Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 386/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 386/R/2009
Ședința publică din 17 septembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, fiul lui și, născut la 25.08.1985, deținut în Penitenciarul Oradea și, fiica lui și, născută la 7.10.1970, deținută în Penitenciarul Arad, împotriva încheierii de ședință din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor,în dosar nr- având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, ambii în stare de arest, asistați de apărător ales avocat și, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar, emise de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de domnul procuror de cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților recurenți avocat susține recursurile, solicitând admiterea acestora, casarea încheierii recurate ca fiind nelegală și netemeinică și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu consecința punerii în libertate a acestora, pentru următoarele considerente: inculpații sunt arestați de peste 1 an și 6 luni, timp în care pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, iar pe de altă parte, la dosar nu sunt probe certe cu privire la vinovăția inculpaților. Singura probă care îi incriminează fiind declarația părții vătămate, care este total nesinceră, având în vedere și împrejurarea că într-un alt dosar penal aceasta este cercetată pentru infracțiuni grave și în care declară că de bună voie se prostituează, în nenumărate rânduri fiind sancționată de organele de poliție pe acest motiv. să precizeze că la instanța de fond, procurorul a pus concluzii de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi țara apreciind că perioada rezonabilă de arest preventiv este depășită și, cu toate acesta, instanța a dispus menținerea măsurii. Totodată, apreciază că pentru aplicarea aceluiași tratament juridic - coinculpata se află în aceeași situație este judecată în stare de libertate - se impune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocatul ales al inculpaților recurenți arată că achiesează celor susținute de antevorbitorul său și ține să precizeze că, în speță, nu există probe certe cu privire la vinovăția inculpaților, iar lăsarea acestora în libertatea nu ar prezenta nici un pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării s-au schimbat, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea perioadei de 1 an J de când se află arestați preventiv. Pe parcursul cercetării judecătorești s-a apreciat că inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în condițiile în care i s-au reținut în sarcina ei aceleași infracțiuni ca și pentru inculpații și. Cu privire la inculpatul, ține să precizez că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte dovedită vinovăția acestuia, în afara declarației părții vătămate, care de altfel, a recunoscut că a practicat prostituția, susțineri ce nu au fost combătute, iar pe minoră doar a găzduit-o, oferindu-i cazare, în schimbul acestei facilități primind o anumită sumă de bani. În opinia sa, consideră că pentru aplicarea aceluiași tratament juridic se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate pentru motivele invocate de apărătorul său.
Inculpata recurentă solicită în ultimul cuvânt, admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a dispus, printre altele, respingerea cererilor de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpați.
În baza art.300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, născută la data de 07 octombrie 1970, în O, județul B, fiica lui și, fără ocupație, domiciliată în O,-, jud. B și fără forme legale în O, str. C-tin nr. 15/A, - 51, jud. B, CNP - în prezent deținută in Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.24/2008 și, născut la data de 25 august 1985 în O, județul B, fiul lui și, fără ocupație, domiciliat în O,-/A, județul B și fără forme legale în O,-, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.23/2008.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora constatat următoarele
Referitor la măsura arestării preventive, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, în cauză există în continuare indicii temeinice și probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor și lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea și liniștea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, este închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, persoana inculpaților. În ceea ce o privește pe inculpata este relevant faptul că se află în postura de a fi acuzată de comiterea unor infracțiuni presupus a fi săvârșite la scurt timp după eliberarea sa de sub efectul unei alte măsuri preventive ( fiind liberată pe cauțiune la 21.07.2006 ). Mai mult, ambii inculpați au condamnări anterioare tot pentru același gen de infracțiuni. Totodată, instanța a avut în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurarea procesului penal.
Faptul că a trecut un interval de aproape un an de la luarea măsurii arestării preventive, nu poate fi considerat ca având efect diminuarea pericolului public, având în vedere tocmai aspectul că inculpații sunt bănuiți că ar fi comis infracțiunile din prezenta cauză în perioada în care erau trimiși în judecată pentru același gen de infracțiuni, chiar și după pronunțarea unei hotărâri de condamnare în acea cauză.
În baza art. 139 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se revocă dacă temeiurile care au stat la baza luării ei nu mai subzistă sau se înlocuiește cu altă măsură preventivă dacă acestea s-au schimbat. Însă, față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că acest text nu este incident în cauză.
În consecință, văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, solicitând prin intermediul apărătorilor lor aleși, admiterea acestora, casarea și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților. În subsidiar, au solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării s-au schimbat, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat odată cu trecerea perioadei de când se află arestați. Totodată au solicitat judecarea lor în stare de libertate pentru aplicarea aceluiași tratament juridic cu persoanele cercetate în cauză.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursurile declarate de cei doi inculpați apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.3002raportat la art. 160 al 1 și 3 Cod procedură penală, Tribunalul Bihora constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acesteia, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării lor în libertate.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpaților în stare de arest, având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, respectiv, infracțiunea de trafic de persoane, precum și persoana inculpaților, care sunt bănuiți că ar fi comis infracțiunile din prezenta cauză în perioada în care erau trimiși în judecată pentru același gen de infracțiuni, chiar și după pronunțarea unei hotărâri de condamnare în acea cauză.
Măsura arestării inculpaților este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost arestați.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpaților - condamnați anterior pentru același gen de infracțiuni.
Referitor la termenul rezonabil, curtea apreciază că, trecerea uni interval de peste un an de la luarea măsurii arestării preventive, nu poate fi considerat ca având efect diminuarea pericolului public, având în vedere tocmai aspectul că inculpații persistă în câmpul infracțional, având condamnări anterioare pentru același gen de infracțiuni.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de către inculpații și, împotriva încheierii penale din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - CA./23.09.2009.
Judec. fond -
/23.09.2009
2 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea
