Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 436/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 436
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Aurel Ilie
- - - președinte secție
G - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe Vintilă
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii dată în Camera de Consiliu la 09 iunie 2008, de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat G, apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat, iar cu referire la dispozițiile art. 3856alin. 3 C.P.P. art. 38515pct. 1 lit. d C.P.P. solicită admiterea acestuia, casarea încheierii instanței de fond, sub aspectul dispoziției de menținere a arestului preventiv față de inculpat, apreciind, în esență, că, în cauză, se fac aplicabile dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod Penal, privind înlocuirea măsurii preventive inițial luată, întrucât s-au schimbat temeiurile ce au determinat-
Procurorul apreciază că, dimpotrivă, dispoziția de menținere a arestului preventiv față de inculpat, se justifică, subzistând temeiurile ce au determinat luarea măsurii.
Inculpatul solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar:
Prin Încheierea dată în Camera de Consiliu la 09 iunie 2008, Tribunalul Dolj, după înregistrarea dosarului la instanță, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, în baza art. 3001alin. 1 și 3 C.P.P.a dispus menținerea stării de arest preventivfață de inculpatul - fiul lui - și, născut la 03.06.1982, în municipiul C, cu domiciliul în C,-, județul D, fără forme legale în strada -, -. 20,.1,.4, județ
Dispunând astfel, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă - respectiv dispozițiile art. 143, art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, stabilind că probatoriul administrat până în prezent conturează bănuiala legitimă și rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv acelea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod Penal, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003, în final, cu aplicarea art. 33 lit. a și b
Cod PenalSub aspectul dispoziției de menținere a arestului preventiv, încheierea judecătorului de fond a fost atacată cu recurs, inculpatul, prin apărător, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea s-au schimbat, și că, totodată, nu există temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate în continuare, considerente pentru care, în baza art. 139 alin.1 C.P.P. după admiterea recursului și casarea încheierii, potrivit art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3856alin. 3 C.P.P. s-a cerut înlocuirea arestului preventiv cu una dintre măsurile prevăzute la literele c sau b de sub art. 136 alin. 1.
Recursul declarat este fondat, pentru argumentele ce se vor vedea în continuare, în raport de care, Curtea, va aprecia că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului s-au schimbat, în cauză, impunându-se aplicarea art. 139 alin. 1
C.P.P.Astfel, potrivit art. 3001alin. 1 și 2 C.P.P. la înregistrarea dosarului, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
Dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă, cum astfel stabilește alin. 3.
Prin urmare, din observarea acestor dispoziții de principiu, se desprinde concluzia că verificarea la care obligă legea, privește, pe de o parte, existența la zi a condițiilor prevăzute în art. 143, 148 lit. f C.P.P. avute în vedere de organul judiciar la luarea măsurii, ori existența unor temeiuri noi, pe de altă parte.
Tot de principiu, ca instituții de drept procesual cu caracter de constrângere, măsurile preventive sunt luate față de învinuit sau inculpat, în scopul arătat de art. 136 alin. 1 C.P.P. respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal ori pentru împiedicarea sustragerii acestora de la urmărirea penală ori de la judecată.
De asemenea, în sensul art. 1491C.P.P. arestarea preventivă se dispune atunci când sunt îndeplinire condițiile art. 143 și există vreunul din cazurile prev. de art. 148 C.P.P. cu alte cuvinte, luarea acestei măsuri fiind consecința existenței unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Totodată, pentru ca măsura să se justifice, cu referire la cazul prevăzut la lit. f de sub art. 148 alin. 1, infracțiunea săvârșită trebuie să fie pedepsită cu închisoare de cel puțin 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului trebuie să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, împrejurare ce trebuie să rezulte din probe.
În cauza de față, într-adevăr, există probe și indicii precum că inculpatul, alături de coinculpații, și, a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, activitate ce implică constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, acte de înșelăciune, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și organizarea de licitații frauduloase pe Internet.
