Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 370/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.370/R/2009
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 28 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.N, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că soluția recurată suferă de confuzii majore, considerând că instanța nu a reușit să lectureze actul de sesizare și astfel s-a făcut confuzii. Arată că instanța a reținut că inculpatul a fost chelner și datorită anturajului a făcut posibilă crearea unei piețe de desfacere atât de largi, însă, solicită a se reține că inculpatul nu a fost niciodată chelner. Motivarea instanței de fond atrage tot de la celălalt inculpat pentru inculpatul pe care-l asistă. Instanța nu a făcut o analiză individuală pentru fiecare inculpat în parte în ceea ce privește temeiurile arestării, temeiuri care în acest moment s-au schimbat. În încheierea de fond s-a pus în discuție că inculpatul s-ar putea să beneficieze de reținerea art.16 din Legea 143/2000 cum de altfel în rechizitoriu s-a reținut că urmare a declaraților inculpatului s-au trimis în judecată și celălalt inculpat. Consideră că în acest moment, lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, inculpatul a conștientizat în perioada celor două luni de arest preventiv gravitatea faptelor, este student, are o vârstă fragedă, provine dintr-o familie organizată, recunoaște și regretă cele întâmplate. Apreciază că scopul măsurii arestării preventive ar putea fi atins și prin luarea măsurii de obligare de a nu părăsi țara, inculpatului putându-i-se stabili obligații pe care dacă nu le va respecta se va putea dispune oricând rearestarea acestuia. Înlocuirea măsurii arestării preventive ar da posibilitatea inculpatului și instanței de fond să arate că s-ar putea califica pentru suspendare condiționată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. Măsura arestării a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art.143 și 148 lit.f pr.pen. temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care denotă din modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională și caracterul organizat al acesteia. Criticile aduse sunt exagerate, consideră că nu este vorba de nici o confuzie a instanței. S-a arătat că există posibilitatea reținerii art.16 din Legea 143/2000, însă, acest aspect ține de o altă etapă a individualizării pedepsei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că regretă cele întâmplate iar dacă va fi pus în libertate va respecta toate obligațiile ce-i vor fi stabilite de instanță.
CURTEA
Prin încheierea penală din 28 mai 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 300/2 din Codul d e procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 13.08.1985 și, fiul lui și, născut la data de 11.10.1989, ambii aflați în Penitenciarul Gherla.
S-a menținut măsura arestului preventiv.
S-au respins cererile de înlocuire și revocare a măsurii arestului preventiv.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.32/C/08.04.2009 Tribunalul Cluja dispus arestarea preventivă a inculpaților și, considerându-se că față de aceștia sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală, respectiv că sunt indicii temeinice și probe că inculpatul este autorul infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, respectiv că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din același act normativ, pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică deoarece aceștia au furnizat droguri unui număr mare de persoane, în special în mediul studențesc, la acea dată existând indicii că cercul persoanelor care cumpărau sau primeau droguri de la inculpați este mai mare.
Prin rechizitoriul intocmit de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiunile mai sus amintite, în formă continuată, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art.4 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 din Codul penal.
Cu privire la starea de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că în intervalul de timp cuprins între lunile mai 2008 și martie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut direct sau prin intermediul învinuitului un număr de 14 comprimate ecstasy colaboratorului sub autorizat cu nume de cod " " și investigatorului sub acoperire cu nume de cod " " și în primăvara anului 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și oferit cannabis (skunk) colaboratorului autorizat cu nume de cod " și numiților, și, de asemenea că în cursul anului 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut și a consumat în mod repetat canabis, singur sau împreună cu mai multe persoane, iar în privința inculpatului că în perioada martie-aprilie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a introdus canabis - marijuana pe piața de consumatori de droguri de risc din municipiul C-N, prin intermediul inculpatului punând în vânzare canabis și a vândut direct cantitatea de cca. 40 de grame canabis numiților, și.
Potrivit art.300/1 din Codul d e procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Procedând la această verificare, instanța a constatat prin Încheierea penală din data de 05.05.2009 că măsura arestului preventiv este temeinică și legală deoarece împotriva inculpaților există indicii temeinice că sunt autorii infracțiunilor de care sunt acuzați, ei recunoscând de altfel faptele, indicii materializate în rapoartele de constatare tehnică științifică întocmite în cauză care atestă că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc și de mare risc, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 07.04.2009 în prezența martorilor asistenți și, declarațiile martorilor, și, ale învinuitului, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile inculpaților date în fața procurorului și a judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă, procesele verbale întocmite ca urmare a cumpărărilor autorizate efectuate de investigatorii sub acoperire.
