Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 437/

Ședința publică din data de 20 august 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure

JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu

JUDECĂTOR 3: Vanghelița

Grefier - I

Ministerul Publica fost reprezentat prin

Procuror -

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, G ȘI G- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 14.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. /2009,având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.

În conformitate cu disp. art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:

- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr. 3816/2009 emisă de Baroul Constanța;

- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr. 3817/2009 emisă de Baroul Constanța;

- recurentul inculpat G - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr. 3818/2009 emisă de Baroul Constanța;

- recurentul inculpat G - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr. 3819/2009 emisă de Baroul Constanța.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.

Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 385³cod pr. penală și motivate conform art. 385¹⁰cod pr. penală.

Recurenții inculpați, fiind întrebați pe rând, arată că își mențin recursurile declarate și sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu.

În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 385¹¹Cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 385¹³Cod procedură penală.

Totodată, să se aibă în vedere că până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat inițial la luarea măsurii arestării preventive. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.

În subsidiar, solicită, în baza art. 139 Cod procedură penală raportat la art.145¹Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât nu există indicii că lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nu împietează continuarea cercetării judecătorești.

Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea sinceră a acestuia,i împrejurarea că are 2 copii în întreținere, precum și faptul că până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare operează prezumția de nevinovăție.

Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat G, având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta tânără a acestuia de 19 ani, împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală, este arestat de 6 luni, timp suficient pentru atingerea scopului măsurii, a cooperat cu organele judiciare și a regretat fapta, iar prejudiciul a fost parțial achitat. Totodată, prin menținerea măsurii arestării preventive se tinde le executarea anticipată a unei pedepse.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât nu există indicii că lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat G, având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, sau în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea. Precizează că inculpatul a avut loc de muncă în construcții numai pe timp de vare, motiv pentru se impune lăsarea sa în libertate atâta timp cât mai durează acest anotimp, pentru a-și putea desfășura activitatea.

Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive, întrucât există presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei, raportat la probele administrate în cauză, și subzistă temeiurile care au determinat arestarea, față de natura și numărul mare al faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, astfel încât apreciază că sunt îndeplinite cumulativ cele două cerințe prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală.

Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond. De asemenea solicită respingerea cererilor de înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea ca nefondate, cu precizarea că lăsarea în libertate nu asigură atingerea scopului măsurii preventive.

Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului și solicită cercetarea în stare de libertate.

Recurentul inculpat G,având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului și solicită cercetarea în stare de libertate.

Instanța ia cauza în pronunțare.

E A:

Cu privire la recursul penal de față;

Prin încheierea de ședință din 14 august 2009, Tribunalul Constanța, în temeiul prevederilor art.300²cod proc.penală coroborat cu art.160 al. 1, 3 cod proc.penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, G și G și totodată, a respins ca nefondate cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 2/P/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalias -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și de furt calificat în formă continuată prevăzute de art. 192 alin. (2) din Codul penal și de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal, art. 37 lit. a) din Codul penal și art. 75 lit. c) din Codul penal, -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și de furt calificat în formă continuată prevăzute de art. 192 alin. (2) din Codul penal și de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal și art. 75 lit. c) din Codul penal, G -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și de furt calificat în formă continuată prevăzute de art. 192 alin. (2) din Codul penal și de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal și art. 75 lit. c) din Codul penal, și, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și de furt calificat în formă continuată prevăzute de art. 192 alin. (2) din Codul penal și de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal și art. 75 lit. c) din Codul penal, pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25.02.2009 până la data de 25.03.2009.

Temeiurile de drept reținute cu prilejul dispunerii măsurii privative de libertate au fost dispozițiile art. 143 alin.1 și la art. 148 alin.1 lit. d și f Cod procedură penală în ceea ce-i privește pe inculpații G și și dispozițiile art. 143 alin.1 și la art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală în ceea ce-i privește pe inculpații G - și -.

Instanța de apel a constatat că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate G și, declarațiile martorilor -, G, C, și, înscrisuri (procese - verbale de cercetare la fața locului și procese - verbale de căutare) și, mai ales, din declarațiile inculpaților, care au recunoscut comiterea faptelor și au precizat în detaliu modul de săvârșire a acestora, rezultă indicii temeinice că aceștia au pătruns, la adăpostul întunericului, în curtea locuințelor părților vătămate G și și au sustras din posesia acestora 6 miei, 3 și 200 kg de porumb știuleți (de la G) și o bovină în vârstă de 2 ani, gestantă în șase luni, și un harnașament de (de la ), fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și de furt calificat în formă continuată.

S-a mai constatat prezența temeiului prevăzut de art. 148 lit.d, f Cod proc.pen. raportat la trecutul infracțional al inculpaților G și,; la faptul că ambele infracțiuni pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de patru ani și a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ținând cont de împrejurările și circumstanțele de fapt - pe timp de noapte, din locuințele unor persoane care au vârste înaintate (partea vătămată G are 77 de ani, iar partea vătămată are 78 de ani), care nu puteau reacționa eficient în eventualitatea surprinderii inculpaților în momentul comiterii infracțiunilor, și prin cooptarea, la realizarea activității infracționale, a unui minor care nu împlinise vârsta de 14 ani; de datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat- niciunul dintre inculpați nu este angajat în muncă și nu realizează venituri certe pentru a se întreține, factor de natură a favoriza comportamentul infracțional.

