Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 40
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " revocare arestare preventivă" promovat de Ministerul Public DIICOT- Biroul Teritorial Vaslui în ceea ce-l privește pe inculpatul intimat G -, fiul lui și, născut la data de 05.12.1984 și inculpații recurenți, fiul lui și, născut la data de 28.04.1958, fiul lui G și, născut la data de 08.07.1962, fiul lui G și, născut la data de 8 mai 1989, fiul lui și, născut la data de 23.11.1967, fiul lui și, născut la data de 15.06.1966, -, fiul lui G și, născut la data de 16.01.1980 și NA.G, fiul lui și, născut la data de 13.03.1943, în prezent toții aflându-se în Penitenciarul Vaslui împotriva încheierii de ședință din data de 14 ianuarie 2009, iar în cel privește pe inculpatul recurent, recursul promovat vizând și încheierea de ședință din 9 ianuarie 2009, încheierii pronunțate de Tribunalului Vaslui, în dosarul penal nr-
Conform disp.aart.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpații recurenți:, -, NA.G, asistați de avocat -, asistați de avocat, și G -, asistați de avocat ( toți apărătorii fiind desemnați din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
fiind inculpații recurenți:, și G dacă își mențin recursul promovat și dacă sunt de acord să le fie asigurată asistența juridică de către apărătorii desemnați din oficiu, cei șapte inculpați răspund că "DA" își mențin recursul promovat și că sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu.
Interpelat fiind și inculpatul intimat G dacă este de acord să-i fie asigurată asistența juridică de către apărătorul desemnat din oficiu, acesta răspunde că "DA".
Nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea acordă cuvântul atât în recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui cât și în recursul promovat de cei șapte inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează netemeinicia încheierii din 14 ianuarie 2009 în ceea cel privește pe inculpatul G -.
Susține procurorul că deși Tribunalul Vaslui reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și care ulterior au fost avute în vedere la menținerea acestei măsuri, nu s-au schimbat în cauză, dispune revocarea măsurii arestării preventive în ce-l privește pe acest inculpat.
Mai reține instanța de fond că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie analizate și prin prisma termenului rezonabil consacrat de art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aprecierea termenului rezonabil în concordanță cu disp.art.5 paragraful 3 din, trebuie avut în vedere complexitatea cauzei, circumstanțele specifice ale faptei precum și periculozitatea inculpatului. Faptele comise de inculpatul G - sunt infracțiuni grave care au ca efect un sector important al vieții economice. Activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat împreună cu ceilalți șapte inculpați au fost planificate, și au avut ca scop final obținerea de mijloace financiare prin activități ilicite și care au avut și un caracter conspirativ, în sensul că, pentru a evita identificarea sa de către martori sau alte părți.
Deși inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la condamnarea definitivă, din materialul probator administrat în cauză, nu putem să spunem că nu există indicii de vinovăție. De asemenea, cazierul judiciar al inculpatului nu demonstrează în mod necesar absența pericolului pentru ordinea publică, acesta fiind cercetat într-un număr de 3 cauze aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, cauze care au ca obiect infracțiuni de violență.
De asemenea, trebuie avut în vedere că inculpatul G nu a avut o comportare sinceră în timpul urmăririi penale prin nerecunoașterea faptelor reținute în sarcina sa, deși din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Vaslui, care au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, rezultă că avea cunoștință despre faptele de înșelăciune ce urmau a fi comise, a participat la constituirea grupului infracțional organizat în cunoștință de cauză, supravegheat și a avut control permanent asupra activităților infracționale desfășurate de ceilalți inculpați.
Nu se poate spune că prin trecerea doar a unei perioade de 5 luni s-a estompat într-o oarecare măsură impactul asupra ordinii sociale, pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului G -.
Pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii atacată și, rejudecând cauza să se dispună în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G -.
Avocat, pentru inculpatul intimat G -, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și a se menține ca fiind legală și temeinică încheierea pronunțată.
Judecarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică și nici nu împiedică cu nimic buna desfășurare a procesului. Inculpatul se află la primul contact cu legea penală, are doi copii minori, este singurul întreținător al familiei.
Mai susține apărarea că prejudiciul nu este corect stabilit, în cauză nefiind efectuată o expertiză contabilă. Solicită a se mai reține că inculpatul nu avea acces la actele societății, este neștiutor de carte, nu știe să scrie nu știe să citească.
În ce privește recursul promovat de inculpatul recurent, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacată și, rejudecând cauza să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Dacă inculpatul va fi găsit vinovat, cu siguranță va răspunde în fața legii.
Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acea rezonanță a faptelor sale și impactul negativ pentru societate, dacă au existat, s-au atenuat cu trecerea timpului.
Dacă nu va fi primit acest prim motiv, solicită instanței a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul are o situație familială deosebită, un copil minor care are nevoie de sprijinul și ajutorul lui, soția însărcinată în luna a IX
Reiterează cererea de admitere a recursului. Oficiul neachitat.
Avocat, pentru inculpații recurenți, și, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursurilor, casarea încheierii recurată și, rejudecând cauza să se dispună judecarea inculpaților în stare de libertate.
În subsidiar, solicită instanței a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea și țara.
Solicită instanței a da posibilitatea inculpaților să se judeca în stare de libertate pentru a putea să-și producă probe. Inculpații nu prezintă pericol social pentru ordinea publică pentru a fi ținuți în continuare în stare de arest, se vor prezenta la fiecare termen de judecată și nu vor impieta cu absolut nimic înfăptuirea cercetării judecătorești în continuare, inculpații recunoscând parțial faptele pentru care sunt judecați. Oficiul neachitat.
Avocat, pentru inculpații recurenți G, și, având cuvântul,pune concluzii de admitere a recursurilor, casarea încheierii recurată și, rejudecând cauza să se dispună judecarea lor în libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Apreciază apărarea că de la data luării măsurii arestării preventive, respectiv 14 august 2008 și până în acest moment, acea rezonanță a faptelor lor și impactul negativ pentru societate, dacă au existat, s-au atenuat cu trecerea timpului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul recurent, împotriva încheierii de ședință din 9 ianuarie 2009, apărarea apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestei cereri.
Solicită instanței a avea în vedere atât circumstanțele reale, că acest inculpat a avut o contribuție minimă la săvârșirea infracțiunilor, cât și circumstanțele personale, respectiv situația familială. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, în recursul promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 9 ianuarie 2009, pune concluzii de respingere ca fiind nefondat, încheierea prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar fiind legală și temeinică.
Susține procurorul că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care lege prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.160 ind.2 Cod procedură penală.
În ce privește recursurile promovate de ceilalți șapte inculpați, pune concluzii de respingere ca nefondate, încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția ce urmează a fi pronunțată la aprecierea in stanței.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită instanței a dispune judecarea sa în stare de libertate întrucât fiul său minor și soția care trebuie să nască au nevoie de sprijinul și ajutorul său. Se angajează că se va prezenta la fiecare termen de judecată și nu va încerca să influențeze cu nimic buna continuare a cercetării judecătorești.
Inculpatul recurent -, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită instanței a dispune judecarea sa în stare de libertate pentru a putea să-și producă probe în apărare, apreciind că nu este un pericol pentru societate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de către apărător.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent G, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Inculpatul intimat G, solicită instanței a respinge recursul promovat de parchet și a menține încheierea dată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui, s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpații:, -, G, și -, prin încheierea nr. 31/14 august 2008 Tribunalului Vaslui, în baza căreia s-au emis mandate de arestare preventivă este legală și temeinică.
