Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 38/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 38/R/2008
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 21 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., fără delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații și arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 punctul 2 lit. d pr.pen. solicită admiterea recursului, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv conform art. 160/b alin. 2.pr.pen. solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și că temeiuri noi nu au apărut, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
Constată că la ultimul termen de judecată reprezentantul Parchetului a solicitat menținerea măsurii arestului preventiv luată față de cei doi inculpați, fără a indica care sunt probele din care rezultă că menținerea măsurii este imperios necesară, ci doar precizează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat. Apreciază că este prea mult afirmarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și consideră că încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece nu descrie temeiurile individuale pentru menținerea arestului și nici care sunt probele pentru care menținerea acestei măsuri este imperios necesară. De asemenea, constată că în încheierea atacată se menționează că " la dosar există probe și indicii certe din care rezultă că inculpații sunt vinovați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată", însă în aceste condiții apreciază că inculpații ar trebui condamnați. Totodată, instanța mai arată că raportat la declarațiile părților vătămate prezente și la temerea manifestată de acestea se justifică menținerea măsurii arestului preventiv a celor doi inculpați.
Față de cei doi inculpați s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv la data de 5 iunie 2007, reținându-se dispozițiile art. 143 și 148 lit. e și f pr.pen. arătându-se că din probe rezultă că în perioada 2004-2005 cei doi inculpați împreună cu un personaj, cu privire la care nu s-a mai făcut vorbire ulterior, ar fi racolat cele trei părți vătămate și alte tinere rămase neidentificate, pe care le-au transportat în Italia, unde le-au exploatat și le-au obligat la practicarea prostituției. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. Astfel, referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. e pr.pen. solicită a se avea în vedere că două părți vătămate au fost audiate de către instanța de fond, ocazie cu care au spus foarte clar că nu au pretenții civile de la inculpați, că nu au fost obligate de aceștia să meargă în Italia, sau că aceștia le-ar fi căutat, bătut sau amenințat. Învederează instanței că cea de-a treia parte vătămată nu s-a prezentat la nici un termen de judecată pentru a se clarifica dacă se simte vătămată și dacă are pretenții de la inculpat. Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. consideră că nu mai subzistă nici acesta. În acest sens constată că, chiar dacă inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, nu există nici un mijloc procedural pentru a înlătura acest temei, care va rămâne valabil pe tot parcursul cercetărilor. De asemenea, învederează instanței că dacă se vor lectura declarațiile celor două părți vătămate audiate în cauză se va constata că nu a fost vorba niciodată de practicarea prostituției, inculpații ajutându-le pe acestea să-și găsească de lucru în Italia.
Apreciază, totodată, că și temeiul referitor la probele care să justifice privarea în continuare de libertate a celor doi inculpați trebuie să fie diferit de probele care fac referire la situația dosarului. În acest sens, solicită a se constata că faptele deduse judecății s-au petrecut în perioada aprilie-mai 2004, urmărirea penală s-a declanșat în 2006, iar primele declarații în dosar au fost luate la sfârșitul anului 2005, astfel că în intervalul 2006 - vara anului 2007 inculpații nu au fost solicitați deloc pentru a da declarații în cauză. De asemenea, învederează instanței că părțile vătămate au declarat că au fost căutate de organele DIICOT și li s-a solicitat să formuleze declarații și plângeri împotriva celor doi inculpați, menționând că dacă nu erau căutate de organele de Poliție nu ar fi formulat plângere.
În soluționarea recursului declarat în cauză solicită a se avea în vedere și practica Curții de APEL CLUJ, care a stabilit că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat și prin prisma caracterului inculpatului, iar inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, astfel că apreciază că lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În acest sens solicită a se avea în vedere decizia penală nr. 567/2007 a Curții de APEL CLUJ pronunțată cu privire la polițiștii arestați de la B-M referitor la caracterul rezonabil al detenției, precum și că din momentul audierii celor două părți vătămate în fața instanței, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că starea de arest preventiv a inculpatul a depășit șase luni, fiind îndeplinit termenul rezonabil prevăzut de CEDO.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, instanța putând astfel asigura un control riguros prin instituirea unor obligații. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului în principal, în temeiul art. 300/2, raportat la art. 160/b pr.pen. solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, dacă se va consideră că trebuie să existe o anumită măsură, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură prev. de art. 145/1 pr.pen.
