Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA
PREȘEDINTE: Chirila Mihaela
JUDECĂTOR 2: Dublea Aurel
JUDECĂTOR 3: Susanu Claudia
GREFIER: - --
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Sedinta publica din data de 28.01.2008
DECIZIA PENALA NR. 44
Pe rol fiind solutionarea recursului penal avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", promovat de catre inculpatul, fiul lui si, nascut la 30.07.1971, in prezent detinut in Penitenciarul Vaslui, impotriva incheierii de sedinta din data de 23.01.2008, pronuntata de catre Tribunalul Vaslui, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de av. din Baroul d e Avocati I, fara delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelata de catre instanta, av. sustine ca îl substituie pe domnul avocat. Daca instanta este de acord, va completa si va depune la dosar si delegatia domnului avocat, precum si cea de substituire.
Instanta invedereaza ca inculpatul nu a formulat recurs in scris, ci in mod verbal la pronuntare. Va lasa cauza la a doua strigare, pentru ca aparatorul inculpatului sa depuna la dosar imputernicirea avocatiala.
Dupa reluarea cauzei, av. depune in instanta imputernicirea avocatiala a domnului av., delegatia de substituire si motivele de recurs formulate in scris de catre domnul av. pentru inculpatul recurent, care se ataseaza la dosarul cauzei.
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent declara ca isi mentine recursul formulat.
Verificand actele si lucrarile dosarului si nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpatul.
-. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine ca discuta, in motivarea recursului, despre o masura de arestare preventiva, pe care instanta Tribunalului Vasluia mentinut-o la data de 23 ianuarie 2008, in conditiile in care s-a dispus mai intai retinerea si apoi un mandat de arestare preventiva de la inceputul lunii aprilie a anului 2007.
Inculpatul recurent si petent in acest recurs, este arestat de o perioada de aproximativ 10 luni de zile, pentru ca se presupune ca ar fi savarsit fapte penale, si instanta Tribunalului Vaslui mentine ideea ca exista suficiente indicii care sa presupuna ca aceste fapte au fost savarsite si de catre inculpatul, indicii care sunt sustinute, in opinia Tribunalului Vaslui, chiar in conditiile in care cercetarea judecatoreasca in prezenta cauza continuă, in sensul ca sunt reaudiati martorii care au dat declaratii in faza de urmarire penala si care, in mod constant, si la fiecare termen de judecata.
In opinia sa, crede ca au fost audiati aproape toti martorii, ca se afla in situatia in care probatoriul este administrat in faza de cercetare judecatoreasca.
Va relua doar textual din declaratia acestor martori, desigur, nu va antama fondul, martori care declara, fiecare in parte, la termenele consecutive la care s-au prezentat si au fost audiati, ca nu îl cunosc pe inculpatul.
Ultimii martori audiati la termenul din 23 ianuarie, este depozitia acestuia la fila 426, spune ca nu îl cunoaste pe inculpatul, că nu i-a întâlnit numele acestuia in timpul desfasurarii afacerii. Martorul spune ca nu l-a vazut niciodata pe, martorul, care a fost audiat la un termen anterior pe 28 ianuarie, si care, asa cum s-a retinut in actul de acuzare, in rechizitoriul Parchetului Tribunalului Vaslui, a fost singurul care ar fi putut sa-l identifice pe ca fiind un membru al unui grup infractional de natura prejudiciabila, desigur, îl precizeaza in mod expres, si domnia sa poate sa insiste argumantand pe depozitia acestui martor pentru ca a participat la audierea acestuia timp de cateva ore in sala de sedinte a Tribunalului Vaslui, si in care a spus ca nu este acesta, nu l-a vazut niciodata, nu a vorbit niciodata cu el, nu îl recunoaste.
Este surprinzator pentru ea, sa constate imprejurarea ca Tribunalul Vaslui, in incheierea de sedinta, declaratia acestui martor important, o incadreaza intr-o stare de indoiala, daca ar fi fost sau nu.
Nu a fost, nu a fost prezent niciodata, nu a participat la savarsirea niciunei infractiuni.
