Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.419/R/2009
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Valentin
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 18 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev.de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de av. în substituirea apărătorului ales, av., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și, av. o cerere prin care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului.
Apărătorul inculpatutlui, se opune acordării onorariului avocațial din oficiu întrucât la dosar nu există cererea prin care avocatul a solicitat dosarul la studiu, cu atât mai mult cu cât cheltuielile judiciare trebuiesc plătite de inculpat.
Inculpații și învederează instanței că-și mențin recursurile declarate.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale. Astfel, arată că a solicitat pe lângă revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea însă, lecturând încheierea recurată, nu apare mențiunea că a fost respinsă cererea de înlocuire. Consideră că instanța de fond trebuia să se pronunțe separat pe fiecare cerere ori problema este tratată în bloc, astfel că s-au încălcat dispozițiile Codului d e Procedură Penală și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Solicită revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai există iar din probele administrate în cauză nu s-a materializat faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată. Pericolul concret pentru ordinea publică ar trebui să rezulte din faptul că inculpatul, lăsat în libertate, ar aduce atingere celor din jur. Inculpatul este fără antecedente penale, nu este consumator de droguri și este o persoană tânără care s-ar putea reintegra în societate. Există un colaborator sub acoperire dar, doar atât, astfel că nu este suficient pentru a menține măsura arestării. Solicită casarea soluției instanței de fond și a nu se mai menține măsura arestării preventive sau a se dispune înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate dacă se apreciază că temeiurile arestării subzistă. Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc ceea ce înseamnă că temeiurile s-au schimbat. Apreciază că scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate avându-se în vedere că nu există o rețea de traficanți de droguri, cantitățile sunt infime fiind vorba doar de 14 pastile.
Apărătorul inculpatului, subscrie celor susținute de antevorbitorul său cu referire la trimiterea cauzei spre rejudecare. Susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și apoi la prelungirea acestei măsuri, nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Prevederile art.136 pr.pen. arată scopul și categoriile măsurilor pentru care se ia măsura arestării preventive, ori, în această fază procesuală urmărirea penală este încheiată, s-a întocmit rechizitoriul astfel că nu vede cum inculpatul ar influența desfășurarea procesului penal dacă ar fi cercetat în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a dat declarații ample și de recunoaștere, este la prima confruntare cu legea penală, în perioada cât a stat arestat a conștientizat gravitatea faptei, acesta meritând o șansă. Raportat la cererea subsidiară, disp.art.145, art.145/1 pr.pen. permit pârghii suficiente pentru controlarea inculpatului în mod eficient pentru asigurarea bunului mers al procesului penal.
Reprezentantul Parchetului consideră că argumentele instanței de fond atunci când a menținut măsura arestării preventive sunt argumente pentru respingerea cererii de înlocuire a acestei măsuri astfel că nu se impunea o motivație separată. Solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea soluției instanței de fond, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate. În cauză sunt incidente disp.art.143 și art.148 lit.f pr.pen.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că nu se va sustrage de la judecarea cauzei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 18 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 300/2 pr.pen rap.la art.160/b pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 21.11.1982 în C-N,. în C-N,-,.87, jud. C, CNP - și (fiul lui G și, născut la data de 23.02.1983 în C-N,. în C-N,-,.13, jud. C, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Gherla, respingând implicit cererile acestora de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.21/C/2009 a Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea inculpaților și, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.12/12.03.2009 și 16/12.03.2009, mandatele fiind prelungite prin încheierile penale nr.31/C/07.04.2009 și 42/C/07.05.2009 ale Tribunalului Cluj.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj inculpații au fost trimiși in judecată, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 al.2 din 143/2000.
