Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 412
Ședința publică de la 30 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
Judecător I - -
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de către inculpații, A și -, în prezent deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 23 iulie 2008 Tribunalului Iași, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților, în baza disp. art. 300 ind.1 alin.3 pr.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de din oficiu în baza delegației aflate la dosar, inculpații recurenți și A în stare de arest și asistați de în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, inculpatul recurent în stare de arest și asistat de în baza împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei și s-ai verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Președintele instanței pune în vedere inculpatului că domnul avocat nu are împuternicire avocațială în prezenta cauză și nici nu s-a prezentat în instanță, că este al treilea termen de judecată iar un nou termen, pentru același motiv, nu se mai impune, astfel încât dispune judecarea recursului cu prezența apărătorului din oficiu,.
Domnul avocat, având cuvântul, solicită instanței a observa că dosarul de urmărire penală conține un număr de 359 de file, iar pe coperta interioară apare o mențiune că acest dosar conține un număr de 356 de file. Solicită a fi consemnată această mențiune.
În susținerea recursului dedus prezentei judecăți, depune la dosar o caracterizare și un bilet de externare, pentru inculpatul
emaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor promovate.
Domnul avocat având cuvântul, susține că după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpații sunt judecați în stare de arest, instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
În cauza de față au fost trimise în judecată patru persoane pentru săvârșirea unor infracțiuni total diferite. Doi dintre aceștia sunt trimiși în judecată pentru o infracțiune de ultraj și una de tâlhărie calificată, ceilalți doi pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grB. Apreciază că trebuie făcută o diferență de tratament în ceea ce privește luarea unor măsuri preventive față de cei patru, pentru că dacă activitatea infracțională a doi dintre inculpați a avut ca rezultat moartea unui om, în cazul celorlalți doi nu putem să ne raportăm decât la un prejudiciu ridicol de 7 lei - 2 kg. de cireșe. Nu acest prejudiciu ridicol trebuie avut în vedere într-un dosar de 356 de file, iar instanța când face această verificare poate să facă și o verificare asupra infracțiunilor așa cum au fost reținute în sarcina inculpaților ori să constate dacă într-adevăr la momentul sesizării exista un pericol real.
În momentul când apare într-un rechizitoriu cuvântul tâlhărie ne gândim la o faptă destul de gravă, care pune în pericol liniștea și siguranța celor din jurul nostru, dar dacă este să se facă referire la modalitatea cum aceasta a fost consumată, deja apare un semn de întrebare cu privire la acel pericol real care există.
Cei doi inculpați, au luat un spray paralizant l-au aruncat jos, acesta fiind motivul reținerii unei infracțiuni de tâlhărie. S-a mai reținut și că infracțiunea de furt a celor 2 kg. de cireșe a fost săvârșită prin violență.
Solicită instanței a observa modalitatea concretă în care au fost săvârșite aceste infracțiuni, respectiv, infracțiunea de ultraj cât și cea de tâlhărie și să aprecieze dacă în raport cu aceste infracțiunii, inculpatul se poate afla în stare de arest. Acesta ar fi primul argument.
Al doilea argument se referă exclusiv la o chestiune umanitară, și anume la faptul că inculpatul urmează să devină tată peste două luni de zile, că soția sa a suferit o intervenție chirurgicală și i s-a recomandat o naștere prin operație cezariană și că va avea nevoie de îngrijire specială. Inculpatul este singura persoană care poate să aibă grijă de soția sa și față de infracțiunile pentru care este trimis în judecată nu apare în nici un caz concretizată această măsură dispusă împotriva lui.
Din caracterizarea depusă la dosar la termenul de astăzi, se poate observa că inculpatul nu este cunoscut în comunitatea în care trăiește ca fiind o persoană care ar fi avut contact cu legea penală. Inculpatul este angajat la o societate.
Cu privire la legalitatea măsurii arestării preventive, de observat că instanța a fost sesizată prin rechizitoriu cu o anumită încadrare juridică faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, însă, instanța are obligația să verifice dacă la baza acestei încadrări este vreun act și anume o ordonanță de punere în mișcare a urmăririi penale pentru această faptă sau o ordonanță de schimbare a încadrării.
