Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- menținere arestare preventivă
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.375
Ședința publică din 16 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 12 martie 1951, în prezent aflat în Arestul B, împotriva încheierii nr.68 din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal a răspuns inculpatul - recurent, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind inculpatul recurent arată că dorește să dea declarație, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, susținerile sale fiind consemnate într-un proces verbal atașat la dosar.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și cercetarea inculpatului în stare de judecată, întrucât nu există indicii că inculpatul are intenția de a se sustrage de la cercetare, a cooperat cu organele de urmărire penală și a recunoscut săvârșirea faptei. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, în cauză nu există indicii temeinice că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol, având în vedere și vârsta acestuia, respectiv 59 ani. De asemenea invocă art.5 paragraf 3 din CEDO, în sensul că pentru reținerea temeiului în baza căruia s-a luat măsura arestării preventive trebuie demonstrat că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar tulbura ordinea și liniștea publică. Or, acest lucru nu este dat în cauza de față.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.68 din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -au dispus următoarele:
În temeiul art.3001rap. la art.160 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.73 lit.b Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din art.20 rap. la art.174, 175 lit.c Cod penal).
Pentru a pronunța această încheiere s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr.1363/P/2009 din 05.10.2009, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.73 lit.b Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din art.20 rap. la art.174, 175 lit.c Cod penal), reținându-se în sarcina acestuia că în după-amiaza zilei de 14.09.2009, în jurul orei 1430, inculpatul a înjunghiat-o de două ori cu cuțitul în zona toracică abdominală, pe partea vătămată G, care este nepotul său, leziunile punându-i viața în primejdie. Inculpatul a fost provocat de către partea vătămată, prin aceea că l-a lovit cu palmele peste cap.
Prin Ordonanța din 16 septembrie 2009, ora 900, dată în dosarul nr.1363/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșanis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.73 lit.b Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din art.20 rap. la art.174, 175 lit.c Cod penal).
Prin încheierea nr.60 din 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Botoșani, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și, în temeiul art.1491rap. la art.148 alin.1 lit.f pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o durată de 29 zile, respectiv de la 16 septembrie 2009 și până la 14 octombrie 2009, inclusiv, iar în temeiul art.151 pr.pen. s-a emis mandatul de arestare preventivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că sunt întrunite prevederile art.148 alin.1 lit.f pr.pen. respectiv că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, că pentru infracțiunea săvârșită, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dovedit atât de gravitatea deosebită a faptei cât și de împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, existând probe certe că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea să-și reia activitatea infracțională, având în vedere că este cunoscut consumator de băuturi alcoolice, cu manifestări violente (așa cum afirmă martorii și ), s-a deplasat înarmat și nu a ezitat să folosească cuțitul la cel mai mic semn de iritare, chiar și împotriva unei rude.
La data sesizării instanței cu rechizitoriu, s-a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului.
Astfel, potrivit art.3001alin.1 și 3.pr.pen. verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive după înregistrarea dosarului, instanța a menținut arestarea preventivă când s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În speță, temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv cele prev. de art.148 lit.f pr.pen. impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune fiind mai mare de 4 ani.
De asemenea, există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, modalitatea concretă și împrejurările în care aceasta a fost comisă precum și faptul că aceste temeiuri nu s-au modificat și nici nu au dispărut, impunându-se menținerea în continuare a stării de arest a acestuia.
În temeiul art.3001rap. la art.160 pr.pen. instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul care a arătat că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive solicitând în acest sens punerea sa în stare de libertate.
Examinând recursul declarat sub aspectului motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.60 din 16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 29 zile începând cu data de 16.09.2009 și până la 14.10.2009.
Pentru a dispune această măsură s-a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 alin.1 lit.c Cod penal, faptă constând în aceea că în după-amiaza de 14.09.2009, în jurul orei 1430înjunghiat-o de două ori cu cuțitul în zona toracică abdominală, pe partea vătămată G, nepotul său, cauzându-i leziuni care i-au pus părții vătămate viața în primejdie.
S-a mai reținut că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art.143 și art.148 alin.1 lit.f pr.pen. respectiv există indicii temeinice de săvârșire a faptei de către inculpat, faptă ce constituie infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr.1363/P/2009 din 5.10.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.73 lit.b Cod penal reținându-se aceeași situație de fapt avută în vedere de către instanța de judecată la momentul luării măsurii arestului preventiv împotriva acestuia, cu excepția reținerii stării de provocare în favoarea inculpatului.
Potrivit art.3001pr.pen. după primirea și înregistrarea dosarului, instanța de fond, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată, în stare de arest preventiv, este datoare să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei acestei măsuri, cât și oportunitatea menținerii măsurii.
Respectând dispozițiile legale prezentate anterior prima instanță a apreciat în mod corect că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condiției prev. de art.143 pr.pen. se observă din probatoriul administrat că în cauză există date și indicii temeinice de săvârșire a faptei de către inculpat, date și indicii temeinice care satisfac exigențele cerute de art.681pr.pen. și art.5 din CEDO.
În ceea ce privește condițiile cumulative cerute de art.148 alin.1 lit.f pr.pen. se observă că și acestea subzistă în cauză întrucât, infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul chiar și în forma neconsumată, a tentativei, este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este reliefat în cauză atât de natura și gravitatea faptei cu urmarea produsă, cât și de rezonanța socială negativă a acesteia în rândul comunității, ceea ce presupune că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un climat de insecuritate și injustiție pentru societatea civilă.
Față de cele prezentate și văzând că încheierea recurată este legală și temeinică, nefiind dat niciunul din cazurile de casare prev. de art.3859pr.pen. Curtea urmează ca în baza art.3851pct.1 lit.b pr.pen. să respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Onorariul pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 12 martie 1951, în prezent aflat în Arestul B, împotriva încheierii nr.68 din 13.10.2009 a Tribunalului Botoșani.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
16.10.2009
Jud. -
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Ghertner Ioan Artur, Ilieș
