Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 410/
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 04 iunie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea audio a cauzei cu mijloace tehnice, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere la Penitenciarul Colibași asistat de avocat ales
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorul s-a consultat cu recurentul.
Reprezentantul parchetului și apărătorul recurentului-inculpat având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive întrucât acuzarea nu se mai sprijină pe nici o probă. Astfel, testul poligraf nu este o probă prevăzută de codul d e procedură penală și deci faptul că inculpatul nu a trecut de acest test se datorează gradului redus de educație și cultură pe care-l deține inculpatul, neînțelegând întrebările care i-au fost puse.Totodată, arată că s-au montat ilegal microfoane în casa concubinei inculpatului, care nu este cercetată penal în acest dosar, fără să existe un proces verbal de montarea tehnicii respective. Raportul de necropsie efectuat în cauză lasă loc la dubii, iar aceste dubii profită inculpatului, acel raport ADN care crea o legătură între prezența inculpatului și victimă creează, de asemenea dubii, care sunt în favoarea inculpatului. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu mai subzistă motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât subzistă în continuare temeiurile legale avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr-, s-a dispus, printre altele, în baza art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.05.1983 în comuna, jud. A, cu același domiciliu, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
În motivarea încheierii, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art.174 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, la data de 8.08.2008, pe fondul unui conflict spontan i-a aplicat victimei în vârstă de 53 de ani mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia, survenit în aceeași zi.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea nr.60/CC din data de 15.08.2008 pronunțată în dosarul penal nr-, dată de la care probele administrate în cauză de organele de cercetare penală nu au modificat presupunerea inițială că inculpatul a comis fapta, pentru care este cercetat, existând suficiente indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f) din codul d e procedură penală, constatându-se că în cauză există indicii temeinice de natură a duce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, faptă pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. temeinice la care se referă art.143 din codul d e procedură penală rezultă din procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de conducere în teren și planșa foto, procesul verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 67/2008, emisă de judecător, raportul de constatare biocriminalistică genetică (ADN), declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, constatările preliminare și raportul de necropsie medico-legală nr.179/B/2008, raportul de constatare tehnico-științifică pentru detectarea comportamentului simulat, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și a apreciat că, în lipsa unor criterii legale de apreciere a pericolului social concret și, având în vedere că acesta nu poate fi dovedit prin mijloace de probă directe, în mod indirect, natura și împrejurările în care a fost comisă fapta conduc la concluzia unui atare pericol. Pericolul pentru ordinea publică în sensul legii penale nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent, constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar produce la nivelul opiniei publice, al respectului față de lege, simulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, organele de justiție nu acționează prompt și eficient.
Având în vedere modalitatea și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea și impactul pe care aceasta l-a avut asupra membrilor societății, tribunalul a apreciat că în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, dat fiind și scopul legii penale.
Împotriva dispoziției din încheiere privind menținerea măsurii arestării preventive a declarat recurs inculpatul care, prin apărătorul său ales a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, întrucât acuzarea nu se mai sprijină pe nici o probă. Testul poligraf nu este o probă prevăzută de codul d e procedură penală, faptul că inculpatul nu a trecut testul se datorează gradului redus de educație și cultură pe care îl deține. S-a mai susținut că în casa concubinei inculpatului s-au montat ilegal microfoane; raportul de necropsie efectuat în cauză, ca de altfel, și raportul ADN, lasă loc la dubii care profită inculpatului.
În ultimul cuvânt, inculpatul a solicitat judecarea în stare de libertate susținând că nu este vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.3 din Codul dep rocedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că recurentul-inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de omor prev. și ped. de art.174 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în ziua de 8.08.2008, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei în vârstă de 53 de ani mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia, survenit în aceeași zi.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f) din codul d e procedură penală, instanța reținând că sunt probe și indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului-recurent a fost prelungită în cursul urmăririi penale, potrivit art.155 și urm. Cod procedură penală și, ulterior, menținută în faza judecății în conformitate cu dispozițiile art.300/2 rap.la art.160/b din codul d procedură penală.
Potrivit art.160 alin.3 din Calcul de procedură penală la care face trimitere art.300/2 din același cod, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Analizând dispozițiile legale sus-menționate, curtea constată că sunt incidente în cauza dedusă judecății și că se impune menținerea în continuare în detenție a recurentului-inculpat, argumentele expuse în considerentele încheierii, constituind motive pertinente și suficiente pentru justificarea soluției dată de tribunal.
Într-adevăr, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă; în cauză există indicii temeinice ( procesul verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de conducere în teren și planșa foto, procesul verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 67/2008 emisă de instanța competentă, declarațiile martorilor, ale inculpatului și ale părții vătămate), de natură a conduce instanța de control judiciar la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, în împrejurările reținute de procuror și probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest din urmă aspect - așa cum a apreciat și tribunalul,- curtea reține că noțiunea de pericol pentru ordinea publică, trebuie înțeles nu numai ca un pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării de către inculpat activității infracționale, ci și ca reacție ce s-ar putea produce în rândul opiniei publice, stimulând temerea colectivă că împotriva unor persoane cercetate și trimise în judecată pentru infracțiuni grave ( cum este cea de omor) organele de justiție nu acționează prompt și eficient cu consecințe, evident negative asupra finalității actului de justiție.
Având în vedere modul și împrejurările în care se reține că s-a comis infracțiunea dedusă judecății, impactul pe care comiterea acesteia l-a avut asupra colectivității din care și inculpatul a făcut parte, faptul că în speță nu s-a depășit termenul rezonabil ( inculpatul fiind arestat de aproximativ 10 luni de zile) și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunii presupus a fi comisă, curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.300/2 rap.la art.160/b alin.1 și 3 din codul d e procedură penală cu consecința menținerii în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv.
Susținerile apărătorului ales al recurentului-inculpat în sensul că testul poligraf nu este probă prevăzută de codul d e procedură penală, că raportul de necropsie și raportul ADN lasă loc la dubii care profită inculpatului, că în casa concubinei acestuia s-au montat ilegal microfoane, ca de altfel și precizarea făcută de recurent în ultimul cuvânt în sensul că nu este vinovat de comiterea faptei, exced obiectului recursului de față, inculpatul având posibilitatea să le invoce cu ocazia soluționării în fond cauzei.
Curtea, limitându-se la obiectul cauzei cu soluționarea căreia a fost investită și apreciind că menținerea măsurii arestării preventive este nu numai justificată, dar și necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, astfel cum este definit în art.1 din codul d e procedură penală, în baza art.385/15 pct.1 lit. din codul d e procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și va menține ca legală și temeinică încheierea pronunțată de tribunal în primă instanță.
În baza art.192 alin.2 din codul d e procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex. /22.06.2009.
Jud.fond:
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Constantin Duțescu, Corina
