierea penală nr. 25/15.04.2008 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar penal nr-, cu emiterea mandatelor de arestare preventivă nr. 7/15.04.2008 și nr. 8/15.04.2008, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 15.04.2008 și până la 13.05.2008.
Odată cu sesizarea instanței s-a verificat în baza art. 300/1 legalitatea C.P.P. și temeinicia măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută la data de 8 mai 2008. Prezenta cauză a fost amânată pentru lipsă de apărare și până la acest termen nu au putut fi audiați cei doi inculpați.
După luarea măsurii arestării preventive nu au mai fost administrate alte probe ce să răstoarne cele reținute de instanță ca reprezentând indicii temeinice, în sensul art. 143 și 68/1 Nu C.P.P. a putut fi primită motivarea apărătorului inculpaților, constând în aceea că ei nu prezintă pericol pentru odinea publică, întrucât nu ar avea nici un motiv să mai agreseze părțile vătămate sau pe altcineva din comunitate, atâta vreme cât din declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale aceștia au recunoscut că nu au avut nici un motiv pentru a lovi părțile vătămate și a le supune ulterior la acte de violență are au necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale, în ce-1 privește pe. Față de acest comportament violent manifestat, așa cum el rezultă din toate actele dosarului de urmărire penală și față de lipsa de motivație a existenței acestuia, instanța a considerat că se poate vorbi de o presupunere rezonabilă a faptului că inculpații nu și-au schimbat atitudinea față de valorile sociale ocrotite de lege.
Neexistând indicii sau elemente noi de reapreciere a pericolului social pe care l-ar reprezenta pentru societate inculpații lăsați în libertate, instanța în temeiul art. 300/2 p Cod Penal raportat la art. 160/b alin. 3.C.P.P. art. 143.C.P.P. art. 148 lit. f) C.P.P. a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive pentru încă o perioadă de maxim 60 de zile.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termenul legal, statuat de art. 141 Cod pr. pen. inculpații și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte, susținute de apărătorul lor ales ( 10-12):
1. inculpații sunt infractori primari;
2. instanța nu a realizat o apreciere corectă asupra pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea lor în libertate.
3. raportat la timpul petrecut în detenție, și care, în opinia inculpaților, a contribuit la reevaluarea atitudinii lor, înlocuirea măsurii preventive a arestului cu o măsură neprivativă de libertate ar fi, în acest caz, oportună.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursurile nu sunt fondate:
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii arestării preventive în considerarea disp. art. 160/b al. 3 Cod pr. pen. apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările dosarului, că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă în continuare.
2. Curtea constată că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea inculpaților în libertate, iar natura infracțiunilor de care sunt acuzați, cât și indiciile puternice de vinovăția reprezintă rațiuni plauzibile pentru privarea de libertate.
3. Aspectul invocat de inculpați cu privire la lipsa pericolului pentru ordinea publică nu va fi primit de către C, care, așa cum a relevat mai sus, apreciază că, raportat la agresivitatea manifestată și la natura infracțiunilor de care sunt acuzați, lăsarea în libertate ar genera o stare de pericol efectivă pentru colectivitate.
4. Apărările ce țin de persoana inculpaților și anume calitatea lor de infractori primari nu reprezintă un temei suficient, care să justifice o măsură neprivativă de libertate.
5. Curtea arată că aspectele relevate mai sus și anume vârsta, antecedența penală, precum și alte împrejurări reprezintă elemente ce sunt avute în vedere la luarea unei măsuri preventive, însă ele nu sunt și suficiente în alegerea unei atari măsuri și care, în speța de față, este impusă de necesitatea ocrotirii unui interes de ordin public, general.
6. Curtea reține că în cauza de față necesitatea apărării unui interes precumpănitor, general al comunității, primează luării în considerare a intereselor personale ale inculpaților.
7. Reținând că, în acest stadiu al procedurii, o măsură neprivativă de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea) a fost adoptată de către C și considerată insuficientă pentru ocrotirea interesului public, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 25.06.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. FE/2 ex./30.06.2008
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Sanda Trif, Leontin Coraș