Dosarul are 359 de file iar la finalul dosarului de urmărire penală există trei ordonanțe din 23.07.2008 prin care pentru doi dintre inculpați - A și - s-a dispus schimbarea încadrării juridice. Din păcate nu există decât trei ordonanțe nu patru, nu există ordonanță pentru de schimbare a acestei încadrări. Instanța este sesizată cu o anumită faptă prin rechizitoriu, faptă care nu are în suportul său un act care să justifice încadrarea dată. În acest moment se pune o întrebare absolut corectă dacă rechizitoriul nu este greșit întocmit, pentru că nu există o singură ordonanță prin care se reține față de Aot entativă la infracțiunea de tâlhărie și nu o infracțiune consumată. Inițial urmărirea penală a fost începută pentru toți inculpații pentru aceeași faptă, ulterior, prin ordonanță, s-a dispus schimbarea încadrării pentru doi dintre ei și abia la data de 23.07.2008 s-a schimbat din nou încadrarea juridică însă pentru A nu există această ordonanță deși, prin rechizitoriu, instanța a fost sesizată cu această infracțiune.
La momentul la care instanța verifică temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, trebuie verificate și aceste aspecte.
Concluzionând, domnul avocat apreciază că nu se mai impune menținerea acestei măsuri, chiar și având în vedere acest dubiu care există cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului
Nu există martori care să ateste exact situația de fapt din rechizitoriu, nu există acte ci doar declarațiile inculpatului și ale părților vătămate, motiv pentru care nu se mai impune menținerea acestei măsuri.
Domnul avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței a nu mai menține măsura arestării preventive, întrucât, din analiza dosarului rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții prevăzute de lege pentru menținerea acestei măsuri, respectiv cuantumul pedepsei și pericolul concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu este suficient să fie afirmat ci trebuie demonstrat în mod nemijlocit prin date aflate la dosar care să demonstreze fără echivoc existența acestuia.
Măsura arestării preventive este o măsură de excepție, care trebuie să fie determinată de condițiile în care se desfășoară procesul penal și trebuie luată doar pentru a se asigura o bună desfășurare a acestuia, doar atunci când se apreciază în mod întemeiat că numai în acest mod se poate asigura o activitate procesuală normală. Ori, gravitatea acuzației formulată împotriva unui inculpat nu poate justifica, peste lipsa altor elemente, arestarea preventivă a acestuia.
În concluzie, domnul avocat solicită a nu mai fi menținută măsura arestării preventive și a dispune judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate.
Doamna avocat, invocă lipsa declarațiilor inculpaților și, date în fața Tribunalului Iași la data de 01.06.2008, și le depune, în copie, la dosar.
Apreciază că măsura arestării preventive a acestor doi inculpați nu se mai impune iar instanța ar putea dispune judecarea cauzei cu ei în stare de libertate.
Inculpații și s-au deplasat în acea livadă la solicitarea coinculpatului, pentru a lua cantitatea de 2 kg. de cireșe, care urmau să fie soției acestuia.
În acest moment inculpații și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și pentru tâlhărie.
Din încheierea recurată, rezultă că motivele pentru care s-a menținut măsura arestării preventive, sunt două, și anume: că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații sunt autorii infracțiunii.
Apărarea apreciază că există în acest dosar indicii temeinice că inculpații sunt autorii infracțiunii de omor, sau oricare altă persoană având în vedere că în momentul când a fost agresată victima nu mai erau alte persoane de față, prin urmare, procurorul ar fi trebuit să aibă și a avut în vedere declarațiile celor doi inculpați, de recunoaștere. Inculpații recunosc că au lovit victima.