Apreciază că prin încheierea atacată instanța și-a creat o opinie cu privire la vinovăția inculpatului, deoarece motivarea lasă de dorit întrucât se susține că probele de la dosar au demonstrat incidența dispozițiilor art. 143 și art. 149.pr.pen. deși la data pronunțării încheierii atacate nu erau administrate toate probele. De asemenea, consideră că instanța de fond nesocotește principiul nevinovăției prin faptul că probele anexate rechizitoriului constituie temeiuri pentru trimiterea în judecată a unui inculpat nu și pentru condamnarea acestuia. În aceste sens, solicită a se avea în vedere că se dau explicații esențiale de martorii audiați în cauză cu privire la activitatea desfășurată de inculpat în legătură cu cele teri părți vătămate.
Învederează instanței că s-a întâmplat ca în cursul anului 2004 inculpatul să le cunoască pe cele trei părți vătămate, acesta locuind în Italia, unde avea o locuință stabilă și era rezident, condiții în care acesta le-a ajutat pe cele trei părți vătămate să ajungă în Italia, unde mai locuiau și alte persoane. Cu ocazia audierii în instanță, cele două părți vătămate au declarat că în Italia au fost obligate să facă curățenie și să gătească din banii obținuți de ele. Ulterior, părțile vătămate sunt expulzate din Italia deoarece sunt prinse desfășurând anumite activități, iar în România, în urma unor discuții purtate cu organele DIICOT apare numele inculpatului. După mai multe discuții, părțile vătămate sunt de acord să dea anumite declarații, care pe parcurs s-a demonstrat că nu sunt reale. Constată că cu ocazia luării măsurii arestului preventiv față de inculpat s-a menționat că părțile vătămate au fost obligate să se prostitueze, deși pe parcursul cercetărilor s-a dovedit că nu este adevărată această susținere, reținându-se ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 148 lit. c, d și f pr.pen.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. c pr.pen. s-a reținut că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, care erau conform susținerilor organelor de anchetă în strânsă legătură cu faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată. Ulterior, s-a demonstrat că pretinsele fapte nu au legătură cu fapta dedusă judecății și că, mai mult, nu există, pentru că nici acum în acel dosar nu a fost finalizată urmărirea penală. Învederează instanței că la acel moment s-a găsit asupra inculpatului anumite copii xerox, total legal în opinia sa, pentru a invita un cetățean din Italia în România. Pentru aceste motive, consideră că temeiul prev. de art. 143 lit. c pr.pen. nu există, iar instanța de fond trebuie să se pronunțe cu privire la acest aspect.
Cu privire la art. 148 lit. d pr.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv că inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, în opinia sa apreciază că se face un coktail între legea ce a existat și procedura penală, deoarece starea de recidivă nu poate fi luată în considerare ca temei al arestării. Pentru aceste motive și în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură penală apreciază că nu se poate reține nici acest temei. Chiar dacă inculpatul are o pedeapsă anterioară de 5 ani închisoare, acest aspect trebuie avut în vedere la momentul la care se va aplica, eventual, art. 74 sau 76.pen. Referitor la această pedeapsă solicită a se avea în vedere că în anul 2002 inculpatul a fost reabilitat, fără însă a se menționa și acest aspect de instanța de fond.
Cu privire la temeiul art. 148 lit. f pr.pen. constată că prima teză a acestuia există, neputând fi contestată. Referitor la cea de-a doua teză a acestui articol, solicită a se avea în vedere că, cu ocazia audierii părțile vătămate au declarat că nu au nimic de reproșat inculpatului, ci mai mult, că-i mulțumesc acestuia pentru grija pe care a avut-o după ce, cele două s-au mutat din locuința sa, aspecte care însă nu au fost reținute de către instanța de fond. Cu privire la partea vătămată solicită a se avea în vedere declarațiile celor doi martori, și, care sub prestare de jurământ a declarat că s-au întâlnit și au discutat cu partea vătămată, care le-a spus că nu are ce să reproșeze inculpatului.
