Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.44/MP
Ședința publică de la 3 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat in examinare recursurile penale declarate de inculpații, G,și - toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect, menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 30977/2008, emisă de Baroul B;
- recurenta inculpată G, în stare de arest și asistată de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 30977/2008, emisă de Baroul B;
- recurenta inculpată, în stare de arest și asistată de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 88645/2008, emisă de Baroul B;
- recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 09168/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, depune la dosar un set de înscrisuri respectiv: certificat de naștere, certificat de căsătorie, adeverință și contract individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și G, solicită admiterea recursului în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. Potrivit dispozițiilor art.3001Cod procedură penală, instanța are obligația la primirea dosarului de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Consideră că în această cauză măsura arestării preventive s-a dispus cu nerespectarea dispozițiilor legale respectiv a art.1491alin.1 Cod procedură penală, care obligă organul de urmărire penală la momentul la care trebuie să ia măsura arestării preventive pentru a ajunge la convingerea că față de inculpați se impune luarea măsurii arestării preventive, de a audia inculpatul cu privire la fapte, cu privire la aspectul că va fi luată măsura arestării preventive în prezența apărătorului.
Solicită a se observa că în volumul 4 al dosarului de urmărire penală, există un proces-verbal întocmit după începerea urmăririi penale prin care se aduce la cunoștință inculpaților că s-a început urmărirea penală, că au calitate de învinuit și că au dreptul la apărare și dreptul la tăcere, dar nimic cu privire la faptul că față de ei urmează să se ia măsura arestării preventive.
Pe data de 29 aprilie s-a luat măsura reținerii, pe data de 30 aprilie s-a pus în mișcare acțiunea penală, au fost audiați în calitate de învinuiți, iar la un interval de 15 minute, în calitate de inculpați, deși din momentul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală, aveau alte drepturi și obligații și cu toate acestea, fără să li se aducă la cunoștință în prezența apărătorului că urmează să se ia măsura arestării preventive au fost aduși în fața judecătorului care a dispus luarea măsurii arestării preventive. Întrucât există o obligație care afectează dreptul la apărare și este sancționată în condițiile art.197 alin.2 cu nulitatea absolută, evident măsura apare ca ilegală.
Din perspectiva temeiniciei, solicită a se observa că, organul de urmărire penală a venit cu o propunere de arestare a inculpaților în temeiul art.148 lit.e și f Cod procedură penală. Judecătorul a reținut cele două temeiuri, ulterior, la data de 1 mai s-a formulat o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, ocazie cu care, instanța apreciază că față de nu se impune prelungirea arestării preventive și respinge propunerea, iar față de ceilalți inculpați, din probele strânse în tot cursul urmăririi penale constată că, unul din temeiuri cel de la art.148 lit.e Cod procedură penală nu mai subzistă și prelungește măsura arestării preventive numai pentru art.148 lit.f Cod procedură penală. Nu existau probe pentru a susține că inculpații au influențați părțile vătămate. Consideră că judecătorul a fost indus în eroare inițial, întrucât procurorul a încercat să creeze o presupunere că inculpații ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate, tocmai din momentul în care trece la aducerea la cunoștință a învinuirii inculpaților, nu prin citarea acestora așa cum prevăd art.177 Cod procedură penală ci prin emiterea direct a unui mandat de aducere. Ori, textul de lege prevede că aducerea cu mandat a unei persoane care urmează să fie audiată se poate face numai în condiții speciale, respectiv, numai dacă a fost citat anterior și a refuzat să se prezinte sau dacă, constată motivat că în interesul rezolvării se impune această măsură. Ori procurorul deși motivează rezoluția de emitere a mandatului, nu face decât presupuneri, în sensul că dacă îi va cita aceștia vor lua legătura cu părțile vătămate.
