Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1/2/2010
1/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 39
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Ioana Ilie
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheieri de ședință din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea Încheierii Tribunalului București și revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care este judecat, iar potrivit art. 5 paragraful 2 Cod de Procedură penală și art. 6 paragraf 3 CEDO operează prezumția de nevinovăție.
De asemenea arată că inculpatul s-a aflat la prima abatere, martorii au fost audiați, din acest motiv nu se mai impune menținerea arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat apreciind că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat subzistența cumulativă a condițiilor prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de Procedură penală. De asemenea solicită obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu apărătorul din oficiu.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și R și s-a menținut starea de arest a acestora.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
La data de 24.07.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului prin încheierea Judecătoriei Sector 6 B, reținându-se că acesta alături de ceilalți inculpați se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 754/17.11.2009, Judecătoria Sector 6 Bac ondamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare în baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele negative ale acestui gen de fapte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu recunoaște fapta pentru care este cercetat penal, făcând trimitere totodată și la prevederile art. 5 paragraful 2 din CEDO referitor la prezumția de nevinovăție.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Se reține în fapt că la data de 23.07.2009, în jurul orelor 14,45, sub pretextul că trebuie să verifice presiunea gazelor și profitând de vârsta și starea de sănătate a părții vătămate, de 80 de ani, inculpatele, a și au pătruns în apartamentul nr. 6 situat în B,-,.1,. 1,.1, sector 6, proprietatea părții vătămate și, în timp ce i-a distras atenția părții vătămate pe care a ținut-o de vorbă în bucătărie, și a au sustras dintr-o geantă aflată în dormitorul locuinței, într-un plic, suma de 800 lei, acestea fiind așteptate în fața blocului lângă autoturismul cu care se deplasaseră, marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare - de numiții și R care supravegheau zona.
În raport de dispozițiile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, instanța de judecată menține arestarea preventivă în condițiile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau în cazul în care există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În prezenta cauză, Curtea constată ca și instanța de fond că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive respectiv cel prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În art. 5 alin. 2 din Convenția Europeană se prevede că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale prin hotărâre penală definitivă.
În condițiile în care instanța de fost s-a pronunțat asupra existenței indiciilor temeinice din care rezultă presupunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă penală, ce face necesară menținerea arestării preventive, Curtea constată că nu a fost încălcată prezumția de nevinovăție, cum susține apărarea.
Mai mult, luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive pe parcursul procesului penal nu este incompatibilă cu prezumția de nevinovăție, atâta timp cât nu implică pronunțarea instanței de judecată asupra fondului procesului, respectiv asupra vinovăției inculpatului.
Or, așa cum mai sus s-a arătat, instanța de fond, odată cu existența pericolului concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică a enunțat probele aflate la dosar ce atrag presupunerea rezonabilă cu privire la fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Necesitatea menținerii în arest preventiv a inculpatului este impusă așadar de îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, invocate în mod corect de către judecătorul instanței de fond.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./18.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Ioana Ilie
