Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 388
Ședința publică de la 14 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 3: Susanu Claudia
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv asistat de av., depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială a av. și delegație de substituire a acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului după care:
Av. depune la dosarul cauzei motivele de recurs formulate în scris pentru inculpat și înmânează un exemplar de pe acestea și reprezentantului Ministerului Public, precizând că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că a detaliat pe larg în scris motivele de recurs. Pe scurt, precizează că motivele de recurs vizează nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, acte care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv față de inculpat, și ulterior la prelungirea și menținerea acestei măsuri, precum și netemeinicia arestării preventive dispusă față de inculpat.
Astfel, arată că inițial DIICOT a reținut pe inculpat în baza unui proces verbal încheiat de procurorul din cadrul DIICOT B, proces verbal al cărui conținut era modificat, în sensul că s-a adăugat cu pixul "a fugit", susțineri care nu își aveau rostul și care ulterior nici nu au fost confirmate. Consideră că acest proces verbal nu putea fi avut în vedere la momentul arestării inițiale a inculpatului, în baza art. 148 lit. a C.P.P. deoarece era nul. Singura sancțiune este constatarea nulității acestui proces verbal și neluarea lui în seamă. Ulterior, parchetul a încercat să găsească un motiv pentru care inculpatul să fie arestat, dar nu a găsit, de la momentul începerii urmăririi penale, și de la întocmirea acelui proces verbal a trecut peste 1 an de zile. Solicită a se constata că procesul verbal despre care face vorbire nu a fost ulterior confirmat și contrasemnat de cel care a făcut acele adăugiri, și, prin urmare, nu poate sta la baza luării măsurii de arest preventiv.
În ceea ce privește netemeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, precizează că va face referiri doar în ceea ce privește disp. art. 148 lit. f, teza a II - a C.P.P. în sensul că ar exista probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la arestarea inițială, și ulterior la prelungirea și menținerea acestei măsuri, în prezent nu mai subzistă. La arestarea inițială pericolul pentru ordinea publică a fost analizat în mod generic, s-au avut în vedere pericolul social al faptei, limitele de pedeapsă. La momentul de față pericolul trebuie să existe și să fie dovedit. Pentru a fi legitimă privarea de libertate a inculpatului în continuare trebuia ca instanța să identifice pericolul efectiv, să indice care sunt probele concrete din care rezultă tulburarea reală și iminentă a ordinii publice. În cauză probele sunt neconvingătoare, în condițiile în care declarațiile au fost date inițial într-un fel, iar ulterior au fost retractate, probatoriul fiind plin de dubii. Inculpatul este arestat preventiv de 1 an și 4 luni, perioadă care a fost împovărătoare atât pentru el cât și pentru familia lui, și care este suficientă pentru a se putea dispune punerea lui în libertate. Consideră că există suficiente argumente pentru ca instanța să constate că face un act de dreptate, de umanitate, că nu se îngrădește prezumția de nevinovăție.
Față de toate acestea, având în vedere și motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, în ipoteza în care se va constata că există un firav motiv în sensul că inculpatul ar fi săvârșit faptele imputate, solicită a se dispune înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la nelegalitatea arestării preventive, în sensul că inculpatul, prin intermediul apărătorului s-a referit la nulitatea unui act ce a fost avut în vedere ca și temei al arestării inițiale, consideră aceste susțineri ca fiind neîntemeiate. Se invocă faptul că în cuprinsul procesului verbal prin care s-a constatat că inculpatul se sustrage urmăririi penale, procurorul ar fi făcut unele mențiuni care nu corespund prevederilor ar. 194.C.P.P. Chiar așa fiind, este vorba despre o nulitate relativă, cum este prevăzut de art. 197 al. 1.C.P.P. Referitor la ceea ce se susține, că ar fi fost modificat cuprinsul procesului verbal, urmează a se constata că sunt incidente disp. art. 194 al. 2.C.P.P. potrivită cărora "modificările neconfirmate, dar care nu schimbă înțelesul frazei, rămân valabile". Prin urmare, în mod evident, nu a fost modificat conținutul frazei în procesul verbal invocat, astfel încât nu se poate reține că acesta ar fi lovit de nulitate. Totodată, solicită a se constata că instanța de fond, la momentul menținerii arestării preventive, a avut în vedere disp. art. 148 lit. C.P.P. temeiuri care subzistă, ca de altfel și cel prev. de art. 148 lit. a Raportat C.P.P. la toate acestea, fără a relua argumentele referitoare la temeinicia încheierii, la probatorii (în cauză fiind efectuată o urmărire penală laboriasă), urmează a se constata că în cauză, cel puțin până acum există motive plauzibile că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, că în cauză sunt incidente disp. art. 136,148 lit. a și f Pe C.P.P. cale de consecință, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii instanței de fond.
