Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 2289/2/2009
568/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 437
Ședința publică din 26 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Băjan Vasile
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitri
JUDECĂTOR 3: Lefterache Lavinia
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ț ionarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 11.03.2009, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, precizează că recursului vizează încheierea din data de 11.03.2009, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția I Penală și solicită casarea acesteia ș i continuarea procesului penal cu acest inculpa în stare de libertate.
Consideră că în urma administrării probelor în faza de cercetare judecătorească s-a schimbat situa ția de fapt, conturându-se ideea că a fost legitimă apărare, astfel că și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat.
Solicită a se avea în vedere faptul că de ș i în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvâr ș irea faptei, în fa ț a instan ței de judecată ș i-a schimbat pozi ția ș i a recunoscut comiterea infrac țiunii.
Precizează că martorii oculari au fost audia ț i, iar ace știa au declarat că partea vătămată a provocat incidentul, în sensul că mai întâi a lovit un participant din bar și ulterior și pe inculpat.
Sus ț ine că, de ș i legea nu dă o defini ț ie clară termenului rezonabil al arestării preventive, în opinia apărării în cauza de fa ță acesta s-a îndeplinit prin perioada în care inculpatul a petrecut-o în stare de arest, respectiv 7 luni.
În raport de atitudinea sinceră manifestată de inculpat prin recunoa șterea faptei comise, apărarea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea în vedere probatoriul administrat în ansamblui lui, pozi ț ia inculpatului fiind aceea de a recunoa ște numai o variantă a comiterii faptei.
Astfel, convorbirile telefonice, declara ț iile martorului, vin a sus ț ine vinovă ția inculpatului, mai mult acesta s-a și sustras într-o fază incipientă a urmăririi penale.
Solicită a se re ț ine primele declara ț ii ale păr ții vătămate ș i ale martorului ascultat în faza de urmărire penală, întrucât ei au fost cerceta ț i penal pentru schimbarea depozi ț iilor, pentru favorizarea infractorului, iar primele declara ț ii ale păr ții vătămate au fost înregistrate audio - video, cu respectarea normelor de procedură.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că s-a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin efectuarea de presiuni asupra păr ților vătămate, apreciind astfel că aceste elemente impun în continuare privarea de libertate a incullaptului.
În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. sus ț ine că nu a încercat să se sustragă urmăririi penale, s-a prezentat la organele de poli ție ș i a explicat situa ția de fapt, aratând că nu a colaborat cu partea vătămată. Solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.03. 2009 Tribunalului București - Secția I Penală, constată:
Prin încheierea din 11.03.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și în baza art.300/1 Cod procedură penală și următoarele s-a meținut durata arestării preventive a inculpatului .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.05.2008, inculpatul, aflându-se pe terasa unui magazin situat pe-, din satul Cozieni, comuna -, județul acționând pe fondul consumului de băuturi alcoolice l-a înjunghiat în torace pe partea vătămată G, cu un cuțit, cauzându-i leziuni grave, care iau pus părții vătămate viața în pericol, faptă ce constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Se arată că privarea de libertate a inculpatului este în continuare
necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă;
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că:
Inculpatul a fost arestat în baza nr.156/19.08.2008 emis de către Tribunalul București Secția a-II-a Penală reținându-se că sunt întrunite condițiile prev. de art.143, art.148, lit.a, b, e, și f, Cod proc. pen. art.151 și art.1491Cod. proc.pen.