Sunt îndeplinite prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta este reflectat în primul rând de pericolul social abstract al infracțiunii de trafic de droguri pentru care au fost trimiși în judecată reflectat de pedepsele fixate de legiuitor pentru aceste infracțiuni (de la 3 la 15 ani închisoare pentru droguri de risc și de la 3 la 20 ani închisoare pentru drogurile de mare risc), de pericolul social concret al infracțiunilor deoarece inculpații au lucrat în calitate de barmani în două cluburi extrem de frecventate unde au avut posibilitatea să distribuie droguri, de altfel anturajul lor, în majoritate compus din studenți, a făcut posibilă atât crearea unei "piețe de desfacere" largi cât și de venituri din astfel de activități ilegale și periculoase pentru sănătatea fizică și psihică a persoanelor, persoane care percep consumul de droguri drept o distracție, plecând și de faptul că au perceput traficul de droguri drept o modalitate de a ieși în evidență în cercurile de prieteni. Împrejurarea că pastilele de ecstasy au avut logo-uri diferite duce la concluzia că furnizorii de droguri sunt diferiți la rândul lor, ori punerea în libertate la acest moment, ar putea periclita depistarea acestora.
Potrivit art. 300/2 din Codul d e procedură penală în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160/b, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
La termenul de judecată din data de 28.05.2009 inculpații au acceptat să dea declarații, ocazie cu care au părut sinceri și au relevat noi aspecte legate de activitatea infracțională în sensul că inculpatul a oferit droguri de risc și altor persoane decât celor menționate în rechizitoriu, respectiv prietenilor și colegilor de cameră, și, iar inculpatul ar fi dat și numitului droguri de risc. Sinceritatea inculpaților în sensul dezvăluirii și a acestor aspecte poate fi reținută cu ocazia judecării fondului cauzei eventual ca circumstanță atenuantă dar nu poate fi avută în vedere pentru punerea lor în libertate deoarece în sensul art. 160/b din Codul d e procedură penală s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestare, activitatea infracțională părând a fi mai vastă. Din punct de vedere logic, dacă s-a dispus arestarea pentru mai puține fapte, nu se poate dispune punerea în libertate a inculpaților pentru mai multe chiar dacă aceștia au fost sinceri. Pentru aceleași motive nu se poate nici înlocui sau revoca măsura arestului preventiv.
Împotriva încheierii menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
Acesta a criticat încheierea atacată susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că inculpatul a fost chelner și astfel a fost posibilă crearea unei piețe de desfacere a drogurilor atât de largi și a omis faptul că acesta ar putea beneficia de disp.art.16 din Legea nr.143/2000 deoarece prin declarațiile sale a contribuit la trimiterea în judecată a coinculpatului.
S-a mai susținut că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece este student, este tânăr, provine dintr-o familie organizată și a recunoscut faptele.
Față de aceste împrejurări s-a apreciat că ar fi oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că la data de 8 aprilie 2009, Tribunalul Cluja dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent alături de coinculpatul considerându-se că sunt indicii temeinice că recurentul a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 constând în aceea că în perioada martie - aprilie 2009, a introdus marijuana pe piața consumatorilor de droguri de risc din C - N prin intermediul coinculpatului și a vândut direct 40 grame de canabis la trei persoane.
Justificat s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta menționată.
In mod corespunzător s-a analizat existența indiciilor temeinice constând în declarațiile martorilor audiați și procesele verbale de transcriere a convorbirilor interceptate specificându-se că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 al.1 lit.f pr.pen.
Într-adevăr încheierea atacată nu s-a întemeiat pe o confuzie, astfel cum în mod neîntemeiat s-a susținut de către inculpat în recurs, ci a avut în vedere faptul că inculpatul datorită anturajului său a reușit să distribuie droguri mai multor persoane, majoritatea studenți, realizând astfel venituri dintr-o activitatea nocivă pentru sănătatea persoanelor.
Prima instanță a operat distincția dintre cei doi inculpați inclusiv sub aspectul titlului de droguri traficate.
Datorită persistenței infracționale nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpatului recurent este lipsită de pericol concret pentru ordinea publică mai ales având în vedere cercul larg de persoane cărora le-a distribuit droguri și împrejurarea că nu au fost depistați toți furnizorii.
Faptul că este posibilă reținerea art.16 din Legea nr.143/2000 datorită colaborării inculpatului cu organele de anchetă, este un aspect ce prezintă semnificație pentru individualizarea judiciară a pedepsei stabilite în finalul procesului penal și nu reprezintă o circumstanță care să înlăture pericolul pe care-l presupune lăsarea sa în libertate.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 28 mai 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - N
GREFIER
RED.VC/MR
15.06.09/3 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Valentin
