Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - verificare legalitate arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 433
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe Înalta Curte de Casația și Justiție- -Serviciul Teritorial Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.77 din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat angajat.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, ca nelegală și netemeinică. Inculpatul a fost arestat la data de 27 octombrie 2009, apreciindu-se prin sentința Tribunalului Botoșani și menținută prin decizia Curții de APEL SUCEAVA că ar exista motive temeinice care justifică luarea măsurii arestării preventive față de acesta. S-a menționat că ar fi existat motive plauzibile care să demonstreze că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri. De la data la care s-a luat această măsură și până în prezent nu s-au produs alte probe care să demonstreze că prezența inculpatului în comunitate ar reprezenta un pericol social concret. Prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală precizează că trebuie să existe probe concrete care să arate că prezența inculpatului ar produce o tulburare în comunitatea în care trăiește și că într-adevăr ar prezenta un pericol social. Or, aceste probe concrete nu au existat nici la luarea măsurii arestării preventive, nici la menținerea acestei măsuri. Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Botoșani se arată că din materialul probator prezentat de către CO.- Biroul Teritorial Suceava rezultă că se impune menținerea acestei măsuri. Nu numai gravitatea infracțiunii pentru care urmează să fie judecat inculpatul impune o măsură atât de restrictivă cu privire la libertatea sa, ci trebuie avute în vedere și prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală care precizează că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probe care în cauză nu există. Nu s-au produs probe suplimentare, ba mai mult, declarațiile luate în cauză după arestarea inculpatului, respectiv cele ale lui, și ale celorlalți martori nu arată decât faptul că acesta le-ar fi vândut niște iarbă, însă fumarea acesteia sub forma unei țigarete nu a produs efectul scontat al unui drog, respectiv acea stare de euforie pe care aceștia o așteptau. Inculpatul a comercializat acel drog de risc, inflorescență din planta cannabis, și nu substanța sintetizată sau un drog de mare risc care ar fi rezultat din această plantă. Apreciază că instanța ar putea să analizeze cauza și sub aspectul aplicării unei măsuri mai puțin grave, respectiv obligația de a nu părăsi țara, înainte de a menține inculpatul în arest preventiv. De asemenea, acesta nu trebuie să-și înceapă săvârșirea pedepsei încă de pe acum, apreciind că poate fi judecat în stare de libertate și că nu există niciun fel de temeiuri care să justifice menținerea lui în stare de arest. Este conștient de urmările faptei săvârșite, pe care de altfel a și recunoscut-o, de faptul că starea de arest este destul de pentru libertatea sa, apreciind că este suficientă perioada cât a stat în arest preventiv, iar menținerea acestei măsuri nu este decât în defavoarea inculpatului, a relațiilor sociale pe care le are și a familiei care îl susține. Față de aceste motive solicită judecarea inculpatului în stare de libertate pentru a beneficia de prevederile art. 5 CEDO care se referă la prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat, motivat de aceea că faptele comise de către inculpat reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol derivă din faptul că acesta a comis un număr de șapte acte materiale ale infracțiunii de procurare, deținere și vânzare fără drept de droguri de risc, la ultimul act material fiind prins în flagrant. Mai mult decât atât, în două rânduri inculpatul a vândut minorului aproximativ 3 grame de cannabis, în activitatea sa infracțională fiind implicat și acest minor. Totodată, la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului au fost identificate fragmente vegetale de canabis, precum și o cutie conținând foițe pentru confecționarea artizanală a țigărilor, ceea ce demonstrează că inculpatul a avut preocupări constante în acest sens, nefiind nimic accidental. Față de precizările apărătoarei inculpatului că acele fragmente vegetale nu au produs efectul scontat față de cei care le-au consumat, apreciază că relevante sunt rapoartele de constatare tehnico-științifică, la fiecare cantitate de droguri pusă în circulație de către inculpați evidențiindu-se prezența tetrahidrocannabinolului care reprezintă cannabisul sintetizat. Date fiind toate aceste aspecte menționate, repetitivitatea actelor materiale în baza aceleiași rezoluții infracționale în scopul punerii în circulație de droguri de risc, faptă comisă de către inculpat, împrejurările comiterii acestei fapte, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, apreciază că sunt elemente care demonstrează subzistența pericolului concret pentru ordinea publică, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, solicitând conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respingerea recursului, ca nefondat.
