Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 393
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 11 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan judecător
- - - judecător
- - - judecător
- grefier
************************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul-inculpat în stare de arest asistat de apărători aleși - avocat și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru recurent, arată că a luat legătura cu acesta și nu sunt alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că pentru aceleași fapte săvârșite ceilalți coinculpați au primit o amendă administrativă de 1000 lei cu aplicarea art. 181Cod penal. Inculpatului i s-a reținut aceeași sumă obținută din activitatea infracțională, la fel cu alți doi coinculpați pentru care s-a aplicat art. 181Cod penal și având în vedere măsurile luate față de aceștia, nu se mai impune atragerea menținerii stării de arest, pentru traficul de droguri. Cunoaște întâmplător ce s-a întâmplat în celălalt dosar, fiind apărător pentru unul din coinculpați, a fost lăsat în libertate motivat de faptul că este student, pentru a-și continua studiile.
Și inculpatul este elev, are de susținut examenul de și apoi admiterea pentru învățământul superior.
Face referire la decizia 391/204 pronunțată de J în dosarul nr. 1559/2003 și arată că aceasta are legătură cu speța de față. Arată că inculpatul a adus droguri în țară pentru consumul propriu, faptul că a consumat 7 grame se poate deduce că această cantitate îi ajungea pentru 2-3 săptămâni. În motivarea făcută la fond s-a arătat că inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică, însă această motivare este generală și logic se poate deduce că ar trebui arestat pentru combaterea consumului de droguri. Cauza de față trebuie analizată individual având în vedere și circumstanțele personale, faptul că a colaborat cu organele de cercetare, nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și pentru rezolvarea situației școlare. Consideră că perioada cât a fost arestat a fost suficientă pentru a nu mai comite alte fapte, cu atât mai mult cu cât situația materială nu-i permite procurarea unor astfel de droguri.
Avocat în completare, arată că inițial temeiurile s-au raportat la cele patru fapte pentru care au fost cercetați inculpații din care două fapte mai grave. Pentru egalitate de tratament față de ceilalți coinculpați cărora li s-au aplicat amenda administrativă de 1000 lei și aplicarea art. 181Cod penal, circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră, a încercat chiar să ia asupra lui întreaga vină, provine dintr-o familie cu o situație materială mai redusă, care nu-i permite posibilitatea pentru a-și procura astfel de droguri, solicită admiterea recursului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru a-i da posibilitatea totodată să-și continue studiile. Inculpatul regretă fapta săvârșită, iar în perioada de aproximativ 3 luni de când este arestat a conștientizat ceea ce înseamnă săvârșirea acestei faptei.
Reprezentantul Parchetului, susține că faptele pentru care a fost cercetat, arestat și trimis în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social. Soluția pronunțată de Tribunalul Neamț, este temeinică și legală, iar aspectele expuse și circumstanțele inculpatului, reprezintă elemente care vor fi analizate de instanță la pronunțarea hotărârii. Solicită respingerea recursului și menținerea arestării preventive.
Inculpatul, arată că drogurile au fost pentru consum propriu, regretă fapta, solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 4.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dos- s-a dispus în temeiul art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 21.11.2986 în, Republica M, ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt
Tribunalul constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, există probe sau indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și a art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor de care este învinuit. Acestea sunt procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor, procesele verbale de constatare a vinderii drogurilor de risc, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor cu identitate protejată și declarațiile inculpatului.
Aceste probe pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor de care este învinuit și sunt suficiente pentru a justifica măsura arestării preventive.
În cauză, există în continuare cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Pentru infracțiunile de care este învinuit, legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății generată de faptul că o persoană învinuită de săvârșirea unor astfel de infracțiuni este cercetată în stare de libertate. Acest pericol este apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte în colectivitatea în care s-au săvârșit, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite în această colectivitate, de comportamentul inculpatului, împotriva căruia s-a luat în timpul minorității o măsură educativă pentru săvârșirea unei infracțiuni, de consecințele dramatice pe care le cauzează consumul de droguri, dar și de gravitatea faptelor comise. Chiar dacă gravitatea faptelor nu poate fi considerată, în sine, ca reprezentând pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat faptul că infracțiunile de care este învinuit inculpatul sunt foarte grave și că au produs o mare rezonanță în colectivitate, cetățenii acesteia trăind un sentiment de insecuritate văzându-și copiii expuși influenței traficanților de droguri. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja și alte persoane să săvârșească fapte asemănătoare.
Recunoașterea săvârșirii faptelor și finalizarea urmăririi penale nu justifică lăsarea inculpatului în libertate datorită gravității faptelor de care este învinuit și a urmărilor pe care le-au produs, pentru care există probe temeinice.