În baza disp. art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. "a" Cod penal și art. 37 lit. "b" Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,3,4,5 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. "a" Cod penal și art. 37 lit. "b" Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39&2003, art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002 fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 33 lit. "a" Cod penal; -, pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215, alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, art. 23 lit. "c" din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. "a" Cod penal și art. 37 lit. "a" Cod penal; G, pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002 și art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a", 37 lit. "a" Cod penal;, pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. 1,3,4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal; -, pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală și s-au respins cererile inculpaților, -, G și -, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, precum și cererile formulate de inculpații, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prev. de art. 145, respectiv art. 145 ind. 1 Cod procedură penală.
În baza art. 160 ind. "b" alin. 2 Cod procedură penală s-a revocat măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 31/14 august 2008 Tribunalului Vaslui față de inculpatul G- trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 rap. la art. 215 alin. 1,2,3,4, Cod penal și art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002 fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G- de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 41/U din 14 august 2008 emis de Tribunalul Vaslui.
Pentru a pronunța încheierea, Tribunalul Vasluia reținut următoarele:
Verificând, din oficiu, conform disp. art. 300 ind. 2 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților, G-, -, G, și -, instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, -, G, și - nu s-au schimbat cu nimic, ele subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a celor șapte inculpați menționați
Cu referire la inculpatul, tribunalul reține că este incident cazul prevăzut de lit. "d" a art. 148 Cod procedură penală având în vedere că susnumitul este trimis în judecată, într-o altă cauză, pentru comiterea unor infracțiuni similare celor din cauza de față, dând dovadă de o perseverență infracțională deosebită.
Cu privire la incidența disp. art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, se constată că legea prevede pentru infracțiunile reținute în sarcina celor șapte inculpați pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar acest pericol derivă din natura infracțiunilor cercetate, din multitudinea de acte materiale, din numărul mare de părți vătămate și cuantumul prejudiciului, din tactica minuțioasă in care a fost închegat grupul infracțional.
Într-adevăr, numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni grave, de mare rezonanță.
În raport de art. 5 din și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane, ca măsură de excepție, se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport de natura faptelor presupus a fi săvârșite de către inculpați, caracterul continuat al faptelor, perioada mare de timp în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea inculpaților în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul va constata legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpații, -, G, și -, măsură pe care o va menține și care va fi verificată, sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de disp. art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală. Pe cale de consecință vor fi respinse cererile inculpaților, -, G și - privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prev. de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, precum și cererile formulate de inculpații, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prev. de art. 145, respectiv art. 145 ind. 1 Cod procedură penală.
Cu privire la inculpatul G- instanța constată că, deși temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și care ulterior au fost avute în vedere și la menținerea acestei măsuri nu s-au schimbat în cauză, aceste temeiuri trebuie să fie analizate și prin prisma termenului rezonabil consacrat de art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit acestui text de lege instanța trebuie să aprecieze dacă intervalul scurs - înaintea judecării acuzatului aflat în stare de arest preventiv această stare a depășit la un moment dat limitele rezonabile adică cele ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată.
În cauza Neumeister Austriei din 27 iunie 1968 Curtea, a precizat: "caracterul rezonabil al unei detenții ce se întinde până la judecată trebuie să fie apreciat în funcție de situația detenției în care se găsește o persoană acuzată. Până la condamnare, ea este prezumată nevinovată, astfel că obiectul dispoziției analizate (art. 5 paragraful 3) este acela de a impune eliberarea ei provizorie din moment ce menținerea ei în detenție încetează mai fi rezonabilă."
Instanța reține că, față de activitatea infracțională ce se reține în sarcina inculpatului G-, impactul pe care l-ar avea lăsarea în libertate a acestuia asupra ordinii sociale, a ordinii publice, s- estompat într-o oarecare măsură prin trecerea timpului.
În acest context, având în vedere data de la care inculpatul a fost arestat - respectiv 14.08.2008 - precum și activitatea infracțională reținută în sarcina sa, Tribunalul apreciază că durata arestării preventive a inculpatului atins limita duratei rezonabile și că poate fi liberat în cursul procedurii.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 160 ind. "b" alin. 2 Cod procedură penală se va revoca măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 31/14.08.2008 a Tribunalului Vaslui față de inculpatul G, și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 41/U din 14.08.2008 emis de Tribunalul Vaslui.