Există însă două aspecte care nu sunt consemnate nici în rechizitoriu și în nicio încheiere de ședință deși au fost învederate instanței. Inculpații au relatat în declarații un anume aspect și anume că, atunci când ei au plecat, victima era căzută, era în stare de inconștiență dar nu era decedată. Acest lucru este susținut și de cealaltă parte vătămată în declarația dată la parchet, aflată la fila 4. Partea vătămată declară că: " în momentul când a venit mașina de intervenție era inconștient". Prin urmare, victima nu era decedată la acel moment. Nu este corect ca cercetarea morții unei persoane să se termine la momentul în care acea persoană a rămas în stare de inconștiență. Victima nu a fost transportată de o mașină de salvare. Personalul de pe mașina salvării ar fi trebuit să verifice momentul când a survenit decesul, dacă s-au aplicat tratamentele corespunzătoare, dacă s-au luat toate măsurile ca acea persoană să rămână în viață.
Apreciază avocat, că este inadmisibil ca într-un dosar unde doi tineri de 21 de ani sunt cercetați și probabil vor fi condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de omor, ancheta să se termeni la momentul când victima era în viață.
În raportul de necropsie și în actele medicale aflate la dosar nu se stabilește măcar ora la care a decedat victima, ceea ce este inadmisibil.
Raportat la aceste împrejurări, instanța la acest moment nu ar trebui să rețină că exisă probe și indicii temeinice că acești tineri au omorât o persoană, atâta vreme cât inculpații când au plecat victima era în viață.
Instanța nu ar trebui să considere că există indicii temeinice care justifică măsura arestării, cu atât mai mult cu cât cercetarea asupra faptei nu s-a finalizat.
Cu privire la infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpaților, în rechizitoriu se rețin următoarele împrejurări: faptul că inculpații au sustras un telefon mobil și un spray paralizant, dar nu se face mențiunea că prin violență, deși sunt trimiși în judecată pentru că prin acțiunea lor au provocat moartea lui și că au sustras un telefon mobil și un spray paralizant. Dar în ce condiții? Există vreo probă în dosar din care să rezulte că aceștia au folosit violența? Acest aspect nu rezultă nici din declarațiile lor. Prin urmare, inculpații ar fi trebuit trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt sau că există indicii temeinice că ar fi săvârșit această infracțiune, întrucât din nici o probă din dosar nu rezultă că aceștia ar fi folosit violența. și cu au folosit spray-ul paralizant, iar telefonul, la un moment dat, probabil a căzut pe undeva, și totuși inculpații stau arestați și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă nedovedită, care nu rezultă din probele dosarului și nici din declarațiile inculpaților.
Apreciază apărarea că instanța ar trebui să aibă în vedere, la momentul luării hotărârii, dacă este bine pentru acești tineri, și pentru societate, și pentru modul de aplicare a legii ca aceștia să rămână în continuare în stare de arest.
Inculpații și s-au dus să ia niște cireșe pentru soția lui care este însărcinată. Acolo s-au întâlnit cu gardienii care au dat cu spray paralizant și au asmuțit câinele asupra lor și, în aceste condiții, au început să se deruleze activitățile care au dus în cele din urmă, dar nu neapărat prin acțiunea celor doi inculpați, la decesul lui.
Conchizând, doamna avocat solicită instanței a constata că nu se mai impune a fi menținută măsura arestării preventive a inculpaților și, apreciind că judecarea acestora în libertate ar crea un echilibru, raportat la faptul că urmărirea penală s-a desfășurat cu inculpații în stare de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la recursurile inculpaților și, susține că instanța de fond s-a raportat, prin ceea ce a verificat prin încheierea recurată, în conformitate cu disp. art. 300 ind. 1 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Dincolo de această împrejurare toate celelalte discuții care s-au făcut astăzi, exced obiectului cauze.
Susținerile inculpaților cu privire la modul în care s-a desfășurat urmărirea penală, în sensul că în cauză nu s-ar putea reține că s-ar fi săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav doar pentru considerentul că moartea victimei nu a fost instantanee sau concomitentă agresiunii, constituie un punct de vedere cel puțin interesant raportat la momentul la care, ulterior agresiunii, instantaneu s-au concomitent, s-a produs decesul. Plecând de la această împrejurare cealaltă susținere conform căreia urmărirea penală nu ar fi completă pentru că după ce s-a sfârșit agresiunea victima a fost lăsată în stare de inconștiență și a fost preluată de mașina de intervenție, nu este întemeiată.