Analizând situația de fapt reținută anterior prin raportare la condițiile impuse de art. 300², art. 160 Cod procedură penală și art. 139 Cod procedură penală, instanța de apel a apreciaat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea cererilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă nemodificate.

Față de acestea, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă față de inculpați, în acord cu scopul procesului penal prevăzut de art. 136 Cod proc.pen. și a menținut măsura privativă de libertate față de inculpați.

Împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- la data de 14 august 2009 au declarat recurs, în termen legal, inculpații, G și G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu menținerea măsurii arestării preventive.

În esență, inculpații recurenți au susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de el, că nu există probe privind pericolul concret pentru ordinea publică.

S-a invocat disp. art. 5 din CEDO.

În concluzie, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și urmare rejudecării să se revoce măsura arestării preventive.

În subsidiar, recurenții, G și G, au solicitat ca, urmare admiterii recursului și casării încheierii atacate în rejudecare să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea

Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a recursului și menținere a încheierii recurate, motivat de subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți și de natura, modalitatea concretă de săvârșire și multitudinea faptelor.

Examinând încheierea din 14 august 2009 Tribunalului Constanța în lumina criticilor din recursurile inculpaților, a probelor administrate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.385⁶cod proc.penală curtea constată că este legală și temeinică, iar recursurile nefondate.

Temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, G și G, au fost acelea prevăzute de art.143 cod proc.penală și art.148 lit. f, cod procedură penală.

În prezent, cauza se află în faza cercetării judecătorești, urmare declarării apelurilor de către inculpați împotriva sentinței de condamnare nr. 228/P/02.07.2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr-.

Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, așa cum e pretinsă prin rechizitoriu, forma continuată a activității infracționale, consecințele negative produse asupra părții vătămate, curtea constată că și în prezent inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.

În condițiile în care inculpații vor fi judecați în stare de libertate există temerea justificată că aceștia ar fi tentați să săvârșească și alte fapte asemănătoare acelora pentru care sunt cercetați în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre inculpați nu realizează venituri certe pentru a se întreține, aceste împrejurări constituind factori favorizanți ai comportamentului infracțional al acestora.

Astfel, se apreciază că menținerea arestării se impune și pentru înlăturarea sentimentului de insecuritate creat în rândul comunităților locale din care fac parte inculpații, dar și părțile vătămate.

Raportat la cele ce preced, curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică există și în prezent.

Infracțiunile pentru care sunt cercetați penal inculpații recurenți, fiind sancționate de lege cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul pentru ordinea publică subzistând, curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit.f, cod proc.penală.

Întrucât faza cercetării judecătorești nu s-a terminat, pentru a asigura prezența la judecată a inculpaților și desfășurarea în condiții optime a procesului penal se impune constatarea că, în speță sunt întrunite și cerințele art.143 cod proc.penală.

Prezumția de nevinovăție nu constituie, potrivit legii, un element de analiză asupra temeiniciei și legalității măsurilor preventive dispuse față de inculpatul recurent.

Măsura arestării preventive a inculpaților recurenți fiind luată la data de 24.02.2009 se constată, că nu a fost depășită durata rezonabilă a acesteia.

Pentru considerentele menționate, și cum alte elemente noi în favoarea inculpatului nu au intervenit, curtea constată că cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sunt nefondate.

Criticile din recursurile inculpaților dovedindu-se a fi neîntemeiate, iar în urma examinării din oficiu a încheierii atacate neidentificându-se cauze de reformare a acesteia, va fi menținută ca legală și temeinică iar recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Potrivit prevederilor art.189 cod proc.penală onorariul cuvenit avocaților din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați C, pentru avocați, și.

Văzând și dispozițiile art.192 al.2 cod proc.penală curtea îi va obliga pe inculpații recurenți la plata sumei de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct.1 lit."b" Cod procedură penală;

Respinge ca nefondate recursurile penal declarate de inculpații-fiul lui și, născut la 15.12.1989, - fiul lui și, născut la 26.02.1986, G - fiul lui și a, născut la 15.11.1984 și G- fiul lui și, născut la 18.12.1989 - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 14 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariul avocaților din oficiu, avocați, și, în sumă de 100 lei și a onorariului traducător autorizat, în sumă de câte 100 lei fiecare.

Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către de stat în sumă de câte 200 lei, fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 august 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - -

GREFIER,

Jud. fond:

Red.. Jud. -

Tehnodact. IC. 2 ex./ 21.08.2009

Președinte:Marius Cristian Epure
Judecători:Marius Cristian Epure, Claudiu Răpeanu, Vanghelița

#Judecator Marius Cristian Epure

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Constanta