Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere stare arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 377
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G - judecător
Grefier a
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarat de inculpații A, și G - (toți aflați în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță C), împotriva încheierii din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat A asistat de avocat ales, recurentul-inculpat asistat de avocat ales și recurentul-inculpat G - asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, recurentul-inculpat G declară că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză, iar instanța de control judiciar, constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul G -, solicită instanței să ia act de voința acestui inculpat, în sensul retragerii recursului.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul A solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv întrucât inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, neexistând probe din care să rezulte că acesta ar influența cercetarea judecătorească, dacă s-ar afla în libertate, în subsidiar solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu precizarea că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestului preventiv sau în subsidiar înlocuirea cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât inculpatul a avut o contribuție redusă la săvârșirea faptelor conform probelor existente la dosar, iar în raport de circumstanțele personale ale acestuia nu rezultă că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor inculpaților A și ca nefondate, întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, inculpații prezentând pericol pentru ordinea publică, care rezultă și din gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și rezonanța acestora în rândul societății.
Recurentul-inculpat G -, având ultimul cuvânt, precizează că își retrage recursul declarat în cauza de față.
Recurentul-inculpat A, având ultimul cuvânt își însușește concluziile apărătorului ales, menționând că regretă fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin Încheierea din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a dispus, în baza art. 3002rap.C.P.P. la art. 160 C.P.P. menținerea stării de arest preventiv a inculpaților A zis "Cap" - fiul lui și, născut la 26.11.1981 în mun. C,-, -.40,.2,.1, județ D, cu antecedente penale - zis "" - fiul lui și -, domiciliat în C, str. - -, -. 1,.2,.1, făr antecedente penale, CNP - - și G - fiul lui și, domiciliat în C, str. - -, -. 14,.1,.3, județ D, CNP -.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive celor trei inculpați mai sus menționați, a reținut că, la data de 03 aprilie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, rechizitoriul cu nr. 138 D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dolj, prin care au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații A, G și (ultimul fiind trimis în judecată în lipsă), pentru săvârșirea mai multor fapte penale, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplic. art. 41 alin. 2 și Cod Penal art. 2 alin. 1 din Lg. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a Cod Penal; art. 7 din Legea 39/2003, art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Lgea nr. 522/2004 cu aplic. art. 41 alin. 2 și Cod Penal art. 26 rap.Cod Penal la art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal; art. 7 din Legea 39/2003 și art. 2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, respectiv prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a.
Cod PenalDe asemenea, s-a reținut că, la data de 19 noiembrie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul G, iar la 10 martie 2008, s-a început urmărirea penală față de inculpații A și.
Prin rezoluția din 11 martie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale față de.
Prin încheierea de la aceeași dată, Tribunalul Dolja dispus arestarea preventivă a inculpaților A și, iar prin încheierea din 18 martie 2008 pronunțată în același dosar - nr- - s-a dispus arestarea preventivă a inculpatul, începând cu data prinderii acestuia.
Prin încheierea din 12 martie 2008, Tribunalul Dolja dispus arestarea preventivă a inculpatului G.
Din analiza întregului material probator existent în dosarul cauzei, instanța de fond a constatat în esență că măsurile luate față de inculpații sus menționați, în sensul arestării preventive a acestora, sunt temeinice și legale, cu respectarea dispozițiilor legale în materie și avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f
C.P.P.De asemenea, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, există în continuare, iar faptele pentru care aceștia sunt trimiși în judecată sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea inculpaților în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, instanța de fond a apreciat că,măsura preventivă dispusă față de inculpați este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 136 C.P.P. în speță nefiind începută cercetarea judecătorească, părțile și inculpații nefiind încă audiați și nu s-au administrat probe pentru a se putea susține că au încetat ori s-au modificat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații A, și G, fără a depune motive scrise, iar cu ocazia dezbaterilor, inculpatul Gad eclarat că își retrage recursul, iar cei doi inculpați au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, în subsidiar înlocuirea cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de circumstanțele personale ale acestora și contribuția redusă la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Recursurile inculpaților și sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate, și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică în concordanță cu actele existente la dosarul cauzei și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv în cursul judecății.
Astfel recurenții inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 din Legea 39/2003 și respectiv art.3 alin.1 din Legea 143/2000 modificată, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și respectiv art.2 alin.1 din aceeași lege.
Motivele de recurs invocate de recurenți sunt nefondate, întrucât existența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f p, este de netăgăduit, întrucât pentru faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată este prevăzută o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul pentru ordinea publică apare evident dacă se ține seama de sentimentul de insecuritate produs în rândul societății civile, de cercetarea în stare de libertate a persoanelor asupra cărora planează astfel de acuzații grave.
Analizând măsurile preventive dispuse față de inculpații recurenți și din perspectiva art.5 din CEDO se constată că, prima instanță a apreciat în mod corect că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanței în administrarea probelor și desfășurarea procesului penal în bune condiții ( analizând motivele menținerii măsurii arestului preventiv în perspectiva art.-148 lit.f p și art.155-156 p, instanța de fond a avut în vedere existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații sunt cei implicați în săvârșirea unor fapte ilicite).
Susținerile recurenților inculpați în sensul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele personale ale acestora și contribuția redusă la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, sunt nefondate, întrucât numai împrejurările legate de persoana unui inculpat la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, este insuficient, urmând a se raporta la gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Ca urmare, în raport de gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați penal și de necesitatea de a se asigura efectuarea în bune condiții a probelor fără pericolul influențării acestora, precum și pentru a exista garanția că inculpații nu se vor sustrage de la bunul mers al procesului, instanța de recurs apreciază că într-adevăr există temeiuri care justifică menținerea acestora în stare de arest preventiv.
În raport de aceste considerente, recursurile inculpaților A - și sunt nefondate, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b p, vor fi respinse.
Cu privire la inculpatul G - se constată că în ședința publică de azi, acesta și-a retras recursul din cauza de față; ori, în conformitate cu disp.art.3854alin.1 p, rap.la art.369 p, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, partea își poate retrage recursul declarat personal sau prin mandatar special.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța urmează să ia act de voința recurentului inculpat, în sensul retragerii căii de atac a recursului.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că recurentul inculpat G își retrage recursul formulat împotriva încheierii din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A și, împotriva aceleiași încheieri pronunțate de Tribunalul Dolj.
Obligă recurenții - inculpați la câte 20 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
a
Red. Jud. -
Ud. Fond:
Dact. 2 ex./ 29 Mai 2008
-22 MAI 2008 -
C, va urmări și încasa de la inculpații G, A și, câte 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Gheorghe