Verificând măsura arestului preventiv, conform art. 300/2 pen.Cod Penal tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, ceea ce impune în continuare menținerea inculpaților în stare de arest preventiv. Din probele administrate în faza urmăririi penale, coroborate și cu declarațiile celor doi inculpați din fața instanței de judecată s-a reținut că există indicii că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, aceste indicii conducând la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis-o, fiind îndeplinite cerințele art. 143.pen.Cod Penal referitoare la existența de probe ori indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Împrejurarea că inculpații au acceptat să dea o declarație în fața instanței prin care au recunoscut parțial învinuirile aduse, nu schimbă în mod determinant situația acestora sub aspectul menținerii lor în stare de arest preventiv, simplul fapt că aceștia au fost audiați, după ce anterior s-au abținut de la a face declarații neputând constitui un argument suficient pentru a fi lăsați în libertate, mai ales că sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni de o gravitate sporită.
În cauză este prezent temeiul arestării prev. de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, respectiv, inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, s-a subliniat faptul că, raportat la înțelesul atribuit noțiunii de pericol pentru ordinea publică, acela de nesiguranță și neliniște produse la nivelul unei întregi colectivității determinat de împrejurarea că persoane bănuite a fi comis infracțiuni grave sunt lăsate în libertate, apreciem că în acest caz concret, o atare condiție este îndeplinită. Mai mult, față de împrejurarea că activitatea infracțională a inculpaților s- desfășurat o perioadă destul de lungă în timp, cantitățile de droguri traficate nefiind neglijabile, fiind atrase mai multe persoane în acest cerc vicios, unele apropiate infractorilor, s-a reținut că există riscul ca lăsați în libertate aceștia să își continue activitatea infracțională.
În același sens, nu trebuie pierdut din vedere pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere sunt bănuiți inculpații, împrejurările referitoare la persoana inculpaților, legate de vârsta acestora și lipsa antecedentelor penale, care au fost invocate în sprijinul cererii formulate în sensul punerii lor în libertate, nu reprezintă argumente suficiente care să motiveze o atare soluție.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, acesta rezultând din gravitatea ridicată a faptei imputate inculpaților, din modul de săvârșire, durata perioadei infracționale și împrejurările în care fapta a fost comisă.
Prin urmare, s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și sens în care în temeiul art.143 al.1-3.C.P.P. și art.148 lit.f p Cod Penal, se impune în continuarea privarea de libertate a acestora.
Împotriva încheierii menționate inculpații și, au declarat recursuri în termen.
Recurentul a criticat încheierea atacată susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a susținut că se impunea revocarea arestării deoarece nu mai există temeiurile care au determinat luarea măsurii iar din probele administrate în cauză nu rezultă faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată.
S-a precizat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece nu are antecedente penale, nu este consumator de droguri și este o persoană tânără care s-ar putea reintegra în societate.
S-a menționat că prin rechizitoriu inculpatul a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, ceea ce denotă că temeiurile arestării s-au schimbat.
Recurentul a subscris motivelor invocate de primul recurent și a adăugat că nu există alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv; mai mult a precizat că fiind trimis în judecată urmărirea penală s-a încheiat, prin urmare inculpatul nu ar mai putea influența desfășurarea procesului penal.
Față de împrejurarea că inculpatul a dat declarații ample și a recunoscut fapta, s-a invederat că față de el este suficientă o măsură neprivativă de libertate.
Examinând recursurile declarate, din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 pen.
Într-adevăr, în sarcina inculpaților s-a reținut că în cursul anului 2008, au deținut, au vândut și oferit spre consum diferite cantități de droguri de mare risc ("") mai multor persoane de pe raza municipiului C-
Susținerea inculpaților recurenți că au formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este exactă, deoarece aceștia nu au formulat o cerere distinctă ci, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, la primul termen de judecată - verificare pusă în discuție din oficiu de către instanță - inculpații au invocat prin apărător drept un argument în favoarea nemenținerii arestării preventive, împrejurarea că această măsură ar putea fi înlocuită.