Din perspectiva temeiniciei solicită a se observa că subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, singurul care trebuia reținut, deși judecătorul instanței de fond a reținut și temeiul prevăzut de art.148 lit.e Cod procedură penală, deși era nedovedit. Dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, preved întrunirea cumulativă a două condiții, respectiv, temeiul referitor la faptă care există, dar, pericolul concret pentru ordinea publică nu este motivat de judecător decât din perspectiva gravității faptelor, care de fapt este și prima condiție. Pericolul trebuie reținut raportat și la persoana inculpaților și rezonanța socială. Potrivit practicii judiciare, fapte care au fost săvârșite în urmă cu 4-5 ani la acest moment nu mai au nicio rezonanță și nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Această activitate infracțională reținută în sarcina inculpaților este din perioada 2004-2005. Începerea urmăririi penale in rem se face în august 2007, iar măsura arestării preventive s-a dispus la o perioadă de 10 luni de la începerea urmăririi penale. Chiar dacă urmărirea penală a fost in rem la acel moment au fost audiate părți vătămate care au indicat acele persoane, ori inculpații până la momentul la care au fost învinuiți, nu au luat legătura cu părțile vătămate, pentru a se spune că ar zădărnici aflarea adevărului, astfel încât, motivarea judecătorului nu este susținută de vreo probă.
Pe cale de consecință, neavând îndeplinită cea dea doua condiție prevăzută de lege, respectiv, pericolul pentru ordinea publică, solicită a se observa că inculpații nu au antecedente penale, se află la primul conflict cu legea penală. Alte elemente care să ateste periculozitatea acestor persoane nu există, împrejurare în care, în condițiile în care nu se va reține nelegalitatea care impune revocarea măsurii arestării preventive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că inculpata G, are aceeași situație ca inculpații și HG încă un inculpat față de care nu s-a luat măsura arestării preventive. Starea de fapt cu privire la această inculpată nici nu este determinată concret de procuror. Solicită a se observa că nu se poate reține la o persoană în concurs real infracțiunea de trafic de persoane și infracțiunea de proxenetism. Consideră că există dubii cu privire la voința pe care o exprimă părțile vătămate, pentru că ceea ce distinge cele două infracțiuni una de alta o reprezintă tocmai latura obiectivă, respectiv, dacă părțile vătămate au fost de acord. Existând probe pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, nu se poate reține pericolul pentru ordinea publică față de această inculpată, față și de orientarea actuală care tinde la legalizarea prostituției.
În subsidiar, pentru cei doi inculpați, pe argumentul temeiniciei, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și pe cale de consecință în baza art.3001alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatei în stare de libertate. Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori. Dispozițiile art.143 Cod procedură penală, sunt în directă legătură cu indiciile temeinice că inculpata a săvârșit această faptă. Este vorba despre o cauză în care patru persoane sunt arestate și pentru altele două au fost emise mandate europene în baza a 15 plângeri necoroborate cu nicio altă probă, prin care inculpata este acuzată de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Învederează instanței că la dosarul cauzei există date cu privire la intrările și ieșirile în și din țară precum și transferul unor sume de bani și se trage concluzia că părțile vătămate au fost sechestrate și forțate să practice prostituția.
Consideră că măsura arestării preventive este nelegală și netemeinică, atâta timp cât nu au fost respectate dispozițiile art.143 Cod procedură penală, iar pentru a se crea o anumită complexitate a cauzei și pentru a spori pericolul social este încadrarea juridică greșită a faptei. Cu privire la dispozițiile art.148 Cod procedură penală, s-a reținut că inculpata prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsată în libertate ar putea să influențeze părțile vătămate, martorii pentru a împiedica buna desfășurare a procesului penal. Atâta timp cât a susținut netemeinicia măsurii arestării preventive consideră că pericolul social nu se mai poate pune în discuție. Instanța trebuie să aibă în vedere pericolul social concret, circumstanțele personale ale inculpatei de legăturile cu familia și de modul de săvârșire al faptei. Solicită a se avea în vedere că inculpata, se află la prima abatere, primul conflict cu legea penală, are o legătură specială cu familia, prezintă probleme de sănătate. Arată că atâta timp cât declarațiile părților vătămate nu se coroborează cu alte probe, susține că declarația inculpatei aflată la fila nr.209 volumul 5 reflectă situația reală și se coroborează în parte cu declarațiile părților vătămate, în sensul că inculpata a fost la rândul ei sechestrată și bătută reușind în cele din urmă să fugă cu ajutorul unui francez. Consideră că este un abuz faptul că se ține arestată o persoană ce a trecut într-o anumită perioadă de timp prin anumite traume.