Or, este foarte clar cadrul procesual în care se desfășoară urmărirea penală și că acesta vizează în mod exclusiv săvârșirea de fapte penale de către anumite persoane în cauză, pe cine ar fi trebuit să mai ancheteze organele de urmărire penală pentru ca inculpații să considere că sunt cercetați pentru că ar fi săvârșit infracțiunea de omor calificat ulterior momentului la care ei au agresat victima, au lăsat-o în stare de inconștiență și au abandonat-o?
Raportat la faptele pretins a fi fost săvârșite, deosebit de grave - tâlhărie și omor deosebit de grav, procurorul apreciază că încheierea instanței de fond prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, este legală și temeinică.
Cu privire la inculpații și, raportat la faptele reținute în sarcina acestora, procurorul apreciază de asemenea că în mod corect instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și nu se poate spune că inculpații nu ar prezenta, lăsați în libertate, pericol pentru ordinea publică, cel puțin din punct de vedere al probelor administrate până la acest moment pentru că și aceștia au săvârșit infracțiuni grave și sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive.
În concluzie, procurorul apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică, recursurile celor patru inculpați sunt nefondate și solicită a fi respinse.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, precizează că regretă cele întâmplate și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, precizează că regretă cele întâmplate și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul recurent A, personal, având ultimul cuvânt, precizează că regretă cele întâmplate și solicită a fi judecat în stare de libertate, având în vedere că soția sa este însărcinată și urmează să nască.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, precizează că regretă cele întâmplate și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 23.07.2008 a Tribunalului Iași, s-a dispus:
În baza disp. art. 300 ind.1 al. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 17.09.1987, aflat în prezent in Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventiva nr. 19/ U din 01.06.2008 emis de Tribunalul Iași.
-, fiul lui și, născut la data de 24.05.1986, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/ U din 01.06.2008 emis de Tribunalul Iași.
-, fiul lui și, născut la data de 15.05.1984, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 21/U din 01.06.2008 emis de Tribunalul Iași.
-, iul lui și -, născut la data de 01.08.1986, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 22/U din 01.06.2008 emis de Tribunalul Iași.
În baza disp. art. 300 ind. 1 al. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 3001al. 1 și 3 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia și când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale, constată că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive, fiind relevate indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor de "tâlhărie", "omor deosebit de grav"si "ultraj" după cum urmează:
- Inculpatul, ub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.211 al.3 si art.174 al.1-176 al.1lit.d Cod penal, constând in fapte le acestuia care, în seara zilei de 31 mai 2008, împreună cu inculpatul, a aplicat mai multe lovituri victimei, agent de pază aflat în exercițiul funcțiunii, lovituri care au condus la moartea acestuia și, prin sustragere, l-au deposedat pe acesta de un telefon mobil marca "Nokia 1112" și un spray lacrimogen ""
- Inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 211 al. 3 și art. 174 al. 1-176 al. 1 lit. d Cod penal, constând în faptele acestuia care, în aceeași împrejurare, împreună cu inculpatul, a aplicat mai multe lovituri victimei, agent de pază aflat în exercițiul funcțiunii, lovituri care au condus la moartea acestuia și, prin sustragere, l-au deposedat pe acesta de un telefon mobil marca "Nokia 1112"si un spray lacrimogen "".
- Inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 211 al. 2 ind. 1 lit. Cod penal si art. 239 al. 2 Cod penal constând în fapta acestuia care, în aceeași seară de 31 mai 2008, împreună cu inculpatul, a exercitat acte de violentă asupra părții vătămate, agent de pază aflat în exercițiul funcțiunii alături de victima și l-a deposedat pe acesta de un spray lacrimogen marca "".
- Inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 211 al. 2 ind. 1 lit. a Cod penal și art. 239 al. 2 Cod penal constând în fapta acestuia care, în aceeași împrejurare, împreună cu inculpatul A, a exercitat acte de violentă asupra părții vătămate, agent de pază aflat în exercițiul funcțiunii alături de victima și l-a deposedat pe acesta de un spray lacrimogen marca "".