Prima instanță, verificând măsura arestării preventive, a conchis că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, ca atare se impune menținerea arestării preventive a acestora; indicarea argumentelor care justifică menținerea arestării preventive face inutilă înlăturarea argumentelor referitoare la dispunerea unei măsuri preventive neprivative de libertate, deoarece ar presupune reiterarea primelor argumente.
Faptul că inculpatul a fost scos de sub urmărire penală, pentru o infracțiune de trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, reținându-i-se în sarcină numai infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, nu reprezintă o schimbare a temeiului de fapt avut în vedere la arestarea preventivă a acestuia, deoarece prin rechizitoriu a fost menținută încadrarea juridică cea mai gravă, atrasă de acuzația adusă acestuia că a pus în vânzare pastile ecstasy, deci droguri de mare risc, neputând fi dovedită și acuzația că ar fi traficat și marijuana.
Curtea își însușește motivarea primei instanțe legată de persistența cazului de arestare prev.de art.148 al.1 lit.f pr.pen. constând în cuantumul pedepsei închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților, precum și cele referitoare la pericolul concret pe care-l reprezintă pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaților, dată fiind perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, cantitățile de droguri tranzacționate și numărul persoanelor implicate.
Într-adevăr, Curtea apreciază că există indicii temeinice că inculpatul, a comis actele materiale reținute în sarcina sa, constând în faptul că la 6.08.2008 a vândut investigatorului sub acoperire prin intermediul colaboratorului, 6 comprimate ecstasy, iar inculpatul, la 22.09.2008, a vândut, trei comprimate. De asemenea, din declarațiile coinculpaților și trimiși în judecată într-un dosar separat, rezultă că în august 2008 au cumpărat pastile de același gen de la inculpatul.
In fine, susținerea primului recurent că nu a traficat decât pastilele vândute colaboratorului menționat, este contrazisă de declarația martorului (160), care a declarat că a cumpărat pastile ecstasy de la inculpat în septembrie 2008, în noiembrie 2008 și în toată perioada ianuarie - februarie 2009.
In același timp, nu poate fi omis faptul că dosarul privind pe cei doi recurenți a fost disjuns dintr-un alt dosar în care au fost trimiși în judecată nu mai puțin de 9 inculpați pentru trafic și consum de droguri și în care au fost scoși de sub urmărire penală și li s-a aplicat o amendă administrativă, 26 de consumatori; s-a impus disjungerea cauzei față de inculpatul, deoarece la acea dată era cunoscut doar după poreclă, " ", ulterior, în prezentul dosar, acesta fiind identificat.
Date fiind aceste aspecte legate de perioada îndelungată de timp în care inculpații au traficat droguri de mare risc, precum și numărul persoanelor implicate, este justificată menținerea arestării preventive și înlăturarea argumentelor invocate în sprijinul înlocuirii arestării preventive.
În acest sens, trebuie menționat că după încetarea cercetărilor cu privire la primii inculpați anchetați, și, inculpații au încetat să mai folosească posturile telefonice uzuale, fapt ce denotă existența unui anumit risc pentru desfășurarea procesului penal în faza de judecată, cu inculpații aflați în stare de libertate.
Împrejurările legate de faptul că inculpații nu au antecedente penale și sunt tineri, nu constituie argumente suficiente privind revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia având în vedere tocmai amploarea activității infracționale de care sunt acuzați.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.189 pen. referitore la retribuirea apărătorului desemnat din oficiu, deoarece onorariul acestuia nu are un caracter necesar, în cauză neexistând dovada că acesta a studiat dosarul precum și faptul că nu s-a înfățișat în recurs, Curtea va respinge cererea d-nei avocat, de acordare a onorariului parțial din oficiu, pentru inculpații recurenți.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii și, arestati in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 18 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr-.
Respinge cererea apărătorului din oficiu de acordare a onorariului partial.
Obligă pe inculpatii recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
în semnează grefier șef secție
RED.VC/MB
30.06.09/4 ex.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ioana Cristina Morar Valentin