Pentru realizarea scopului general prevăzut în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea măsurii preventive a arestării. Pentru realizarea acestui scop, luarea unei măsuri preventive mai puțin severe este insuficientă, datorită gravității și periculozității faptelor de care este învinuit inculpatul, periculozității acestuia și pericolului social pentru ordinea publică pe care l-ar cauza lăsarea în libertate.
În cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză urmând a fi administrate toate probele, precum și pentru a nu zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, astfel că, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care invocă netemeinicia acesteia.
În motivare, prin concluziile formulate de apărătorul său, inculpatul a arătat că cerința impusă de art. 148 lit. f) Cod procedură penală referitoare la pericolul pe care l-ar prezenta acesta pentru ordinea publică nu este îndeplinită. În susținerea recursului, inculpatul prin apărători, invocă în principal circumstanțe personale, în sensul că este elev în clasa a-XII-a urmând a susține anul acesta examenul de astfel că, interesul acestuia este de a fi judecat în stare libertate, pentru a realiza definitivarea studiilor.
De asemenea recurentul, consideră că încadrarea juridică reținută de procuror nu este corectă, întrucât probele dosarului de față relevă o situație faptică care conduce stabilirea unei alte încadrări juridice corespunzătoare unor infracțiuni mai puțin grave decât cele reținute în actul de sesizare al instanței.
În consecință, ținând cont de gravitatea moderată a faptelor supuse judecății, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, acestuia solicită casarea încheierii recurate și înlocuirea arestării preventive, cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală instanța de recurs constată că prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că recursul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la cauza ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea consideră că privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifică, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri s-au schimbat.
Curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică s-a atenuat prin perioada de timp în care inculpatul a fost arestat, prin crearea unei noi atitudini față de valorile sociale ocrotite de legea penală, cu atât mai mult cu cât acesta au avut o atitudine cooperantă în cursul anchetei.
Instanța de recurs va ține cont alături de atitudinea inculpatului de cooperare în stabilirea adevărului, confirmată chiar din recunoașterea implicării sale în consumul de droguri, și de circumstanțele personale ale acestuia referitoare la vârsta și la situația sa școlară, împrejurări de natură a conduce la concluzia că inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Un astfel de pericol pentru ordinea publică s-a atenuat sau chiar s-a stins și datorită diminuării rezonanței față de momentul săvârșirii faptei, luând considerare durata relativ mare de timp ce s-a scurs de la această dată până la momentul de față al judecății cauzei, astfel că, în prezent el nu mai subzistă, în contrast cu concluzia tribunalului că un asemenea pericol se menține și în continuare.
Criticile recurentului inculpat privitoare la greșita încadrare juridică a faptelor, reținută de către procuror prin actul de sesizare al instanței, nu au relevanță juridică în prezentul recurs. Încadrarea juridică a faptelor imputate inculpatului, poate suferi modificări în cursul cercetării judecătorești, schimbarea încadrării juridice fiind atributul exclusiv al instanței investită cu judecarea cauzei în fond,care poate proceda în conformitate cu dispozițiile art. 334 Cod procedură penală. În cursul judecății se vor administra nemijlocit și cu respectarea principiului contradictorialității, atât probe în acuzare cât și probe în apărare, care pot releva o situație faptică diferită decât cea reținută prin rechizitoriu, de natura a conduce la o nouă încadrare juridică favorabilă inculpatului.
Având în vedere cele expuse, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat s-au modificat, Curtea, va admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii recurate cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de acesta, casând-o în parte.
Reținând cauza spre rejudecare,în baza art.139 Cod procedură penală va înlocui măsura arestării preventive luată față de inculpatul, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art.145/1 Cod procedură penală.
Supravegherea inculpatului pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de Poliția municipiului P N, județul
În baza art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod procedură penală,va obliga inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, de martori, de experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.2/2 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, va dispune comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri inculpatului, Poliției municipiul P N, județul N, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției comunitare, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului.
- dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
- menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
- constată ca recurentul inculpat a fost asistat de apărători aleși.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 4.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dos-, cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul.
Casează în parte încheirea recurată.
Reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În baza art.139 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpatul, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art.145/1 Cod procedură penală.
Supravegherea inculpatului pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de Poliția municipiului P N, județul
În baza art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să respecte următoarele obligații:
f) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
g) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată;
h) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
i) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
j) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, de martori, de experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.2/2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, dispune comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri inculpatului, Poliției municipiul P N, județul N, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției comunitare, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Constată ca recurentul inculpat a fost asistat de apărători aleși.
In baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Căliman Carmen, Grosu Valerica
GREFIER,
Red.înch.
Red.dec. -
Tehnored. - 4 ex.
11/12.06.2008
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Căliman Carmen, Grosu Valerica