Apărătorul inculpatului recurent, solicitând cuvântul în replică, arată că nu se poate reține în cauză aplicabilitatea art. 194 al. 2.C.P.P. pentru că, dacă inițial procesul verbal invocat avea conținutul în sensul că "învinuitul a plecat deoarece avea o problemă importantă de rezolvat", în sensul cum a fost modificat, prin înlocuirea verbului "a plecat" cu "a fugit" sensul frazei a fost schimbat. Consideră că procesul verbal este nul.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că a scris un memoriu, care dorește să fie avut în vedere de către instanță. Cu privire la măsura de arest preventiv, precizează că martorii care îl acuză, deși sunt citați în instanță, nu vor să se prezinte pentru a fi audiați, iar coinculpatul, care inițial l-a acuzat, acum și-a retractat declarația. Dosarul a fost instrumentat greșit, iar procesul verbal aflat la fila 93 volumul I, în care s-a modificat și s-a trecut că el ar fi fugit, nu poate fi avut în vedere. El s-a prezentat la procuror pentru a fi audiat, a așteptat 3 ore în acest sens, însă, întrucât avea de rezolvat unele probleme, a rugat pe avocat să solicite procurorului să se fixeze o altă zi pentru audiere. de un an de zile nici nu a fost căutat, iar în tot acest el a stat în oraș, apoi a fost luat la poliție pentru a fi întrebat despre diverse persoane pe care le ducea cu mașina. Dorește să mai arate că soția lui a fost urmărită de 48 de ore de către DNA I, "nu știe de la cine, și a auzit că ar fi vorba despre un judecător, pe care nu îl cunoaște, ", pentru că atunci când a avut termen la instanța de recurs, ar fi vrut să dea mită pentru a fi pus în libertate.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 09 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2036/P/2007 al Tribunalului Vasluis -a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații,fiul lui și, născut la data de 07.04.1961 în municipiul V, județul V, - (încheierea nr. 10/U din 21.03.2007) și-,fiul lui și, născut la data de 30.07.1971 în Bârlad, județul V, - (încheierea nr. 11/U din 12.04.2007), deținuți în Penitenciarul cu regim închis V, măsură ce a fost menținută în temeiul dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, urmând a fi verificată periodic în termenul prevăzut de art. 160 alin. 1 cod procedură penală.
În motivarea încheierii de ședință s-a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "a și f" Cod procedură penală, temeiuri ce impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Există suficiente probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, iar pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate rezultă din natura infracțiunilor și multitudinea de acte materiale comise, din cuantumul mare al prejudiciului, din modul în care inculpatul a acționat.
De asemenea, pericolul pentru odinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că, inculpații asupra cărora planează bănuiala săvârșirii unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social sunt cercetați și judecați în stare de libertate; din actele dosarului de urmărire penală rezultă că acesta
s-a sustras de la cercetări, existând astfel temerea că, în situația în care ar fi pus în libertate va încerca să se sustragă și de la judecată.
Față de susținerile privind nevinovăția inculpatului instanța a reținut că este prematur a se pune în discuție vinovăția sau nevinovăția la acest moment, dispozițiile art. 160 Cod procedură penală impunând doar ca instanța să verifice, periodic, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Totodată, raportat la critica inculpatului cu privire la încălcarea termenului rezonabil prevăzut de art. 5 pct. 3 din Convenție, s-a apreciat că, potrivit jurisprudenței în funcție de complexitatea cauzei și conduita părților din proces, termenul rezonabil nu a fost depășit.
Inculpatul - a declarat recurs împotriva încheierii de ședință, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul nelegalității se invocă nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, acte care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv față de inculpat și, ulterior, la prelungirea și menținerea acestei măsuri.