Avocat, pentru inculpat, având cuvântul în replică, precizează că minorul a declarat personal că acele droguri nu au avut efectul scontat și că inculpatul nu avut cunoștință de vârsta lui. Acesta era în clasa a XI-a, fiind așadar ușor de confundat dacă avea 18 ani sau dacă nu împlinise încă această vârstă. Referitor la preocuparea constantă despre care a vorbit reprezentanta parchetului, aceasta a fost pe o perioadă de scurtă durată, iar din cele așa-zise șapte acte materiale apreciază că doar două au fost dovedite.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, regretă cele întâmplate și solicită să fie judecat în stare de libertate, apreciind că nu reprezintă un pericol social pentru ordinea publică.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 77/11.11.2009 a Tribunalului Botoșanis -a dispus, în temeiul art. 160 raportat la art. 3001 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a, 34 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Botoșania reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, din data de 09 noiembrie 2009, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de procurare, deținere și vânzare fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal și deținere tară drept de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a, 34 Cod penal.
Se reține în sarcina inculpatului că, în ziua de în datele de 18 septembrie 2009, 26 septembrie 2009, 01 octombrie 2009 și 17 octombrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, deținut și comercializat tară drept, cantitatea de 22,6 grame cannabis contra sumei totale de 170 - la data de 26 octombrie 2009 fiind surprins în flagrant după comercializarea unei cantități de aproximativ 20 grame cannabis contra sumei de 350 lei. în urma percheziției efectuate la imobilul locuit de acesta, au fost identificate urme de cannabis, foițe pentru confecționarea artizanală a țigaretelor, precum și suma de 350 lei provenită din vânzarea de droguri la data de 26 octombrie 2009.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că, în perioada septembrie - octombrie 2009, deținut și consumat diferite cantități de cannabis sub formă de țigarete, iar în cursul lunii octombrie 2009, în două rânduri și în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, a vândut numitului, cantitatea totală de aproximativ 3 grame cannabis contra sumei de 80 lei.
Prin încheierea nr. 70 din 27 octombrie 2009 Tribunalului Botoșani, în temeiul art. 1491 raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu 27 octombrie 2009 și până la 24 noiembrie 2009, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 30 din data de 27 octombrie 2009.
S-au avut în vedere la arestarea inculpatului dispozițiile art. 143 și art. 148 Cod procedură penală, respectiv existența unor indicii temeinice de vinovăție a acestora în comiterea faptei pentru care este cercetat, în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dovedit atât de gravitatea deosebită a faptelor comise de acesta, de împrejurările și modul concret de săvârșire a infracțiunilor, apreciindu-se că sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Investită cu soluționarea cauzei, instanța este obligată ca, potrivit art. 3001 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului, în cazul în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Astfel, în cauză există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect care este dovedit de natura faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul, care nu pot fi considerate ca având o periculozitate scăzută, de amploarea fenomenului în sine, de consecințele acestora, prin crearea unui real și imediat pericol pentru sănătatea persoanelor consumatoare, dar și de procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale de investigații, procesele verbale de consemnare a activității de supraveghere operativă, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de percheziție domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică, transcrierile convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, declarațiile martorilor coroborate și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Forța probantă a acestor indicii creează instanței presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, aspect ce este în concordanță atât cu prevederile art. 681 Cod procedură penală, cât și cu jurisprudența CEDO în materie.
În același timp, poziția sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, circumstanțe care pledează în favoarea acestuia, nu pot fi reținute ca motive suficiente pentru lăsarea sa în libertate, în contextul faptelor pentru care există indicii temeinice și probe certe că ar fi fost săvârșite, dar și a încercării celui în cauză de a minimaliza consecințele faptelor sale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că de la data arestării și până în prezent nu s-au produs alte probe care să demonstreze că prezența inculpatului în comunitate ar reprezenta un pericol concret, probe care nu au existat nici la luarea măsurii. Arată că martorii audiați au atestat că inculpatul le-a vândut niște iarbă, care fumată nu a produs efectul scontat al drogului. A comercializat inflorescențe din plantă și nu substanța sintetizată. În raport și de circumstanțele personale apreciază a fi oportună o altă măsură, mai puțin restrictivă, respectiv obligația de a nu părăsi țara.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că în cauza de față sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.143 Cod Procedură Penală, cât timp din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele penale pentru care este judecat, cât și condițiile cumulative instituite de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv faptul că pentru presupusele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste date, nu trebuie să aibă aceeași forță probantă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare. Atât existența faptelor, cât și vinovăția inculpatului sunt aspecte ce trebuie analizate cu ocazia judecării pe fond a cauzei, în timp ce luarea măsurii arestării preventive nu este condiționată de întrunirea acestora. Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive de către instanța de fond, sunt date în cauză.
Materialul probator administrat, până la acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681 Cod procedură penală.