Aceste indicii au fost relevate în urma analizei coroborate a materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale precum și a declarațiilor celor patru inculpați, date cu prilejul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților din data de 01.06.2008, copii ale acestor declarații aflându-se la filele 201-206 ale dosarului de urmărire penală.
Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptelor sub aspectul căreia inculpații au fost trimis in judecată, a importanței valorilor sociale pretins fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă de aceștia, dar și urmărilor grave ale acestor fapte care au constat în principal în suprimarea vieții unei persoane, respectiv a agentului de pază, și vătămarea colegului acesteia, agentul de pază, săvârșirea infracțiunilor presupunându-se a fi fost comise de cei patru inculpați în aceeași împrejurare - ei fiind inițial împreună - în același loc și profitând reciproc de prezența tuturor în livada unde s-au petrecut incidentele, aspect care a contribuit sub aspect psihologic la comiterea infracțiunilor de o gravitate deosebită reținute în sarcina acestora.
Lipsa antecedentelor penale cu privire la unii inculpați și exprimarea stării de regret cu privire la faptele săvârșite nu sunt împrejurări de natură a modifica ori înlătura pericolul social pe care lăsarea în libertate a celor patru inculpați l-ar putea prezenta pentru ordinea publică care, de altfel a fost realmente amenințată prin lezarea unor valori sociale primordiale și știrbirea autorității forței publice prin prisma calității de agent de pază a subiecților pasivi ai infracțiunilor astfel cum au fost reținute, aspectele susținute putând fi reținute doar cu prilejul realizării operațiunii de individualizare a unor eventuale pedepse penale.
acestei măsuri rezultă dintr-o ordine publică realmente amenințată, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar prezenta pentru comunitate fiind conturat prin prisma modalității în care se presupune a fi fost săvârșite aceste fapte și a producerii unei grave tulburări sociale.
În termen legal, inculpații -, și A au recurat încheierea de ședință sus-menționată, solicitând cercetarea în stare de libertate, invocând mai multe aspecte referitoare la greșita încadrare juridică, neexistenta probelor care să dovedească săvârșirea infracțiunilor, actele medicale ce au consemnat doar punctul de vedere al unui medic, fără a exista vreo ștampilă, susținerile inculpaților, cât și circumstanțele personale ale inculpaților,reiterând, în esență, aceleași motive de nemulțumire invocate.
Astfel, în recursurile inculpaților și, deosebit de aspectele comune invocate atât in cursul judecății in prima instanță, cit și în recursurile succesive formulate, invocă, în principal, deosebirea față de ceilalți doi coinculpați, referitoare atât la încadrarea juridică a faptelor pentru care sunt cercetați fiecare dintre ei, cât și gradul de pericol social al acestora, aspecte de natură să justifice cercetarea lor în stare de libertate.
În aceeași notă consacrată deja, inculpații și învederează instanței, în mod constant de altfel, lipsa de temeinicie a actelor de urmărire penală, care nu au stabilit cu exactitate prestația medicilor, în sensul că nu s-a stabilit dacă aceștia au depus toate diligențele necesare pentru salvarea victimei, care, la momentul când inculpații au părăsit zona era încă în viață, împrejurare confirmată și de martori. În caste condiții, în care nu se poate reține infracțiunea de omor în sarcina celor doi inculpați, câtă vreme victima încă trăia, cum se poate justifica menținerea lor în stare de arest. Argumentele aduse în acest sens, aceleași ca și în cazul celorlalte dezbateri făcute în cadru similar, sunt consemnate și expuse pe larg în preambulul prezentei hotărâri și a căror reluare nu se mai impune.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate prin prisma motivelor invocate de fiecare recurent în parte (prin avocat și personal ), raportat la limitele conferite de dispozițiile ce guvernează instituția "căilor de atac împotriva măsurii preventive din cursul urmăririi penale - art. 1403Cod procedură penală), instanța de control judiciar constată următoarele:
Inculpații recurenți au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru un cumul de infracțiuni îndreptate împotriva persoanei de un deosebit grad de pericol social, împotriva acestora luându-se măsura arestării preventiva la data de 01.06.2008, măsură ce a fost prelungită, respectiv menținută, succesiv.
