Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 382/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 382/R/2009
Ședința publică din 15 septembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent-, fiul lui și, născut la 14 iulie 1982, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar penal nr.-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4294 din 11.09.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătoarea inculpatului recurent, susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și, pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate. Consideră că se impune judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere durata arestului preventiv. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 4 septembrie 2009, Tribunalul Bihor,n baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului -, fiul lui și, născut la 14 iulie 1982 în loc. de, jud. B,CNP -, domiciliat în de, sat, nr.219, jud. B, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 1/U/8 ianuarie 2009 Judecătoriei Marghita, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/U/2009.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora constatat următoarele:
Prinsentința penala nr.55/2009, Judecătoria Marghitaa dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare pentru comiterea următoarelor infracțiuni: furt calificat prevăzut de art. 208-209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, tentativa la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. e și g Cod penal și tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 pct. 2 lit. b și c Cod penal, toate cu reținerea stării de recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal. În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut ca în data de 27.10.2008 a sustras o sacoșă de mână de la partea vătămata, sacoșă în care se aflau 305 lei și cheile locuinței; în data de 06.11.2008, în jurul orei 20.30 încercat în același mod sa o deposedeze pe partea vătămata de o sacoșă în timp ce aceasta din urma se afla pe strada - din de, iar în data de 25.12.2008 a deposedat-o prin violenta pe partea vătămata de o geantă, fiind prins însă de către tatăl părții vătămate și predat politiei. Ca urmare a loviturii aplicate, partea vătămata a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.
În baza art. 350 Cod de procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, măsura dispusă prin încheierea nr. 1/U/8 ianuarie 2009 Judecătoriei Marghita, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/U/2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul fără a-l motiva în scris, termenul de judecata fixatîn cauza fiind 04.09.2009.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în temeiul art. 3002Cod de procedură penală raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod de procedură penală, Tribunalul a constatat că temeiul prevăzut de art. 148 al.1 lit." f" Cod de procedură penală avut în vedere de către instanță la luarea măsurii arestului preventiv și pe parcursul procesului penala cu ocazia menținerii acestei măsuri, subzistă și în prezent și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens, a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele ce formează obiectul judecații sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte ce prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind comise prin folosirea violenței fizice îndreptată împotriva uneia dintre părțile vătămate. Pe de altă parte, starea de recidivă în care a comis inculpatul faptele reținute în sarcina sa denotă împrejurarea că scopul acestor pedepse nu a fost atins prin executarea lor și releva perseverența sa în încălcarea legii. În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpatului prin revocarea măsurii arestării preventive este de natură să provoace o stare de nesiguranță și neliniște în rândul opiniei publice impunându-se privarea de libertate în continuare.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanță, corespunde exigențelor art.5 par.1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, având în vedere durata arestului preventiv.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivului de recurs declarat, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.300/2 și art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura preventivă, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere faptele pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, tentativa la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. e și g Cod penal și tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 pct. 2 lit. b și c Cod penal, toate cu reținerea stării de recidiva postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, perseverența sa în câmpul infracțional. Cât privește durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil și nu este motiv de punere în libertate.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul-, fiul lui și, născut la 14 iulie 1982, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - CA./21.09.2009.
Judec. fond - -
/21.09.2009
3 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Pușcaș Mircea
