Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 4/MF/
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursurilor penale " menținere arestare preventivă " promovate de inculpații recurenți, -. - și, toți deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 14 ianuarie 2oo7 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți asistat de avocat -, și -. - asistați de avocat, ambii apărători fiind desemnați din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în recursul formulat de cei trei inculpați.
Avocat, pentru inculpații recurenți și -. - având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive și, rejudecând cauza să se dispună continuarea judecății cu inculpații în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Dacă cei doi inculpați vor fi judecați în stare de libertate nu înseamnă că vor fi și achitați. Apreciază apărarea că nu trebuie confundată la nesfârșit noțiunea arestării preventive cu pedeapsa, iar arestarea preventivă ar trebui să fie menținută numai în măsura în care ar ajuta efectiv. Solicită a se avea în vedere că declarațiile părților vătămate nu susțin învinuirea ce li se aduce inculpaților. În cauza de față nu există probe certe de vinovăție, existând doar o bănuială că cei doi inculpați ar fi comis faptele. Susține apărarea că adevărații inculpați sunt liberi iar cei care ar trebui să fie liberi sunt arestați de aproape doi ani. Toate motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate trebuie susținute cu probe, nefiind suficientă simpla lor invocare. De asemenea trebuie să fie demonstrat în mod concret că punerea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică, iar măsura preventivă poate fi menținută în mod legitim doar atât timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Reiterează cererea de admitere a recursului. Oficiul neachitat.
Avocat - pentru inculpatul având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a i se da o șansă acestui tânăr de a fi judecat în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare și dacă va fi găsit vinovat cu siguranță va răspunde în fața legii. Inculpatul nu este un infractor, se află la primul contact cu legea penală. Susține apărarea că la dosarul cauzei nu există nici o probă certă de vinovăție. Inculpatul este acuzat că ar fi comis pretinsele fapte pentru care este judecat de martorii, și care de fapt sunt adevărații autori și de părțile vătămate ale căror declarații nu sunt susținute de nici una din nenumăratele probe administrate în cauză iar unele afirmații cu privire la maniera de săvârșire a faptei sfidează orice logică.
Reiterează cererea de admitere a recursului. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că încheierea recurată este temeinică și legală, instanța de fond a avut în vedere un probatoriu consistent și a apreciat că subzistă temeiurile inițiale care au stat la baza arestării inițiale, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136, 143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Pune concluzii de respingere a recursurilor promovate de către cei trei inculpați.
Inculpatul având ultimul cuvânt, susține că nu se face vinovat pentru faptele pentru care este judecat și, solicită a se dispune judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât este nevinovat. Arată că este arestat de aproape doi ani fără a exista motive certe de vinovăție iar adevărații vinovați sunt liberi.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat și își însușește concluziile apărătorului.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 14.01.2008 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
În baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de fiecare dintre inculpații, fiul lui și, născut la 07. 09.1967, în comuna, județul I, -, fiul lui și, născut la 18.02.1985 în I, inculpatul, fiul lui și, născut la 11.07.1989 în I, în prezent arestați în Penitenciarul Iași.
În baza art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpaților, - și, măsură ce va fi verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 zile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Din actele și lucrările dosarului instanța constată că, de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați, și până în prezent, nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că respectivele temeiuri au încetat. În plus, pe parcursul cercetării judecătorești s-a conturat și un temei nou al acestei măsuri preventive și anume pericolul obstrucționării cursului justiției, fiind evident faptul că unii martori, colegi de Penitenciar cu inculpatul, își pregătiseră "pledoariile" într-un anume sens la momentul la care s-a dispus audierea lor de către instanță.
Prin urmare, nu s-au modificat și nici nu au încetat temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Nici o circumstanță personală sau reală nu pledează în acest moment procesual pentru punerea în libertate a inculpaților.
Împrejurarea că inculpații susțin că sunt nevinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu reprezintă o prezumție legală care prin luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu a fost înlăturată, ci doar s-au verificat condițiile limitativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, în raport de materialul probator administrat.
În termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. 4 cu referire la art. 3002Cod procedură penală, încheierea a fost recurată de inculpați și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul susțin că sunt nevinovați, și întrucât nu există probe care să confirme acuzarea solicită punerea în libertate.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului,constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. "b" și â"c" Cod penal, două infracțiuni de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. "a" și respectiv art. 197 alin. 1 Cod penal și două infracțiuni de lipsire de libertate în mod nelegal, prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal.
Inculpații - și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, în forma prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. "a" Cod penal și lipsire de libertate în mod nelegal, prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal pentru inculpatul.
În mod judicios instanța de fond a reținut că declarațiile părții vătămate și ale martorilor ce au fost audiați în cauză, constituie probe în sensul prevăzut de art. 143 Cod procedură penală.
Modalitățile concrete în care se reține că au fost comise faptele, urmările produse și nu în ultimul rând valorile sociale lezate, configurează pericolul social al acestora și generează evident o stare de insecuritate, de potențial pericol pentru ordinea publică ca ordine socială prin lăsarea în libertate a inculpaților.
În cauză au fost respectate toate criteriile prevăzute de Codul d e procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive și reglementările în domeniu din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin ele însele, susținerile invocate de inculpați nu conduc la revocarea măsurii arestării preventive, ori la înlocuirea cu o altă măsură preventivă mai puțin severă, cerințele de la art. 136 alin. 8 Cod procedură penală fiind judicios aplicate de prima instanță, care a argumentat detaliat menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Administrarea probelor pe parcursul cercetării judecătorești nu a relevat aspecte diferite de cele cunoscute la luarea măsurii arestării preventive care grevează în continuare.
Reținând în mod judicios că nu s-au modificat și nici nu au încetat temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, Curtea constată că încheierea recurată îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie pentru a fi menținută.
Potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuielile judiciare, în care se vor include și onorariile apărătorilor din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații:
1) -;
2);
3), toți deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 14.01.2008, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă inculpații să plătească statului, câte 70 RON fiecare, cheltuieli judiciare, din care, câte 40 RON reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Ianuarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
18.02.2008
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Tatiana Juverdeanu