Pentru aceste motive, în opinia sa, raportat la probele ce există în cauză, apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat. De asemenea, consideră că în cauză este aplicabilă măsura de obligare de a nu părăsi localitatea, cu mențiunea că, chiar dacă inculpatul nu are domiciliul în România este cetățean român, căsătorit cu o româncă, care are domiciliul în. În susținerea cererii solicită a se avea în vedere și caracterizarea din Italia depusă la dosar.
Consideră că tot ceea ce există în dosar este realizat din cauza faptului că poliția română și-a exercitat obligația de a clarifica ce făceau părțile vătămate în Italia și de ce au fost expulzate și solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat și exprimat în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Parchetului constată că Tribunalul Cluja desfășurat cercetarea judecătorească a celor doi inculpați sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane, reținând că în perioada 2004-2005 aceștia le-au racolat și indus în eroare pe cele trei părți vătămate, le-au transportat și găzduit în Italia, unde le-au exploatat. Pentru desfășurarea în bune condiții a cercetărilor față de cei doi inculpați s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv. Apreciază că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, încheierea atacată fiind legală și temeinică, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, învederează instanței că a fost reprezentantul românilor în Italia, unde a ajutat foarte mulți români, inclusiv pe așa-zisele părți vătămate, care au declarat că nu s-au prostituat, nu au fost exploatate și nu i-au dat bani. Totodată, solicită a se avea în vedere că una dintre părțile vătămate au solicitat finalizarea procesului pentru a se întoarce în Italia, iar a treia nici măcar nu s-a prezentat în instanță. Solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Cluj, în baza art. 300/2 din Codul d e procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.02.1969 în C-N, jud. C, aflat în Penitenciarul Gherla, prin încheierea penală nr. 64/C/2007 a Tribunalului Cluj.
S-a menținut măsura arestului preventiv.
În baza art. 300/2 din Codul d e procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 10.11.1968 în C N, aflat în Penitenciarul Gherla, prin încheierea penală nr.64/C/2007 a Tribunalului Cluj.
S-a menținut măsura măsura arestului preventiv.
S-au respins cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr. 64/C/2007 a Tribunalului Cluj din 05.06.2007 s-a dispus în temeiul art. 1491 raportat la art. 148 lit. c, e și f din Codul d e procedură penală arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpatului, începând cu data de 05.06.2007 și până la data de 03.07.2007, persoană învinuită de comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, respectiv în temeiul art. 1491 raportat la art. 148 lit. e și f din Codul d e procedură penală arestarea preventivă a inculpatului, persoană învinuită de comiterea aceleiași infracțiuni.
În considerentele încheierii, sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2004-2005 cei doi inculpați, împreună cu, prin inducere în eroare, le-au racolat pe numitele, și, pe care le-au transportat în Italia, iar ulterior le-au exploatat prin executarea unor munci și servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate și obligarea la practicarea prostituției. Părțile vătămate au fost racolate din România, sub pretextul oferirii de locuri de muncă bine plătite, transportate în Italia de către inculpați atât personal cât și cu ajutorul unor transportatori din România și odată ajunse acolo au fost deposedate de actele de identitate și obligate să muncească la negru în favoarea inculpaților, aceștia luându-le toți banii câștigați sub pretextul unor datorii rezultate din cazare și transport. Atât ziua cât și noaptea acestea au fost supravegheate și au reușit să scape de inculpați cu ajutorul unor prieteni și al rudelor.
Judecătorul a apreciat că în cauză există indicii temeinice că aceștia sunt autorii infracțiunilor de care au fost acuzați, indicii ce reies din declarațiile părților vătămate, din depozițiile martorilor audiați, din copii ale unor acte depuse la dosar de părțile vătămate și din rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, fiind așadar îndeplinite condițiile prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală.
S-au apreciat a fi îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea mai sus menționată este mai M de 4 ani închisoare, iar din actele dosarului rezultă probe concrete că lăsarea în libertate a celor doi prezintă pericol pentru ordinea publică, denotat de starea de indignare, de dezaprobare publică a actelor lor, de starea de temere a părinților persoanelor tinere din comunitatea locală a inculpaților, de afectarea echilibrului social firesc.