Astfel din actele și lucrările dosarului a rezultat că inculpatul, în cursul lunilor septembrie și octombrie 2009, la date diferite, la intervale de timp scurte, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, deținut și comercializat fără drept cantitatea de 22,6 grame cannabis pentru suma totală de 170 lei, fiind prins în flagrant după vânzarea a circa 20 grame cannabis contra sum,ei de 350 lei, la data de 26 octombrie 2009.În același interval de timp a consumat diferite cantități de cannabis la domiciliul său, singur sau împreună cu alte persoane.
Această situație de fapt este probată prin proces verbal de sesizare din oficiu ( 4 ds.), procese verbale de investigații, procese verbale de consemnare a activității de supraveghere operativă, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 26.10.2009 (182-184 ds.), proces verbal de cântărire din aceeași dată a cantității de cannabis comercializată de inculpat (185 ds.), proces verbal de percheziție domiciliară (186-190), proces verbal de consemnare a seriilor bancnotelor folosite în activitatea de prindere în flagrant (177-178 ds.), rapoarte de constatare tehnico-științifică (53-55, 62-65, 73-75, 83-86, 94-99 ds.), transcrieri ale convorbirilor telefonice efectuate de inculpat (136-148 ds.), declarațiile martorului cu identitate protejată și ale martorilor asistenți și - (191-194 ds.) coroborate cu declarațiile de recunoaștere și regret a faptelor comise date de inculpat atât în fața procurorului, cât și în fața instanțelor.
Așadar sunt date temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), astfel cum sunt definite de art.681 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta. Coroborarea probelor și indiciilor temeinice amintite conturează suspiciunea rezonabilă în sensul existenței unor date, informații care conving un observator obiectiv și imparțial despre posibilitatea ca inculpatul să fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care este judecat. (jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului în cauza Gusinskij Rusiei, cauza Durmus Turciei, cauza Jecius Lituaniei).
De asemenea, instanța constată că sunt îndeplinite și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea are în vedere în analiza celei de-a doua condiții enumerate mai sus, natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor, gravitatea deosebită a acestora, împrejurările în care inculpatul a acționat, urmările produse, precum și sentimentul de insecuritate ce a fost creat în rândul comunității, ca urmare a comiterii presupuselor infracțiuni.
În concret, pericolul pentru ordinea publică la care se referă art.148 lit. f Cod procedură penală, fără a se identifica sau suprapune cu pericolul social al faptei penale, presupune, pe de o parte o rezonanță a faptei respective în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, iar pe de altă parte, o sumă de elemente care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor.
Ori, faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de o gravitate și o periculozitate deosebită, în condițiile în care pe de o parte, traficul de droguri a cunoscut o amploare ridicată, iar pe de altă parte, consecințele consumului acestui produs conduc la vătămarea stării de sănătate fizică și psihică a persoanelor consumatoare și nu de puține ori chiar la decesul acestora.
În speță, presupusa activitate infracțională a inculpatului trebuie raportată la activități infracționale similare, tocmai pentru a putea analiza concretețea pericolului pentru ordinea publică iar această analiză vădește o gravitate sporită a presupuselor infracțiuni reținute în sarcina acestuia, relativ la modalitatea concretă de concepere și punere în practică a presupuselor acțiuni infracționale, elemente care dovedesc faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că menținerea măsurii arestării preventive față de acesta apare fi justificată și legală.
În cauza de față, Curtea reține că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă o gravitate concretă sporită, în raport de toate elementele anterior analizate, fapta săvârșită având o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice, măsura arestării preventive corespunzând scopului prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
Curtea constată că măsura arestării preventive a inculpatului se situează pe coordonatele legalității, aspecte analizate anterior iar menținerea acesteia este justificată, pe de o parte, de scopul derulării în condiții bune a procesului penal iar, pe de altă parte, de necesitatea izolării inculpatului de comunitatea din care face parte, astfel că la acest moment aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive, cum ar fi limitarea dreptului de circulație prin aplicarea măsurii prevăzute de art. 1451 nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Față de această ultimă concluzie, Curtea a analizat proporționalitatea dintre restrângerea dreptului la libertate al inculpatului cu scopul urmărit, proces în cadrul căruia toate argumentele deja expuse au pledat în favoarea acordării de prioritate intereselor generale ale comunității. În același timp, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpatului, în raport de faza procesuală aflată în derulare, respectiv cercetarea judecătorească, se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, așa cum se desprinde din jurisprudența CEDO în materie.
Față de considerentele expuse Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b coroborat cu Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul, fiul lui G și, ns. la data de 30 aprilie 1973 în municipiul D, județul B, cu același domiciliu,-, - 1,. 16, județul B, CNP: - împotriva încheierii nr. 77/11.11.2009 a Tribunalului Botoșani ( dosar nr-).
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
DACT.
Jud. fond:
2 ex/25.11.2009
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Biciușcă Ovidiu, Ghertner