S-a reținut de către procuror că inculpații, împreună în seara de 31.05.2008 au consumat băuturi alcoolice într-un bar al comunei, apoi s-au deplasat în livada Stațiunii pomicole I pentru a sustrage cireșe - timp în care agenții de pază și i-au surprins, i-au somat să plece, iar inculpații i-au lovit, cauzând leziuni, iar a decedat.
Instanța de fond a evaluat actele și lucrările dosarului de urmărire penală administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, concluziile provizorii ale medicului legist, fișele de cazier judiciar, declarațiile martorilor, ale inculpaților etc. - raportat la disp. art. 300 ind. 1 cod proc. pen. care impun instanței, ca la primirea rechizitorului, să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, constatând, în mod temeinic, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii nu s-au modificat și că impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Instanța de recurs a reevaluat aceste probe, constatând că, ansamblul mijloacelor probatorii administrate până la acest moment procesual au conturat în sarcina fiecărui inculpat în parte un pericol social concret al lăsării în libertate - ce a fost temeinic reținut de instanța de fond, concretizat prin modalitatea în care inculpații recurenți au înțeles să acționeze față de cei agenții de pază în momentul în care au fost surprinși, cât și natura infracțiunilor față de care se află în curs de urmărire penală.
Dispozițiile art. 300 ind.1 alin 3 Cod procedură penală sunt incidente în cauză față de fiecare inculpat în parte.
Curtea apreciază că din întreg ansamblul al mijloacelor probatorii aflate la dosar rezultă în mod suficient pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în liberate inculpaților recurenți avându-se în vedere modalitatea în care faptele au fost comise, de către mai multe persoane împreună, curajul de care au dat dovadă inculpații, care deși surprinși săvârșind o faptă penală, nu și-au asigurat scăparea prin fugă, ci săvârșind alte fapte de o gravitate deosebită, urmările acestora, respectiv vătămarea agentului de pază, și decesul agentului de pază, gravitatea faptelor săvârșite, toate acestea conducând la concluzia unui pericol social concret sporit al inculpaților prin lăsarea lor în libertate.
În mod corespunzător a apreciat instanța fondului că măsura preventivă dispusă servește cel mai bine la acest moment scopului procesului penal și că menținerea ei se impune cu prisosință.
Motivele invocate de recurenți, vizând circumstanțele personale, cât și cele de apreciere și interpretare a probelor (referitor la aspectele invocate de inculpați și actul medical, susținerile inculpaților) vor fi evaluate raportat la celelalte probe ce vor fi administrate în cursul judecății, însă nu justifică la acest moment cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Susținerilor unora dintre inculpați referitoare la diferența de pericol social cât și personal, raportat la încadrarea juridică reținută în sarcina lor, în sensul unui pericol concret pentru ordinea publică real diminuat față de al celorlalți doi coinculpați, nu justifică, singură și prin ea însăși, aprecierea că se impune judecarea inculpaților și în stare de libertate.
În ceea ce privește susținerile celorlalți doi inculpați, având în vedere constanța acestora, în sensul nevinovăției motivat de împrejurarea că victima nu era decedată la momentul când au părăsit livada, se impune precizarea că indiciile infracțiunii de omor nu se conturează numai în situația premisă a morții instantanee a victimei. încadrarea juridică fiind independentă de momentul la care survine decesul, fiind condiționată doar de legătura de cauzalitate dintre acest rezultat și acțiunea făptuitorului.
În considerarea tuturor aspectelor invocate, constatând nefondate recursurile inculpaților, în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, acestea vor fi respinse, iar recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, A, - împotriva încheierii din 23 iulie 2008 Tribunalului Iași, încheiere pe care o menține.
Obligă recurenții, A și I la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 40 lei, iar recurentul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei către Baroul Avocați I - reprezentând onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.08.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Iulia Elena Ciobanu, Mihaela