Nu există martori ci doar martori asistenți care au participat la recunoașterea din planșele foto. Nu se poate reține că inculpații influențează martorii și părțile vătămate. nu are nicio legătură cu, nu s-au văzut decât la instanță. Jurisprudența Curții Europene statuează faptul că privarea de libertate va continua să fie legală numai dacă ordinea publică va fi influențată de prezența inculpatei în societate, privarea de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea. Întrucât regula este cercetarea inculpatei în stare de libertate, măsura arestării preventive este o măsură de excepție, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatei în stare de libertate.
Avocat, având cuvântul, pentru recurenta inculpată, arată că de la data prezentării materialului de urmărire penală, toți inculpații au avut avocați, de la data de 1 mai când s-a emis mandatul de arestare. Ori, la momentul în care în data de 28 mai s-au făcut recunoașteri din planșele foto, s-au făcut în prezența avocaților din oficiu. Precizează că nu au fost chemați niciodată în calitate de avocați să participe la efectuarea vreunui act de urmărire. Din declarațiile părților vătămate din faza de urmărire penală se poate observa că, ele nu se aflau în țară la momentul respectiv, acestea fiind aduse din Spania pentru a fi audiate. Din anul 2003 până în anul 2007 nu s-a dat nicio declarație de către nicio parte vătămată, când Tribunalul Constanța în încheiere reține că există probe temeinice și indicii că inculpați puși în stare de libertate ar prezenta pericol social concret și aceste probe sunt procesul-verbal de sesizare din oficiu a organelor de urmărire penală. Nu rezultă din nici un act că inculpata ar fi racolat fete din România și le-ar fi dus în Spania. Din declarațiile părților vătămate se poate observa că acestea o indică pe numita și nu pe inculpata.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar față de art.172 alin.2 raportat la art.197 alin.2 Cod procedură penală, nulitatea absolută a actelor de urmărire penală cu privire la întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare.
Avocat, având cuvântul, pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, întrucât apreciază că pe de o parte nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte nu au apărut alte elemente noi, astfel că, solicită a se reține că pe de o parte nu există indicii în sensul prevăzut de art.143 Cod procedură penală care să probeze vinovăția inculpatului sau care să justifice luarea și menținerea unei măsuri de arest preventiv față de acesta și totodată, să se rețină că, nu s-au făcut nici un fel de dovezi cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.148 lit.e și f Cod procedură penală.
Ceea ce se reține în mod concret inculpatului constă în faptul că acesta ar fi sprijinit grupul infracțional prin transportarea părților vătămate însă ceea ce se uită a se menționa este faptul că acesta deși este adevărat că a transportat părțile vătămate și este vorba despre opt din cele 19 părți vătămate, iar acest lucru a făcut în virtutea atribuțiilor de serviciu pe care acesta le-a avut. Inculpatul avea calitatea de șofer, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar și din cele depuse astăzi, în cadrul unei companii de transport internațional auto, de persoane. Apreciază că nu se poate reține că s-ar fi făcut dovada existenței unui contact ilicit a inculpatului cu ceilalți coinculpați, motiv pentru care, inclusiv declarațiile părților vătămate se referă în exclusivitate la calitățile acestuia de șofer neexistând nicio dovadă că acesta ar fi fost implicat într-o activitate ilicită care să concureze cu celelalte acte materiale săvârșite de către ceilalți coinculpați. În aceste condiții, activitatea de sprijinire pe care acesta a dat-o nu se înscrie în cazul unei activități ilicite de sprijinire în sensul menținerii, dezvoltării sau funcționării acestui grup infracțional astfel cum se susține de către Parchet.
Având în vedere participația acestuia și dovezile care se rețin cu privire la contribuția acestuia constând în aderarea la grupul infracțional consideră că nu există probe sau indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală. Cu privire la dispozițiile art.148 lit.e Cod procedură penală solicită a se constata că față de inculpatul nu a existat acest temei ca urmare a prelungirii măsurii arestării preventive, astfel încât, hotărârea instanței de fond este nelegală, însă pe de altă parte dacă Tribunalul Constanța în mod formal a menținut măsura arestării preventive și în baza art.148 lit.e Cod procedură penală, solicită a se constata că nu există nici un fel de probe sau indicii din care să reiasă concluzia că inculpatul sau interpuși ai acestuia ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor.
