Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.389/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 5 IUNIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpațiiși, ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații în stare de arest: și, ambii asistați de avocat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.027/5.06.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților, avocat, susține că încheierea Tribunalului Vrancea se bazează pe faptul că, deși există incertitudini cu privire la comportamentul infracțional al inculpaților, cuantumul prejudiciului așa cum a fost solicitat de partea civilă și audierea de martori, foști angajați ai inculpaților, necesită menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru prejudiciu solicitat s-a admis proba cu expertiză financiar-contabil, care va avea în vedere toată documentația firmelor implicate în cauză, precum și a persoanelor implicate în administrarea firmelor. Prejudiciul stabilit a fost determinat printr-o expertiză efectuată într-un termen de 5 zile, deși a fost contestată la urmărirea penală. Cuantumul ridicat al prejudiciului nu poate constitui ideea că inculpații se fac vinovați de prejudicierea statului cu sume importante.
Necesitatea audierii de martori, care să ducă la menținerea arestării, schimbă temeiul arestării, pentru că aceștia au fost arestați pe alte temeiul, al pericolului pentru ordinea publică prin lăsarea lor în libertate, față de infracțiunea comisă și pentru care limitele de pedeapsă sunt mai mari de 4 ani închisoare.
Susține că în încheierea recurată nu se regăsesc în totalitate susținerile apărării și chiar al procurorului, întrucât s-ar fi constatat că la acel termen s-a discutat fondul cauzei, s-au prezentat indicii care arată că inculpații sunt vinovați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, ori nu acesta era subiectul de la acel termen.
Cele două fraze prin care instanța motivează menținerea arestării preventive nu pot fi primite ca o motivare pentru arestarea a două persoane. Acest punct de vedere coincide cu practica CEDO, care stabilește că fiecare menținere trebuie temeinic motivată și indicate mijloacele de probă care să convingă că această stare de detenție se impune.
La instanța de fond s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, dacă instanța consideră că este necesar. Cu privire la această solicitare, instanța s-a referit doar într-o singură frază, găsind cererea neîntemeiată. Este inadmisibil ca starea de libertate să fie tratată cu superficialitate.
Concluziile apărării au fost pentru fiecare inculpat în parte, deși au un sigur apărător, însă instanța a motivat colectiv, nu a analizat situația fiecărui inculpat în parte.
Depune la dosar practică judiciară CEDO.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpași și dacă se găsește necesar să se ia o altă măsură preventivă.
Procurorulsolicită respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați. În mod corect, instanța de fond a menținut măsura arestării și a respins cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Din materialul probator administrat până în prezent în cauză rezultă că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii. Este normal ca instanța să se îndoiască pentru că la bază există prezumția de nevinovăție, până la administrarea tuturor probelor. Până la acest moment există doar indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. În cauză nu s-a efectuat o expertiză care să ajungă la concluzia unui alt prejudiciu față de cel pentru care au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriu. Prejudiciu este foarte mare, iar fapta comisă este o infracțiune de pericol.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor declarate cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpaților, în replică, susține că pe măsura administrării probelor în fața instanței, probele administrare la urmărirea penală își pierd din importanță. Au ost audiați martori de importanță mare în viața financiară a județului V, directori și inspectori din cadrul Direcției Financiare, persoane care în mod direct au făcut controale la firmele adminJ. de și care au arătat că numita a fost administrator efectiv și care a făcut operațiunile în nu,ele societății inculpatului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatulsusține că este arestat de 1 an și 9 luni și lasă la aprecierea instanței.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2009 Tribunalul Vranceaa dispus, în baza art. 160 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și și a respins ca nefondată cererea acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, fără a fi încălcată prezumția de nevinovăție, instanța este obligată în intervalul de maxim 60 de zile să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Astfel, ambii inculpați, deși sunt prezumați nevinovați și există incertitudini privind comportamentul lor infracțional, au dat declarații care pot fi considerate probe interpretate în sensul acuzațiilor aduse iar la dosarul de urmărire penală există și alte probe care pot constitui temeiuri privind comiterea unor fapte penale.
Pentru acestea, încadrarea juridică nu a fost modificată. Cuantumul major al prejudiciului cauzat de inculpați așa cum este precizat de partea civilă, necesitatea de a administra probe, respectiv audierea unui număr mare de martori care în principal au fost subordonați inculpaților ca angajați sau ca administratori au unor societăți care au avut interese financiare comune cu inculpații, sunt motive pentru care instanța a apreciat că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive prev. de art. 160 pct. 3 Cod pe. Penală.
Cu aceeași motivație au fost respinse și cererile privind aplicarea disp. art. 1451pct. 1 și 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpații și susținând că există incertitudine cu privire la vinovăția lor și la cuantumul prejudiciului reclamat de partea vătămată. De asemenea inculpații au invocat faptul că motivarea încheierii recurate nu este corespunzătoare nefiind indicate temeiurile concrete care ar impune ținerea lor în stare de detenție preventivă.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică și că în mod justificat s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați recurenți.
Astfel Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 3002în referire la art. 160 din Codul d procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În funcție de rezultatul acestei verificări, instanța dispune fie revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive - dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat, au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate - fie menținerea acestei măsuri, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În speță instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați subzistă și în consecință a dispus menținerea acestei măsuri preventive și, în mod corelativ, respingerea cererii de înlocuire a acestei măsuri cu altă măsură preventivă.
Curtea nu poate primi critica formulată de inculpați referitoare la nemotivarea încheierii recurate câtă vreme instanța de fond a indicat, succint, considerentele pentru care a apreciat că această măsură preventivă este în continuare oportună în cauză o motivare mai amplă neimpunându-se având în vedere că în speță nu au intervenit elemente noi, care să determine o soluție contrară față de încheierile anterioare, precum și împrejurarea că judecătorul nu trebuie să se antepronunțe cu această ocazie cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpaților.
Cât privește critica inculpaților care comiterea faptelor, susținând că sunt nevinovați, aceasta nu poate fi apreciată, într-o primă fază, decât de instanța de fond cu ocazia soluționării prezentei cauze printr-o hotărâre judecătorească care să statueze asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților, instanța de recurs neputând în această fază procesuală decât să constate că la dosar există și probe în susținerea acuzațiilor aduse inculpaților, probe ce urmează a fi evaluate și apreciate ulterior în contextul întregului material probator la terminarea cercetării judecătorești.
Concluzionând Curtea reține că dispoziția de menținere a inculpaților în stare de arest preventiv este temeinică și legală astfel că, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 07.10.1977 în F, CNP - -și, fiul lui și, născut la data de 16.04.1983, CNP - -, ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
Obligă pe fiecare inculpat - recurent la plata către stat a câte 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 10.06.2009
Tehnored. - 10.06.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