Prin încheierea penală din 09 ianuarie 2098 Tribunalului Vasluis -a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare prev. nr. 45/U din 14 august 2008 emis de Tribunalul Vaslui formulată de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional și înșelăciune prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. 1,3,4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal.
Pentru a pronunța încheierea, Tribunalul Vasluia reținut următoarele: Inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, cu motivarea că familia sa - respectiv soția și cei 4 copii - se află într-o situație dificilă și nu are cine să o ajute, fiind necesară astfel prezența sa în familie.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține că cererea formulată de inculpatul este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din disp. art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Aliniatul următor al aceluiași articol prevede cazurile în care liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă.
Rezultă din modalitatea de redactare a textului legal citat anterior că instituția liberării provizorii sub control judiciar nu este un drept al învinuitului sau inculpatului, ci o posibilitate lăsată la aprecierea instanței.
Simpla îndeplinire a condiției prev. de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv aceea a pedepsei care nu trebuie să depășească 18 ani în cazul infracțiunilor intenționate (cum este în cazul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza de față) precum și lipsa situațiilor vizate de disp. art. 160 ind. 2 alin. 2 Cod procedură penală respectiv faptul că inculpatul nu este recidivist, că nu rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, nu conduc automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Temeinicia cererii trebuie apreciată și în funcție de elementele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, de natura infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat - aderare la un grup infracțional organizat și înșelăciune, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. 1, 3, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal - de impactul pe care îl creează astfel de infracțiuni asupra opiniei publice. De asemenea, instanța are în vedere urmările produse ca urmare a comiterii faptelor ce fac obiectul cauzei, numărul mare de părți vătămate prejudiciate, dar și stadiul incipient al cercetării judecătorești, aspecte ce impun respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru aceste motive, în baza disp. art. art. 160 ind. 8 lit. "a" alin. 6 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul privind liberarea provizorie sub control judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45/U din 14.08.2008 emis de Tribunalul Vaslui.
Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui au declarat recurs inculpații, -, G, și - și - Biroul Teritorial Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva încheierii din 09 ianuarie 2009 Tribunalului Vasluia declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că instanța nu a avut în vedere dificultățile familiale invocate, precum și situația sa procesuală.
În motivarea recursului procurorul susține că încheierea pronunțată din 14 ianuarie 2009 este netemeinică și în ce îl privește pe inculpatul G-. Faptele comise de inculpat sunt infracțiuni grave, activitățile infracționale fiind planificate cu ceilalți șapte inculpați și au avut ca scop final obținerea de mijloace financiare prin activități ilicite. În cauză există indicii temeinice de vinovăție și absența condamnărilor anterioare pentru inculpat nu demonstrează în mod necesar absența pericolului pentru ordinea publică, acesta fiind cercetat în alte 3 cauze penale aflate pe rolul parchetului. Inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în timpul urmăririi penale prin nerecunoașterea faptelor reținute în sarcina sa deși conținutul convorbirilor telefonice înregistrate coroborate cu celelalte probe dovedesc că a avut cunoștință despre faptele de înșelăciune ce urmau a fi comise, a participat la constituirea grupului infracțional organizat în cunoștință de cauză, a supravegheat și a avut controlul permanent asupra activității infracționale desfășurate de ceilalți inculpați.
Prin trecerea unei perioade de 5 luni de arest preventiv nu se poate susține că s-a estompat impactul asupra ordinii sociale pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului.
Se solicită menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G-.
