Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.409/
Ședința publică din data de 12 Iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție - Serviciului Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, în substituirea avocatului, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 12.06.2009 emisă de Baroul Galați - Cabinet de avocat " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată în recursul promovat în termen, nemotivat de inculpat, prin apărător, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat precizează că își însușește recursul declarat de apărătorul său și este de acord să fie asistat de avocat.
-. nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin avocat, critică incheierea de ședință prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării sale preventive învederând că nu se justifică reținerea art.148 lit.a Cod procedură penală, deoarece inculpatul nu s-a sustras cercetărilor.
Sustragerea de la urmărire privește doar un singur act material, respectiv momentul când a fost surprins în flagrant, agentul de poliție a pus mâna pe el și i-a spus "!", moment în care inculpatul doar s-a tras, s-a ferit. În rest, nu i se poate reține în sarcina sa sustragerea.
În ceea ce privește art.148 lit.f Cod procedură penală, arată că la termenul de fond au fost audiați mai mulți martori și, practic, în acest moment, situația de fapt s-a schimbat în sensul că tot ceea ce s-a reținut în sarcina inculpatului prin rechizitoriu nu poate fi în continuare privat ca un element al acestui pericol social.
În cauză se mai află încă un inculpat care beneficiază de o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul a solicitat instanței de fond să i se aplice aceeași măsură pentru egalitate de tratament juridică.
În temeiul art.160 alin.2 Cod procedură penală solicită să se dispună inlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prev. de art.145 sau art.1451Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 alin.1 Cod penal în ref. la art.6 și 7 din Legea 78/2000, reținându-se și art.41 alin.2 Cod penal, fapta fiind comisă în formă continuată, constând în aceea că în perioada ianuarie - februarie 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins de la 6 martori denunțători suma de 12.000 euro, în scopul de a influența un funcționar al Primăriei G pentru repartizarea unor apartamente ANL, din această sumă pretinsă primind ulterior suma de 7447 euro.
De asemenea, la data de 12.02.2009, fiind prins în flagrant în timp ce primea suma de 3500 euro de la de la investigatorul cu identitate reală și suma de 500 euro de la martora-denunțătoare.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive în baza art.148 lit.a și f Cod procedură penală în referire la art.143 și 156 Cod procedură penală, aceste temeiuri subzistând pe tot parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond și cea de control apreciind în fiecare etapă procesuală subzistența celor două temeiuri.
S-a făcut referire la inexistența condițiilor prev. de art.148 lit.a Cod procedură penală în cauză. Apreciază ca fiind irelevantă motivarea inculpatului în sensul că a încercat să se sustragă doar unui singur act material și apreciază că cele două condiții cumulative prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală subzistă și sunt evidențiate cu atat mai mult cu cat în etapa actuală a cercetării judecătorești a fost administrată nemijlocit proba testimonială, parte din martorii denunțători fiind audiați. Astfel incat, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.5 din CEDO în sensul că cel puțin în această etapă procesuală există mai mult decât motive plauzibile în sensul de administrare de probe certe care să dovedească fapta dedusă judecății și vinovăția inculpatului.
În cauză nu au apărut temeiuri noi care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive și are în vedere faptul că toți factorii ce trebuie avuți în vedere pentru conturarea pericolului pentru ordinea publică se referă la perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, perseverența infracțională a inculpatului reliefată și din antecedența penală a inculpatului, care configurează un anumit portret al inculpatului, în sensul că din fișa de cazier a acestuia rezultă comiterea a nenumărate infracțiuni de trafic de influență și înșelăciune, fapte de același gen cu cele deduse judecății, în prezent fiind pusă în mișcare acțiunea penală pentru alte două fapte de acest gen.
Solicită instanței de judecată să aibă în vedere sumele de bani traficate și relațiile sociale lezate precum și rezonanța socială ca urmare a unor asemenea fapte, care implică o intervenție promptă a organelor judiciare, justificând menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul cercetării judecătorești.
