Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.401
Ședința publică din data de 5.06.2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, ns. la data de 13.01.1985, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia ca fiind legală și temeinică.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită instanței admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Consideră că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, nu a săvârșit o faptă cu intenție, a avut o atitudine constantă și sinceră și nu a recunoscut că s-a înțeles cu ceilalți trei inculpați să comită faptele.
Mai arată că, inculpatul are trei copii minori în întreținerea sa, familia are numeroase nevoi, el era singurul întreținător, fapta reținută în sarcina sa nu a fost dovedită, astfel că poate fi cercetat și în stare de libertate.
Precizează că inculpatul cunoaște obligațiile ce-i vor fi impuse de instanță și se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Consideră că, în mod corect s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, iar pericolul pe care acesta îl prezintă reiese din însăși modalitatea de comitere a faptei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat în totalitate, partea vătămată și-a retras plângerea urmând a se avea în vedere și faptul că are trei copii minori în întreținerea sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2009, Tribunalul Buzăua menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, ns. la 13.01.1985 și, fiul lui și, ns. la 30.09.1974, ambii deținuți în Penitenciarul Focșani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1 - art. 209 lit.a,e,g și al.2, cu aplic. art. 37 lit.b, pentru inculpatul, constând în aceea că, în dimineața de 20.12.2007, ora 4,00 în timp ce partea vătămată se afla în Stația Râmnicu S, pentru a alimenta mașina cu carburant, inculpații au înțepat cauciucul de la autovehiculului.
După ce partea vătămată a oprit autoturismul pentru a schimba cauciucul, profitând de neatenția acestuia și a soției sale, inculpatul a sustras din mașină o geantă de damă, în care se aflau 1800 lei, bijuterii de damă și actele de identitate ale soților.
Prin sentința penală nr. 161/28.04.2009, Judecătoria Rm.S a condamnat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de furt la pedepse de 4 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare și împotriva acestei hotărâri cei doi inculpați au declarat apel la data de 15.05.2009, înregistrat la Tribunalul Buzău.
După înregistrarea dosarului instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, a menținut această măsură prin încheierea recurată, reținând că, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.
Recurentul - inculpat a mai arătat că a avut o conduită sinceră, că nu a avut vreo înțelegere cu ceilalți inculpați să comită fapta, că are 3 copii minori și este singurul sprijin al familiei sale.
Curtea examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată alături de alți doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, reținându-se că în baza unei înțelegeri prealabile de a sustrage bunuri din autoturisme, folosind metoda "pneului înțepat", în dimineața zilei de 20.12.2007, ora 4,00 inculpații au înțepat cauciucul de la autoturismului părții vătămate, aflat în Stația Rm.S, pentru a alimenta mașina cu carburant.
După ce partea vătămată a plecat cu mașina din stație, au urmărit-o și în momentul în care aceasta s-a oprit să schimbe cauciucul, ajutat de soția sa, inculpatul - recurent s-a apropiat de autoturism și profitând de neatenția acesteia a deschis portiera și a sustras de pe scaunul dreapta față o geantă de damă în care se aflau bani ( 1800 lei ), bijuterii din aur și actele de identitate ale soților.
Instanța de fond valorificând probatoriile administrate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească și reținând vinovăția inculpaților pentru fapta dedusă judecății a condamnat pe inculpatul-recurent la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Tribunalul Buzău, fiind învestit cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați, după înregistrarea dosarului, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și constatând că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică a menținut starea de arest a acestora.
Curtea constată că, în mod justificat instanța de apel a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului-recurent, deoarece se mențin temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, art. 143 rap. la art. 148 lit.f pr.penală, probele existente la dosar constituie indicii temeinice că inculpatul - recurent este autorul infracțiunii deduse judecății, pedeapsa prevăzută de legiuitor este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a acestuia ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, materializat prin modul de concepere și comiterea faptei, numărul mare al inculpaților implicați în activitatea infracțională și frecvența acestui gen de infracțiune.
Susținerea recurentului că nu a existat nicio înțelegere cu ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii nu constituie un element determinant pentru revocarea măsurii arestării preventive, câtă vreme probele administrate în cauză au dovedit implicarea sa în activitatea infracțională, inculpatul recunoscând sustragerea genții din autoturismul părții vătămate.
De asemenea, aspectele invocate de inculpat referitoare la situația materială dificilă a familiei sale și că este singurul întreținător al celor trei copii minori, nu sunt de natură a determina revocarea arestării preventive sau înlocuirea cu o măsură neprivativă de libertate, aceste împrejurări pot fi avute în vedere eventual la operația de individualizare judiciară a pedepsei.
Potrivit art. 139 al.1 pr.penală, înlocuirea arestării preventive se dispune când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii iar revocarea arestării preventive când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
Or, așa cum s-a arătat mai sus subzistă în continuare temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 148 al.1 lit.f pr.penală și se impune menținerea acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal iar lăsarea în libertate a inculpatului nu se justifică deoarece prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că s-ar crea temerea în rândul colectivității că organele abilitate să asigure ordinea de drept și să protejeze cetățenii și bunurile acestora nu i-au măsuri ferme de izolare a infractorilor care comit fapte grave cum este și infracțiunea comisă de inculpatul-recurent.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul este fără ocupație și prin lăsarea sa în libertate acesta ar putea să continue săvârșirea faptelor antisociale pentru a se întreține pe sine și familia sa, existând totodată riscul să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei, în cazul în care se va reține vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii.
Drept urmare Curtea constată că la luarea măsurii arestării preventive s-au respectat dispozițiile legale prev. de art. 143 rap. la art. 148 lit.f pr.penală, că temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă se mențin și în prezent și nu se justifică revocarea sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece nu s-au schimbat aceste temeiuri, așa cum se prevede în art. 139 pr.penală.
În consecință, încheierea atacată fiind legală și temeinică, recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii din data de 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 150 cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./05.06.2009
nr- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 31113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