Potrivit art. 300/1Cod proc.pen.în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 alin.1 lit. C.P.P. întrucât, inculpatul, imediat după comiterea infracțiunii, a fugit pentru a se sustrage urmăririi penale; acesta a părăsit domiciliul său, unde a fost căutat în mod repetat de către organele de poliție, inclusiv cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare, lit. p Cod Penal, există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, prin influențarea părții vătămate și a martorilor oculari; astfel, inculpatul i-a dat părții vătămate suma de 150.000.000 de lei vechi - aspect care rezultă din declarația martorei G, mama părții vătămate; martorii oculari care au văzut momentul comiterii infracțiunii - toți fiind persoane apropiate inculpatului - nu s-au prezentat în fața organelor de urmărire penală și nu au fost găsiți de către organele de poliție, cu toate că au fost căutați în mod repetat; martorii oculari care au fost audiați au încercat să susțină că - din diferite motive - nu au văzut momentul în care partea vătămată a fost înjunghiată, lit. p Cod Penal, există date că inculpatul exercită presiuni asupra părții vătămate, pentru a încheia o înțelegere frauduloasă cu aceasta, lit. din pedeapsa C.P.P. prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sens în care trebuie avut în vedere atât gravitatea deosebită a faptei ce face obiectul dosarului, precum și periculozitatea manifestată de către inculpat, inclusiv prin faptul că a purtat asupra sa un cuțit în locuri publice, precum și prin antecedentele sale penale; astfel, din fișa de cazier a inculpatului rezultă faptul că acesta a fost condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni, inclusiv a unor infracțiuni de violență tâlhărie și ultraj; periculozitatea inculpatului este confirmată și de faptul că, cu prilejul percheziției domiciliare în locuința sa a fost găsită o sabie, aceasta fiind ascunsă într-un cuptor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere luarea măsurii arestării preventive.
In părarea sa susțin ut că deși în faza de urmărire penală a afirmat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, ulterior la instanța de judecată, a recunoscut fapta. De asemenea precizează că martorii oculari au arătat că partea vătămată a declanșat conflictul, iar în raport de atitudinea sa sinceră solicită punerea în libertate.
De asemenea recurentul arată că s-a depășit o perioadă rezonabilă a arestării preventive, față de faptul că este arestat de șapte luni.
Recurentul mai arătat că, lăsat în libertate, s-ar prezenta la instanța si nu ar influenta aflarea adevărului. Având în vedere dispozițiile legale, interne și internaționale, privind termenul rezonabil și întrucât beneficiază de prezumția de nevinovăție, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, revocând măsura arestării preventive să fie continuată judecata cauzei penale, cu inculpatul în stare de libertate.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de și a probelor administrate pe parcursul cercetării judecătorești, rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat.
Susținerile recurentului în sensul că declarațiile martorilor în faza de urmărire penală sunt contradictorii în raport de susținerile acelorași martori în faza de cercetare judecătorească nu sunt susținute de probele administrate în dosar.
Săvârșirea infracțiunii de către inculpat rezultă din: declarația părții vătămate G n care acesta descrie modalitatea în care a fost înjunghiat de către inculpat, aceste declarații fiind conforme întocmai cu morfologia plăgii suferite; raportul de expertiză medico-legală traumatologică privind pe partea vătămată G, din care rezultă faptul că leziunile cauzate i-au pus viața în primejdie; declarația martorului, n care acesta arată că - imediat după înjunghierea părții vătămate - a văzut că inculpatul avea în mână un cuțit cu lama de mari dimensiuni, cuțit cu care de altfel inculpatul l-a lovit pe martor în picior;procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, convorbiri din care rezultă atât faptul că inculpatul este autorul infracțiunii de tentativă de omor și a agresiunii comise asupra martorului, precum și faptul că inculpatul și frații acestuia și încearcă să -I determine pe partea vătămată să declare - în mod mincinos - că s-a autoagresat, aceștia efectuând totodată demersuri având ca scop influențarea organelor judiciare, pentru ca inculpatul să nu fie tras la răspundere penală; declarațiile martorului (cel care a condus mașina cu care partea vătămată a fost dusă la spital), din care rezultă faptul că atât partea vătămată cât și martorul ocular, zis,i-au spus imediat după comiterea infracțiunii - că partea vătămată a fost înjunghiată de către inculpatul; procesul-verbal de cercetare la fața locului; foaia de observație clinică și diagnosticul eliberate de către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " ști, din care rezultă că partea vătămată a suferit grave leziuni corporale, inclusiv lezarea splinei și a rinichiului stâng, fiind necesară extirparea acestora; declarațiile inculpatului; acesta a negat comiterea infracțiunii, însă declarațiile sale nu sunt susținute de nici un alt mijloc de probă, acestea fiind contradictorii chiar și față de declarațiile fraților săi, zis,și, zis;raportul de constatare tehnico-științifică asupra detecției comportamentului simulat(poligraf) nr.232.012/18.09.2008 al Direcția Generală de Poliție a Municipiului ști - Serviciul Criminalistic, privind pe partea vătămată G și inculpatul.
