Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 478/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.375
Ședința publică de la 09 martie 2009
PREȘEDINTE: Simona Encean
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de împrejurările care caracterizează persoana făptuitorului, și anume: acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este minor, a avut o atitudine sinceră, de cooperare și de colaborare cu organele de cercetare penală. De asemenea, solicită a se ține cont și de faptul că acesta se află în stare de arest preventiv de 6 luni, iar critica principală este aceea că instanța a apreciat gradul de pericol social raportându-se la gravitatea faptei, însă gradul de pericol social al faptei nu se poate confunda cu pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta judecarea în stare de libertate a inculpatului. Pentru toate aceste motive, consideră că acest pericol pentru ordinea publică nu se regăsește în persoana inculpatului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Cpp solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București Secția Ia P enală la data de 20 februarie 2009, apreciind că aceasta este legală și temeinică. Consideră că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, fiind în continuare îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cpp față de probele administrate în faza de urmărire penală, chiar inculpatul recunoscând săvârșirea infracțiunii. De asemenea, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cpp întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani și există date că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest ultim aspect, solicită a se avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, respectiv trafic de droguri de mare risc, modalitatea concretă de comitere a acesteia, cantitatea mare de heroină care era destinată vânzării, precum și frecvența acestui gen de infracțiuni în societate.
Solicită obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cpp.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia și s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1206/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bucureștia fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.2 alin.1și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, reținându-se că la data de 30.09.2008 inculpatul deținut spre vânzare cantitatea de 45,11 grame heroină.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din 1.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală și s-a emis.nr.180/UP/2.10.2008, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală,existând indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și anume: procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de 30.09.2008, declarațiile martorului, declarațiile inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptei, procesul-verbal de percheziție corporală și raportul de constatare tehnico-științifică.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe și indicii temeinice că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acesteia, cantitatea mare de heroină destinată vânzării, precum și recrudescența deosebită a faptelor de acest gen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de 30.09.2008, declarațiile martorului, declarațiile inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptei, procesul-verbal de percheziție corporală și raportul de constatare tehnico-științifică.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa după cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc,prev. de art.2 alin 1 și 2 din Legea nr.143/2000,cu aplic. art.99 din Codul penal, pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 de ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana recurentului.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii rezultă din cantitatea mare de heroină destinată vânzării, modalitățile și împrejurările comiterii faptei, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate inculpatului care prin activitatea lui infracțională pune în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni în ultimii ani.
Curtea apreciază că, în această cauză, este justificată menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./12.03.; 8.04.09
Președinte:Simona EnceanJudecători:Simona Encean, Silvia Cerbu, Lucia Rog