Sunt îndeplinite și cerințele art. 148 lit. e din Codul d e procedură penală deoarece există date că inculpații au adresat amenințări părților vătămate pentru ca acestea să nu îi reclame autorităților și să nu dea declarații cu privire la cele întâmplate, aspecte care au format convingerea judecătorului că, lăsați în libertate, cei doi ar exercita presiuni asupra părților vătămate și ar încerca o înțelegere frauduloasă cu acestea, cunoscute fiind dificultătile materiale ale părtilor vătămate.
În ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 148 lit. c din Codul d e procedură penală în sarcina inculpatului, judecătorul a menționat că au existat date că acesta a pregătit săvârșirea de noi infracțiuni, în data de 04.06.2007 inculpatul contactând o persoană căreia i-a oferit 1000 de euro pentru a-i procura acte de identitate false, românești, pentru cetățeni străini, cu ocazia percheziției fiind găsite acte de identitate aparținând unor cetățeni algerieni și moldoveni care doreau să ajungă ilegal în Italia.
Prin rechizitoriul întocmit de procuror din Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (Serviciul Teritorial Cluj ) întocmit la data de 15.06.2007, inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
Potrivit art. 300/2 din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160/b, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Instanța a constatat că, față de ultima verificare a legalității și temeiniciei arestului preventiv nu au intervenit elemente noi de natură a forma convingerea acesteia că se impune punerea în libertate a inculpaților, existând în continuare probe și indicii temeinice că ei sunt autorii infracțiunilor de săvârșirea cărora sunt acuzați, fiind așadar îndeplinite condițiile art. 143 din Codul d e procedură penală. Chiar dacă aceștia au fost audiați, din declarațiile lor, date instanței de fond, care de altfel se contrazic într-o anumită măsură cu cele date cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, nu reies elemente de natură a presupune că faptele de care sunt acuzați prezintă un pericol social mai scăzut sau că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații s-ar fi micșorat. Raportat la tinerețea părților vătămate prezente în sală și la evidenta temere a acestora manifestată față de inculpați, la posibilitatea ca acestea să fie influențate în declarațiile lor de inculpații puși în libertate, la limitele speciale ale pedepselor pentru infracțiunile de care sunt acuzați și la faptul că astfel de fapte au o rezonanță negativă în rândul opiniei publice, urmează ca măsura arestului preventiv să fie menținută.
În ceea ce privește termenul rezonabil al măsurii arestului preventiv, raportat la gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, instanța a apreciat că acesta nu s-a împlinit și că este necesară pe mai departe administrarea de probe în acuzare și apărare, iar pentru ca desfășurarea procesului să aibă loc în condiții optime este necesar ca inculpații să fie cercetați în continuare în stare de arest preventiv. În legătură cu depunerea la dosarul cauzei a încheierii Tribunalului Mureș din data de 04.10.2007, instanța a constatat că inculpatul din dosarul nr- (declinat de altfel de la Tribunalul Cluj ) a fost acuzat de un alt gen de infracțiuni, iar motivul pentru care a fost pus în libertate este legat de sinceritatea manifestată cu ocazia audierii.
În cauză s-a formulat și o cerere scrisă de revocare a măsurii arestului preventiv de către apărătorul inculpatului în care se precizează că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestare, în privința art. 148 lit. c specificându-se că infracțiunea pentru care mai este cercetat inculpatul în alt dosar nu are nici o legătură cu infracțiunea de trafic de persoane, iar simplele prezumții că inculpatul ar comite noi infracțiuni nu pot fi reținute ca temei al arestului preventiv, că nu pot fi reținute dispozițiile art. 148 lit. d deoarece cu privire la infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte pentru care inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare s-a împlinit termenul de reabilitare, iar în privința art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală că legiuitorul a avut în vedere la reglementarea acestui temei de arestare existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, altele decât probele legate de fondul cauzei, ori până în prezent instanța s-ar fi referit doar la probe legate de fond atunci când a menținut arestarea. Se mai invocă, printre altele, că pe lângă criteriul severității pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită trebuie luați în calcul și alți factori cum ar fi personalitatea infractorului, moralitatea sa, domiciliul, profesia sau resursele sale financiare.