Martorul (zis ) a susținut că în momentul agresiunii se afla în interiorul magazinului pe a cărui terasă s-a săvârșit infracțiunea, cumpărând bere; aceste susțineri sunt infirmate de martora (persoana care vindea la respectivul magazin),care a declarat că la acel moment ea plecase, la plecare încuind magazinul în care martorul susține că se afla; martorul susține că în momentul agresiunii se afla la toaleta din curtea numitului; în apărarea sa, inculpatul a susținut că în același moment se afla la aceeași toaletă; martorii și au declarat că părăsiseră terasa unde s-a comis infracțiunea anterior săvârșirii acesteia, plecând către satul -.
În dosarul penal nr.2245/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București (disjuns din prezentul dosar) partea vătămată G și martorii,Și au calitatea de învinuiți pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului și mărturie mincinoasă.
Privarea de libertate este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal,precum și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală.
Curtea constată că n cauză sunt întrunite, la acest moment procesual, cerințele art.148 alin.1 lit. din Codul d e procedură penală (există date că inculpatul exercită presiuni asupra părții vătămate, pentru a încheia o înțelegere frauduloasă cu aceasta;-art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală (pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sens în care trebuie avut în vedere atât gravitatea deosebită a faptei ce face obiectul acestui dosar, precum și periculozitatea manifestată de către inculpat, inclusiv prin faptul că a purtat asupra sa un cuțit în locuri publice, precum și prin antecedentele sale penale; astfel, din fișa de cazier a inculpatului rezultă faptul că acesta a fost condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni, inclusiv a unor infracțiuni de violență - tâlhărie și ultraj; periculozitatea inculpatului este confirmată și de faptul că - cu prilejul percheziției domiciliare - în locuința sa a fost găsită o sabie, aceasta fiind ascunsă într-un cuptor).
În momentul procesual actual, instanța de fond, în mod corect, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive si, respectiv a temeiurilor care pot justifica menținerea acesteia. Deoarece nu a intervenit nicio schimbare care ar putea să justifice lăsarea în libertate a recurentului, în mod just tribunalul a menținut măsura, în concordanță cu dispozițiile legale.
Instanța a constatat de asemenea în mod corect, că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin, subzistând temeiul prevăzut de art.143. pr.pen, întrucât în cauză există probe directe și indicii temeinici (probe indirecte), în sensul art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă (în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum sunt analizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului încauza Gusinskij Rusiei, cauza Durmus Turciei, cauza Jecius Lituaniei)că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă.
În prezenta cauză, exista motivelor plauzibile de a crede că inculpatul a săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsat în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești,având in vedere relațiile de rudenie existente între părți, precum și atitudinea sa anterioară de zădărnicire a administrării probelor.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, instanța de fond a reținut in mod corect mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse. În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută. Revenirea inculpatului asupra probelor administrate anterior și recunoașterea comiterii faptelor, doar prin ea însăși nu poate conduce la respingerea cererii de respingere a menținerii arestării preventive, deoarece din dosar rezultă date(astfel cum au fost expuse anterior, că inculpatul a încercat să influențeze martorii.
Potrivit art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de împiedica săvârșirea unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Reținând că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este o infracțiune gravă și că există indicii privind săvârșirea ei de către acesta, Curtea constată că hotărârea tribunalului este legală și temeinică.
Văzând și art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
Obligă recurentul 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -ȚA -
GREFIER,
- -
Red./
Dact./-
Ex.3
Red. -1
Președinte:Băjan VasileJudecători:Băjan Vasile, Piciarcă Dumitri, Lefterache Lavinia