Apreciază și potrivit jurisprudenței Curții Europene că riscul unor eventuale presiuni asupra martorilor trebuie evaluat periodic, iar cu privire la inculpat solicită a se constata că urmărirea penală s-a efectuat, toți martorii au fost audiați, nici inculpatul și nici interpușii acestuia nu au încercat să influențeze martorii, astfel cum rezultă din actele de la dosarul cauzei, motiv pentru care, acest temei nu subzistă pentru luarea măsurii arestării preventive.
Cu privire la menținerea stării de arest preventiv raportat la gravitatea faptelor săvârșite de către inculpați, solicită a se constata că, instanța de fond se limitează numai la gravitatea pedepselor privind totul în mod abstract și față de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune. Consideră că trebuia analizată participația, respectiv contribuția inculpatului, probele care dovedesc vinovăția acestuia și o serie de alți factori cum ar fi personalitatea și moralitatea inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, are un domiciliu stabil, un loc de muncă, legăturile strânse ale acestuia cu familia și are un copil minor în vârstă de 1 an.
Apreciază că nu mai subzistă temeiurile cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, împrejurare în care, solicită admiterea recursului și în principal casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interdicției de a părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații, G, și și menținerea hotărârii pronunțată la instanța de fond, ca temeinică și legală. Inculpații au fost deduși judecății pentru infracțiuni deosebit de grave, astfel încât, această măsură se justifică. Precizează că pentru inculpata, s-a invocat nulitatea actelor procedurale, în condițiile în care este vorba despre un recurs care vizează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Avocat, având cuvântul, în replică, pentru recurenții inculpați și G, arată că în concluziile puse s-a raportat la momentul luării măsurii și ulterior la ceea se s-a întâmplat. Cu privire la existența probelor arată că recunoașterea din planșele fotografice nu constituie mijloc de probă potrivit Codului d e procedură penală, aceasta constituind tot o mărturisire și se susține toată acuzarea cu privire la infracțiunea de trafic de persoane pe acest mijloc de probă.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată G, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 25 iunie 2008, în Camera de Consiliu, Tribunalul Constanța, a constatat în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- fiul lui și, născut la 14.09.1968 în comuna, județul C, domiciliat în comuna,- județul C, CNP -;
G- fiica lui și, născută la data de 21.09.1977 în comuna Tăndărei, județul I, domiciliată în comuna - județul C, CNP -;
fiica lui G și, născută la data de 20.10.1977 în C, cu domiciliul în sat Vadu, comuna,-, județul C, CNP -;
- fiul lui și, născut la data de 26.05.1975 în comuna lui județul C, domiciliat în C- -.B,.14 județul C, CNP -.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Constanțaa reținut că în cauză sunt incidente prevederile art.48 lit.f, art.1361Cod procedură penală. S-a motivat că privarea de libertate a inculpaților corespunde scopului măsurilor preventive în vederea asigurării desfășurării procesului penal și a se evita riscul sustragerii de la judecată ori posibile înțelegeri între inculpați.
În termen legal, în cauză, inculpații, G, și, au declarat recurs solicitând a se dispune în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura interdicției de a părăsi țara.
Au fost invocate dispozițiile art.143 Cod procedură penală (în sensul că nu există probe sau indicii temeinice) cât și jurisprudența Curții Europene raportat la împrejurarea că, urmărirea penală a fost încheiată, martorii au fost audiați și inculpații nici personal și nici prin interpuși nu au încercat să influențeze declarațiile martorilor audiați în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulat cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Astfel, la data de 24 iunie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, rechizitoriul întocmit la data de 19 iunie 2008, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - prin care s-a dispus trimiterea în judecată a recurenților pentru mai multe infracțiuni ce se încadrează în dispozițiile art.13 din Legea nr.678/2001, OUG nr.79/2005, art.329 alin.1 și 3 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003.
Până în prezent, cercetarea judecătorească nu a demarat și nu au apărut elemente noi în favoarea inculpaților, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au dispărut, astfel că nu se justifică, revocarea acesteia așa cum s-a solicitat.
De asemenea, nu au fost încălcate nici dispozițiile art.6 din CEDO cu privire la termenul rezonabil, întrucât inculpații sunt arestați din data de 1 mai 2008.
Pe cale de consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, se vor respinge recursurile declarate în cauză ca nefondate, cu obligarea acestora în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală la câte 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge recursurile penale declarate de inculpații, G,și - toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tegnored.gref.
2 ex./8.07.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Zoița Frangu, Lucia Dragomir
