Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.439/
Ședința publică din data de 07 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-,având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.4405/2008, emisă de Baroul de Avocați
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că acest dosar a suferit mai multe evoluții, inculpatul fiind arestat de o perioadă de 1 an și 6 luni.
Dacă la început existau indicii temeinice sau suspiciuni cu privire la săvârșirea infracțiunii, mai mult, a gradului de pericol social concret al faptei, apreciază că potrivit și practicii, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, tocmai prin prisma scurgerii perioadei mari de timp.
În subsidiar, consideră că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.139 alin.2 Cod procedură penală, motiv pentru reiterează cererea apărătorului inculpatului, de la instanța de fond în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Este adevărat că în cauză inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă privativă de libertate, dar apreciază că atâta timp cât această sentință nu a rămas definitivă, fiind atacată prin apel, acesta poate beneficia și de o înlocuire a măsurii arestării preventive.
Totodată, apreciază că menținerea măsurii arestării preventive la acest moment, este o modalitate de a pre executa hotărârea pe care instanța o va pronunța.
Consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de disp.art.139 raportat la art.145 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțate de instanța de apel cu privire la măsura arestării preventive, având în vedere că așa cum a și apreciat instanța, în acest moment subzistă temeiurile arestării preventive și, pentru desfășurarea procesului penal și a cercetării judecătorești în apel, se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Cu privire la susținerile formulate astăzi de apărare, în sensul că rezonabilitatea termenului și a măsurii arestării preventive trebuie analizată în cauză, apreciază că această rezonabilitate a termenului arestării preventive și a perioadei, se impune a fi realizată numai prin prisma limitelor de pedeapsă pentru care inculpatul este cercetat și judecat cât și a perioadei scurse de la data arestării preventive până la data soluționării cererii.
Ori, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de disp.art.1402Cod procedură penală, art.139 Cod procedură penală, în sensul că au intervenit în acest interval de timp împrejurări care au dus la modificarea temeiurilor și înlăturarea într-un fel sau altul a temeiurilor arestării preventive, sens în care solicită respingerea recursului și menținerea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează laconcluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 01 octombrie 2008, pronunțată în dosarul penal cu nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 160 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul.
În baza art.139 alin.1 raportat la art.145 alin.1 Cod procedură penală, a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat.
Împotriva încheierii de ședință de judecată din data de 01 octombrie 2008 Tribunalului Constanța, prin care în baza art. 160 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivul de recurs, se solicită casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât acesta este cercetat preventiv de 1 an și 6 luni, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor din probele dosarului, se constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, nr.6243/P/ din 17 iulie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit."a,g,i" și al.2 lit."b" Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit."a,g,i" cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.211 al.1 și al.2 lit."c" toate cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal.
Prin sentința penală nr.859 din data de 08 august 2008, Judecătoria Constanța, l-a condamnat pe inculpatul recurent la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Această sentință penală a fost apelată de inculpat, astfel că, la primul termen de judecată, instanța de apel, respectiv Tribunalul Constanța, a făcut în cauză aplicarea prevederilor din art.1601alin.1 și 3 Cod procedură penală, până la la judecarea pe fond a apelului.
În raport de multitudinea faptelor comise, de perseverența inculpatului în încălcarea legii penale, prin săvârșirea unor fapte de aceeași natură, se apreciază că în raport și de faptul că a fost condamnat chiar dacă hotărârea nu este definitivă, în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de opinii
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 Cod procedură penală,
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, Avocat, în sumă de 100 lei.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 octombrie 2008.
Pt. PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
Conform art.312 Cod pr.pen.
Semnează,
PREȘEDINTE DE INSTANȚĂ
Cu opinie separată, în sensul
admiterii recursului și a constatării
încetării de drept a măsurii
JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.apel;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data: 09.10.2008
OPINIE SEPARATĂ
Am exprimat opinia minoritară în sensul încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului la pronunțarea Deciziei Penale nr.546/P din 09.11.2007, expunând pe larg în hotărâre motivele de fapt și de drept care mi-au format convingerea în acest sens.
Ca atare, întrucât în prezenta cauză, obiectul judecății, potrivit art.3856al.3 Cod procedură penală, îl reprezenta excriminarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a aceleiași inculpat și verificarea dispoziției primei instanțe, de menținere a acestei măsuri, am formulat cerere de abținere, arătând, în concret, că mi-am exprimat părerea asupra obiectului judecății din prezenta cauză, indicând și cazul de incompatibilitate, respectiv cel prevăzut de art.47 al.2 Cod procedură penală.
Declarația de abținere a fost respinsă, iar în aceste condiții, participând la judecarea recursului, singura opinie pe care o mai pot exprima este aceea vizând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se constate încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, pentru aceleași motive exprimate anterior, pe larg în motivarea deciziei penale nr.546/P din 09.11.2007.
Apreciez că nu au apărut noi elemente de drept sau de fapt care să-mi impună adoptarea unei opinii contrare, iar adoptarea unei opinii constante constituie un imperativ și o exigență legală în activitatea magistratului judecător.
Pentru a preveni judecarea recursului de către un complet de judecată având în componență un magistrat care, în mod individual, anterior, și-a exprimat părereaoficial, într-o hotărâre judecătorească asupra soluției care ar putea fi dată în recurs, am uzat de prevederile art.50 Cod procedură penală, declarândoficial,înainte de judecarea recursului,că mă abținde la judecată.
Apreciez că această modalitate de lucru este singura modalitate care permite asigurarea unei transparențe a actului de justiție, o întărire a caracteruluioficialal opiniilor exprimate în hotărârile judecătorești pronunțate și asigură respectarea dispozițiilor dreptului intern vizând atât imparțialitatea cât și independența judecătorului, precum și exigențele dreptului de acces la instanță prevăzut de art.6 din Convenția
să precizez că punctele de vedere exprimate în hotărârile pronunțate de mine, ca judecător, reprezintă acte oficiale, ce nu mai pot fi schimbate ulterior, întrucât reprezintă rezultatul operațiilor logico-juridice de examinare a probelor, a situației de fapt și de interpretarea judiciară a normelor și principiilor de drept relevante în cauza respectivă, finalizate prin consemnarea acesteia, în forma prevăzută de lege, în minuta hotărârii respective.
Apreciez că după consemnarea opiniei în minută, titularul acesteia nu o mai poate retracta sau modifica, fiind chiar el obligat să țină seama de conținutul opiniei oficial exprimate.
Acestea sunt considerentele de drept și de fapt ale opiniei minoritare exprimate în prezenta cauză.
JUDECĂTOR,
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Valentin Iancu, Marius Cristian Epure