Pentru aceste considerente, apreciind recursul formulat de inculpat ca fiind nefondat, față de motivele invocate de acesta, prin apărător, și, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea recursului.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 Cod procedură penală, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării sale preventive deoarece are datorii enorme față de stat și față de bănci în calitate de persoană fizică și persoană juridică, fiind în executare silită din cauza neplăților, chiar executare silită asupra imobilului.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
prin incheierea de ședință din 27 mai 2009, Tribunalul Galația menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au avut in vedere următoarele:
În cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.a,f Cod procedură penală. Astfel, la momentul prinderii în flagrant, inculpatul a încercat să fugă de la locul săvârșirii infracțiunii flagrante, fiind imobilizat de organele de urmărire penală, ceea ce atrage incidența în cauză a disp.art.148 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Inculpatul a intenționat să se sustragă urmăririi penale încă de la momentul la care a fost prins în flagrant, fugind și fiind prins de organele de urmărire penală.
Pentru fapta presupus a fi comisă de către inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și, având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care se reține a fi săvârșită fapta (inculpatul s-a prezentat sub o altă identitate, cea de și a pretins acestora, în total 12.000 euro și a primit 7.447 euro, în scopul de a interveni pe lângă o funcționară din cadrul Primăriei Mun.G, pentru obținerea a câte un apartament ANL), gravitatea faptei comise, natura și importanța valorilor sociale lezate, urmarea produsă și nu în ultimul rând, persoana inculpatului, care, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar (fila 48,49 dosar urm.pen.) a mai fost condamnat anterior de trei ori pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 Cod penal, și a executat în parte pedepsele aplicate, este recidivist în forma prev. de art.37 lit.b Cod penal, iar după prinderea în flagrant, a negat comiterea faptei - s-a apreciat, funcție de actele de urmărire penală efectuate, că sunt probe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Nu au încetat, nu au dispărut și nici nu s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept astfel încât să se impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, ținând cont și de timpul relativ scurt de la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs in termen legal inculpatul, care apreciază hotăârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică. In mod greșit s-a reținut ca temei al arestării preventive art.148 lit.a și f Cod procedură penală deoarece la dosarul cauzei nu există nicio probă care să ateste că inculșatul a incercat să se sustragă de la urmărirea penală sau că lăsarea sa in libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond pe baza analizei probelor administrate în cauză până la acest moment, a constatat existența probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prev. de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.
De asemenea, în mod judicios instanța de fond, având în vedere valoarea prejudiciului cauzat de inculpat prin activitatea sa infracțională, în dauna părților vătămate, coroborat și cu faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, a apreciat că faptele reținute în acest moment în sarcina inculpatului respectiv trafic de influență, prezintă în concret un pericol pentru ordinea publică.
Tot în mod judicios, având în vedere faptul că inculpatul a intenționat să fugă din locul unde s-a organizat flagrantul, căutând astfel să se sustragă de la cercetările ce se efectuau de către organele de urmărire penală, care au organizat această activitate, mai precis a încercat astfel să nu i se poată pune întrebări în legătură cu activitatea sa infracțională, coroborat și cu faptul că din dosarul cauzei rezultă că inculpatul s-a prezentat față de unele dintre părțile vătămate cu o identitate falsă, formează convingerea instanței că sunt indicii că lăsat în libertate, inculpatul ar putea să se sustragă urmăririi penale.
Lăsarea inculpatului în libertate prezintă în concret pericol pentru ordinea publică deoarece infracțiunile reținute în sarcina acestuia au un grad ridicat de pericol social, au dus la crearea unui prejudiciu de peste 10.000 euro în dauna părților vătămate datorită infracțiunilor de trafic de influență reținute în sarcina inculpatului, iar persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală, având condamnări anterioare pentru fapte similare, constituie încă un motiv pentru a se constata că lăsat în libertate inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Deci, în condițiile în care inculpatul în momentul flagrantului a încercat să fugă de la locul faptei, a săvârșit fapte penale cu un prejudiciu relativ mare și persistă în activitatea infracțională, menținerea stării de arest este absolut justificată, instanța de fond constatând în mod judicios că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, menținându-se și la acest moment.
În consecință, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 12.05.1968 în municipiul G, județul G, cu domiciliul în municipiul G, B-dul. - - nr.18, - scara 1, apartament 18, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /15.06.2009
Tehnored. -/ 2 ex.19.06.2009
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