În recursul inculpatului se solicită judecarea sa în stare de libertate. Nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul are un copil minor și soția însărcinată în luna a IX-
Inculpații-recurenți, - și solicită judecarea lor în stare de libertate, și, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpații nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și nu vor interfera cu probele cauzei, aceștia recunoscând faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Inculpații G, - și critică încheierea în sensul că de la data arestării 14 august 2008 și până la acest moment rezonanța faptelor și impactul negativ pentru societate s-au atenuat cu trecerea timpului.
In subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursurile împotriva încheierii din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui sunt nefondate.
Cauza se află în faza cercetării judecătorești care nu este finalizată.
Inculpații au fost arestați preventiv în temeiul art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, iar temeiul arestării inițiale nu s-a modificat și nu a încetat, continuând să subziste și să fundamenteze menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților-recurenți.
Pericolul concret pentru ordinea publică afectat de lăsarea în libertate a inculpaților se deduce din ansamblul infracțional vast presupus a fi comis de inculpați și pentru care există probe și indicii temeinice de comitere, conform art. 143 Cod procedură penală, modalități de săvârșire și caracterul continuat al activităților infracționale, perioada infracțională mare, rezonanța faptelor ilicit penale de care sunt acuzați inculpații.
Pentru buna desfășurare a procesului penal, cum temeiurile de arestare nu au încetat și nu s-au modificat pentru a deveni incidente măsurile prev. de art. 139 și 140 Cod procedură penală, pentru preservarea ordinii publice prezumat încălcată de inculpați prin faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt puși sub acuzare și trimiși în judecată penală, măsura menținerii arestării preventive pentru inculpații-recurenți este legală și temeinică.
Întrucât nu s-au schimbat temeiurile de arestare inițială iar acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților-recurenți, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, nu se impune și nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Criticile formulate în recursul inculpaților sunt în consecință nefondate, împrejurările ce țin de persoana inculpaților invocate urmând a fi evaluate în cursul procedurilor penale, de instanța de fond, la momentul actual preservarea ordinii publice prin măsura dispusă rămânând prevalentă.
În ce privește recursul procurorului și acesta este nefondat.
Evaluarea instanței de fond privind situația juridică a inculpatului G- asupra măsurii arestării preventive a acestuia este legală și temeinică.
Raportat la activitatea infracțională mai redusă comparativ a inculpatului G-, pentru care a fost trimis acesta în judecată, în lipsa de antecedență penală a acestuia la încadrarea juridică a faptelor presupus a fi comise, evaluarea depășirii unei durate rezonabile a arestării preventive în ce îl privește este legală și temeinică și în acord cu normele europene invocate și practica judiciară citată.
Lăsarea în libertate a inculpatului G- prin raportare la activitatea infracțională concretă de care este acuzat prin actul de trimitere în judecată, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta atenuându-se prin durata arestului preventiv suportată de inculpat până la acest moment procesual.
Recursul inculpatului împotriva încheierii din 09 ianuarie 2009 este nefondat.
Criticile formulate sunt nefondate. Instanța de fond a reținut gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, urmările produse de activitatea infracțională presupus a fi comisă de inculpat concretizată în numărul mare de părți vătămate prejudiciate, caracterul continuat al activității infracționale și impactul pe care îl creează infracțiunile asupra opiniei publice.
Situația de familie dificilă invocată, care nu este de altfel concretizată de inculpat, nu constituie prin ea însăși temei pentru liberarea inculpatului sub control judiciar având un caracter subsidiar prevalenței pe care o constituie protejarea ordinii publice prin menținerea arestării preventive a inculpatului, ordine publică încălcată prin faptele multiple infracționale pentru care există indicii temeinice și probe care justifică bănuiala legitimă de săvârșire a lor.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Public, Biroul Teritorial Vaslui și inculpații, -, -, G și împotriva încheierii de ședință din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui, care va fi menținută și va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din 09 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui care va fi menținută.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public D. - Biroul Teritorial Vaslui, și inculpații, -, -, G și împotriva încheierii de ședință din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 09.01.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe fiecare din inculpații-recurenți să plătească statului câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, avansat din fondul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
13.02.2009
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