În legătură cu cele menționate, instanța a constatat că potrivit art. 148 lit. c din Codul d e procedură penală măsura arestului preventiv poate fi luată atunci când, "există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni", ori înainte cu extrem de puțin timp de data la care a fost arestat inculpatul (acesta fiind în fapt motivul real al propunerii arestului preventiv) acesta a contactat o persoană căreia i-a oferit suma de 1000 euro pentru a-i procura acte de identitate false pentru cetățeni străini cărora urma să li se stabilească identități românești pentru a putea pleca în Italia. Instanța a apreciat că pericolul de a comite noi infracțiuni de acest gen subzistă știut fiind că inculpatul este dornic să ajute diverse persoane fie prin a le găsi locuri de muncă în Italia, fie prin a le stabili alte identități pe bază de acte falsificate cu ajutorul cărora ar urma probabil să-i ajute să găsească locuri de muncă în aceeași țară. Temeiul prev. de art. 148 lit. d din Codul d e procedură penală nu a fost reținut în cauză cu ocazia arestării însă ar putea fi reținut acum deoarece, raportat la noua orientare a practicii judiciare sintagma "inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune" se referă la comiterea unei infracțiuni în timp ce persoana este cercetată pentru alta. Ori, din actele dosarului de urmărire penală reiese că urmărirea penală a fost începută la data de 16.03.2006, ori în iunie 2007, deci în timp ce era deja cercetat, a contactat un investigator sub acoperire căruia i-a oferit bani pentru a falsifica acte. În legătură cu dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, instanța a constatat că exact criteriile la care se referă apărătorul inculpatului impun menținerea arestului preventiv deoarece calitatea personalității inculpatului pune semne de întrebare de vreme ce acesta a fost anterior condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru că a omorât o persoană în bătaie, moralitatea lui este îndoielnică de vreme ce în prezent este judecat pentru trafic de persoane care dansau topless în baruri, profesia, mai corect ocupația și resursele sale financiare au legătură cu săvârșirea de infracțiuni, iar împrejurarea că domiciliul său se află în Italia, țară în care a fost cercetat pentru infracțiuni la legea imigrației, contrafacerea permisului de ședere pe teritoriul statului italian și fals în declarații nu este de natură a fi invocată în apărare.
Împotriva încheierii menționate inculpații și au declarat recurs în termen.
Inculpatul a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar alte temeiuri noi nu au apărut; astfel, s-a menționat că procurorul de ședință a solicitat menținerea măsurii arestării fără a se indica care sunt probele din care rezultă că menținerea este necesară, iar încheierea atacată nu descrie temeiurile individuale ale arestării și probele din care rezultă acestea, pentru fiecare inculpat în parte.
A mai criticat încheierea atacată susținând că temeiul prev.de art.148 alin.1 lit.f pr.pen. nu mai există deoarece două părți vătămate au fost audiate de către instanță iar a treia, nu s-a prezentat la nici un termen; părțile audiate au arătat că nu se simt amenințate de către inculpat.
S-a menționat în continuare că probele ce ar justifica privarea în continuare de libertate trebuie să fie diferită de probele din care rezultă faptele; de asemenea, inculpatul recurent este la prima confruntare cu legea penală.
S-a invocat că starea de arest preventiv a depășit termenul rezonabil deoarece durează de 6 luni.
Recurentul a criticat încheierea susținând că în motivare instanța și-a manifestat opinia cu privire la vinovăția inculpatului, cu toate că cele două părți vătămate audiate în instanță nu confirmă faptele de care este acuzat recurentul.
Referitor la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f pr.pen. a susținut că pretinsele fapte ulterioare nu au legătură cu fapta dedusă judecății și, de-altfel, nu există deoarece actele găsite asupra inculpatului erau copii xerox necesare invitării unui cetățean italian în România.
Art.148 al.1 lit.b, se arată în continuare, că nu poate fi reținut deoarece recurentul a fost reabilitat din condamnarea anterioară.