Faptele respective prezintă un pericol social generic ridicat, împrejurare ce rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru acestea.
Dacă în ce privește condiția cuantumului pedepselor, instituită la lit. f de sub art. 148 alin. 1, modificat, se constată că este îndeplinită, avându-se în vedere încadrările juridice date inițial faptelor reținute în sarcina inculpatului, totuși, cu privire la cea de-a doua condiție a textului de lege mai sus invocat, care trebuie îndeplinită cumulativ, referitoare la pericolul concret prezentat de inculpat pentru ordinea publică, nu se poate stabili același lucru.
Acest pericol pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul faptelor săvârșite, nu se presupune generic, el trebuind să fie de ordinul evidenței și nemijlocit dovedit, art. 148 lit. f impunând C.P.P. existența la dosarul cauzei a unor probe certe din care să rezulte că, o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate.
Într-adevăr, la data luării măsurii preventive, în urmă cu peste 4 luni, rezonanța socială a faptelor săvârșite de inculpat, împreună cu ceilalți, decursă din multitudinea acestora, din modul de săvârșire adoptat, era una de natură a justifica arestarea preventivă, însă, la momentul de față, această rezonanță este mult estompată, astfel că, în fața instanței de fond, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii, era necesar să se examineze, în funcție de specificul și complexitatea cauzei, precum și a întinderii în timp a cercetărilor judecătorești (fapt realist, ce se impune din observarea lucrărilor dosarului), în vederea administrării probatoriilor, dacă se mai justifica menținerea arestării preventive față de singurul inculpat arestat în dosar, sau era cazul ca această măsură să fie înlocuită cu o alta.
Aceste împrejurări mai sus desprinse, duc către concluzia că temeiurile ce au determinat luarea și menținerea arestării preventive s-au modificat, Curtea, aflându-se în situația de a decide potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1
C.P.P.Prin urmare, se va aprecia că prima instanță nu a făcut în cauză o justă aplicare a dispozițiilor art. 3001alin. 1 și 3 C.P.P. astfel că, în aplicarea art. 139 alin. 1 C.P.P. Curtea va înlocui arestarea preventivă dispusă față de inculpat, cu măsura preventivă prevăzută de art. 136 alin. 1 lit. c C.P.P. constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.
Această măsură preventivă, cu un conținut restrictiv, bine determinat, cuprinzând obligații ce vor fi impuse inculpatului pe toată durata măsurii, cum astfel se va vedea mai jos, în dispozitivul deciziei, prevăzute de art. 145 alin. 11C.P.P. va fi de natură să asigure îndeplinirea scopului de care face vorbire art. 136 alin. 1.
Inculpatului i se va atrage atenția asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a măsurilor aplicate, cum astfel stabilite art. 145 alin. ultim
C.P.P.Ca o consecință a înlocuirii măsurii arestării preventive, se va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Așadar, pentru argumentele mai sus dezvoltate, în baza art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3856alin. 3 C.P.P. va fi admis recursul inculpatului, cu consecința casării încheierii instanței de fond sub aspectul dispoziției de menținere a arestului preventiv, urmând ca, în rejudecare, să fie adoptată prezenta decizie, în sensul celor cuprinse mai jos, în dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii dată în Camera de Consiliu la 09 iunie 2008, de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează încheierea din 09.06.2008 a Tribunalului Dolj, cu privire la dispoziția de menținere a arestului preventiv față de acest inculpat.
În baza art. 139 alin. 1 C.P.P.;
Înlocuiește măsura preventivă a arestului, luată față de inculpat, cu aceea prev. de art. 136 alin. 1 lit. c C.P.P. constând în obligarea acestuia de a nu părăsi țara.
Potrivit art. 145 alin. 11C.P.P.;
Pe durata obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
Face aplicarea art. 145 alin. 3
C.P.P.Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
-
Red. Jud.. -
Jud. fond.:
Dact. 3 ex./ 16 Iunie 2008
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Aurel Ilie, Gheorghe Vintilă