Măsura arestării este nelegală în condițiile în care s-a propus arestarea preventivă în baza dispozițiilor art. 148 lit. "a" Cod procedură penală, respectiv că inculpatul - s-ar fi sustras de la urmărirea penală, lucru inexact și cu susținerea unui act alterat - procesul-verbal întocmit de procurorul din cadrul B - care a procedat la ștergerea unui cuvânt și adăugarea altuia - "a fugit" - fără contrasemnare. Or, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. 1 Cod procedură penală, fiind vorba de un act alterat, nu se poate reține adăugarea, corectura ori suprimarea făcută în cuprinsul unui act procedural, decât dacă aceste modificări sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfârșitul actului, de către cei care l-au semnat. Nefiind întrunită așadar condiția prevăzută de art. 148 lit. "a" Cod procedură penală, nu se poate reține ca temei al arestării inculpatului sustragerea de la urmărirea penală.
În ceea ce privește netemeinicia măsurii arestării preventive se susține că nici temeiul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală nu este îndeplinit sub aspectul conținutului și al condițiilor impuse.
Fără o probațiune certă, concretă și cu mijloace de probă individualizate împotriva inculpatului nu se poate demonstra participarea la activitatea infracțională de înșelăciune calificată, cu consecințe grave împotriva unor societăți comerciale și nici nu se poate identifica pericolul efectiv nefiind indicate probele concrete din care rezultă tulburarea reală și iminentă a ordinii publice.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de instanța de fond și punerea în libertate a inculpatului.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Inculpatul - a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1,4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că împreună cu inculpații, -, - și - au constituit o grupare infracțională organizată, bine structurată, la care au aderat și alte persoane, care se ocupa de preluarea unor societăți comerciale, folosite ulterior pentru săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune, în dauna altor agenți economici, prin emiterea de file cec, în condițiile lipsei totale de disponibil și a interdicției bancare.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală.
Conform art. 160 alin. 3 Cod procedură penală când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
În cauză, așa cum rezultă din încheierea recurată, instanța de fond, cu prilejul punerii în discuție a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual-penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Măsura arestării preventive - dispusă în baza art. 148 lit. "a și f" Cod procedură penală - a fost luată prin încheierea de ședință nr. 11 din 12 aprilie 2007 cu respectarea condițiilor prevăzute în acest text și a criteriilor menționate în art. 143 și art. 136 alin. 8 Cod procedură penală pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Din evaluarea tuturor condițiilor legale menționate de normele invocate, în estimarea îndeplinirii lor la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, cât și a subzistenței lor ulterioare raportat la actele procesual-penale ce urmează a fi efectuate, în mod just instanța de fond a apreciat, că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "a și f" Cod procedură penală. Criticile invocate cu privire la faptul că în cuprinsul procesului-verbal prin care s-a constatat că inculpatul se sustrage urmăririi penale, procurorul ar fi făcut unele mențiuni ce nu corespund prevederilor art. 194 alin. 1 Cod procedură penală, încălcare ce atrage nulitatea actului, nu sunt fondate, fiind incidente dispozițiile art. 194 alin. 2 Cod procedură penală potrivit cărora "modificările neconfirmate, dar care nu schimbă înțelesul frazei, rămân valabile", astfel încât nu se poate constata nulitatea procesului-verbal.
Totodată subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală atât sub aspectul conținutului, cât și al condițiilor impuse, respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus săvârșită mai mare de 4 ani și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Acest ultim aspect rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, pericol ce este actual și real și rezultă din analiza coroborată a elementelor extrase din mijloacele de probă administrate, respectiv: natura și gravitatea infracțiunilor presupus săvârșite, modalitatea concretă de acționare și derulare a activității infracționale, urmările produse.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, care nu de puține ori sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, în lipsa unei reacții ferme față cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Menținerea stării de arest preventiv nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să determine pierderea caracterului preventiv și provizoriu al măsurii.
Complexitatea cauzei care necesită o cercetare judecătorească îndelungată și laborioasă, multitudinea de persoane implicate în derularea faptelor deduse judecății, ca și diversitatea mijloacelor de probă ce se impun a fi administrate nemijlocit, nu justifică judecarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării nu s-au modificat și nu s-a depășit termenul rezonabil al judecății și al duratei arestării preventive, față de argumentele expuse, astfel încât nu se poate aprecia că ar fi vorba despre o lipsă de diligență a instanței în instrumentarea cauzei într-un termen rezonabil.
Cum, instanța de fond a examinat plural criteriile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul -, deținut în Penitenciarul Vaslui împotriva încheierii de ședință din 09 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 40 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.07.2008.-
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Grefier,
aflat în
semnează președintele
instanței
Red.
Tehnored.
17.07.2008
2 ex.-
Președinte:Scripcariu GabrielaJudecători:Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela, Susanu Claudia