S-a indicat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, devreme ce părțile vătămate direct implicate au susținut că nu au ce să reproșeze inculpatului.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, și a cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.64/05.06.2007 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art.148 alin.1 lit.c,e,f pr.pen.și a inculpatului în temeiul art.148 alin.1 lit.e,f pr.pen. fiind acuzați de comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 al.1 din Legea nr.678/2001.
S-a menționat că s-a reținut în sarcina inculpaților că în perioada 2004 -2005 au racolat prin inducere în eroare pe părțile vătămate, și, le-au transportat în Italia și le-au exploatat prin exploatarea unor munci și servicii în mod forțat obligându-le la practicarea prostituției și luându-le toți banii câștigați.
Curtea reține că prin rechizitoriul nr.10 /18.06.2007 întocmit de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 pen. și s-a disjuns cauza pentru efectuarea cercetărilor pentru inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale prev.de art.288 pen. uz de fals prev.de art.291 pen. și trafic de migranți prev.de art.71 al.1 din OUG nr.105/2001.
În cursul cercetării judecătorești prima instanță a audiat pe inculpați (40-42), părțile vătămate (79) (81) martorii (83), (84), (85) și (102).
La ultimul termen de judecată din 20.12.2007, instanța a amânat cauza pe 7.02.2008, pentru a se cita în vederea audierii partea vătămată și martorii care nu au fost audiați.
Contrar celor susținute de către recurenți se apreciază că există indicii temeinice - ce rezultă chiar din declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în instanță - din care rezultă presupunerea că inculpații în perioada 2004 - 2005, le-au racolat pe, și, le-au dus în Italia și le-au exploatat prin executarea unor munci și serviciu în mod forțat, faptă prev.de art.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001.
În acest sens sunt declarațiile martorei care arată că inculpații i-au propus și ei să fie damă de companie în Italia, o parte vătămată i s-a plâns că au fost bătute, li s-au luat banii și pașapoartele de către inculpați, iar partea vătămată a arătat că inculpații se interesau și controlau câți bani încasează fetele și că o parte din bani îi dădeau inculpatului.
Curtea apreciază - contrar celor reținute în încheierea atacată - că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților la 5.06.2007 (214 ), s-au modificat; astfel, două părți vătămate au fost audiate de către instanță și au arătat că lăsarea în libertate a inculpaților nu presupune nici un pericol pentru ele, iar acestea nu mai pot fi influențate de către recurenți, odată audiate.
În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 al.1 pr.pen. reținut în sarcina inculpatului cauza a fost disjunsă prin rechizitoriu, se află în stare de cercetare penală, iar din probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu rezultă că inculpatul pregătește comiterea altor infracțiuni.
De asemenea, se observă că martorii principali au fost audiați, inclusiv cei care au locuit împreună cu inculpații și părțile vătămate pe diferite perioade de timp, ca atare nu există riscul influențării acestora.
În același timp Curtea observă că art.136 pen. prevede că măsurile preventive se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, sens în care consideră că acest scop poate fi asigurat prin înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Conform art.139 al.1 pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
De asemenea, pentru a se asigura audierea în bune condiții a părții vătămate și a celorlalți martori este suficientă obligarea inculpaților de a nu comunica cu aceștia.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.2 lit.b pr.pen. va admite recursurile inculpaților, va casa încheierea atacată și rejudecând a înlocui arestarea preventivă a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara, instituind obligațiile prev.de art.145/1 rap.la art.145 al.1/1 și al.1/2 lit.c pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind.15 pct.2 lit. d admite C.P.P. recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 16.02.1969 în C-N, jud. C,.în Italia, nr.16, cu domiciliul ales în România comuna jud.C și, fiul lui și, născut la 10.11.1968 în C N,în com.- jud.C, împotriva încheierii penale fără număr din 21.12.2007 a Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.139 rap.C.P.P. la art.145/1 pr.pen. dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de fiecare dintre inculpați cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145/1 rap. la art. 145 al.1 ind. 1 și al.1 ind.2 Cod proc.penala, impune inculpaților să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la organele de poliție ale comunei F conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
e)să nu comunice în mod direct sau indirect cu părțile vătămate și cu martorii din prezentul dosar.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se poate lua față de ei măsura arestării preventive.
Conform art.192 al.3 pr.pen. cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
21.01.08/2 EX.
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