Se imputa fapte pentru, care in mentinerea si implicarea temeiurilor care justifica masura arestarii preventive, le-ar fi savarsit, astfel incat sa produca un ecou teribil, coplesitor in randul opiniei publice.
Nici un reprezentant al partilor civile, al partilor vatamate, al partilor prejudiciate din acest dosar, nu îl identifica pe, numele acestuia nu rezulta față de nici una dintre aceste parti vatamate si prejudiciate. Persoana acestuia nu exista pentru ele, pentru ca toti martorii si toate partile civile identifica ca si persoane care au actionat in scopul de a crea prejudicii si de a savarsi infractiuni, sunt si.
A se constata, discutiile din acest dosar, nu se poarta raportat la probatoriu, despre care se spune in mod constant si prin incheierile date de catre Tribunalul Vaslui, ca nu analizeaza probatoriul, depozitiile date nu au valoare prestabilita.
Se pare, de fapt a coordonat toata aceasta activitate in luna martie, pentru ca toate infractiunile rezulta din luna martie, si a organizat intr-o maniera proprie acest grup infractional. Ar vrea sa creada că dintr-o atitudine de razbunare, poate si a unor persoane, dintr-o neintelegere cu privire la bani, a dorit sa-l implice pe in aceasta situatie, prevalandu-se in mod constant acuzarea de continutul unor convorbiri telefonice.
si știe că la nivelul Uniunii Europene, exista un mare dubiu cu privire la valorificarea si forța probantă al caracterului acestor convorbiri telefonice și al modalitatii in care ele sunt redate in decursul unui proces penal și l-a modalitatea in care pot fi interpretate.
Chiar excluzand franturile, asa cum sunt ele redate in actul de acuzare, in nici un caz nu poate sa inteleaga, este singura proba, declaratia lui, care i se pare, contează cu privire la mentinerea masurii arestarii a inculpatului.
Nu poate intelege din acele franturi, că inculpatul are o participare activa la savarsirea acestor infractiuni, nu a discutat telefonic niciodata, asa cum s-a incercat a se arata in actul de acuzare, cu nici unul dintre reprezentantii partilor vatamate. Mai mult, nu are o convorbire telefonica cu, are o convorbire telefonica poate cu un alt partener al său de afaceri.
In masura in care fragmentele, absolut disparate, si nu vrea sa creeze dubii cu privire la locul, modul si unde au fost puse acele ghilimele cu privire la cuvintele pe care le-ar fi putut spune, sau le-a spus sau nu le-a spus inculpatul, sau le-a spus altcineva, nu stie, dar solicita a se constata că nu poate nici măcar ști, in masura in care acea convorbire se refera la activitati infractionale pe care impreuna cu, rezulta in mod evident si erau instrumente, au pus in practică un anumit plan infractional si au actionat ca atare.
Considera ca sunt aspecte pe care instanta trebuie sa le retina atunci cand verifica legalitatea masurii arestarii preventive.
Mai mult decat atat, si mai important, nu exista probe certe, concrete, că el le-ar fi savarsit. Nu vede care este pericolul pentru ordinea publica, sau care ordine publica, pentru ca ordinea publica presupune că această persoană este in conștiința unei colectivități. nu este in conștiința unei colectivități, nici măcar a acelei colectivități partilor vatamate, este adevarat numeroase, dar nu exista in conștiința acelor persoane pentru ca nu a participat. Nu exista nici in conștiința colectivității din Municipiul Bârlad, pentru ca nu a participat.
Considera ca instanta urmeaza sa reconsidere ceea ce in mod evident organul de urmarire penala, atunci cand a intocmit rechizitoriul, a incercat sa dovedeasca si care sunt probele ulterior administrate. Nu sunt dovedite, si isi permite sa respinga chiar ceea ce s-a dat in rechizitoriu, anume că, a avut contacte fizice sau telefonice pentru a-i convinge pe patronii firmelor sa incheie afaceri.
Nu a avut nici contacte fizice, si vin toti reprezentantii societatilor si spun ca nu au avut nici contacte telefonice, nu a incheiat nici un fel de operatiune comerciala si nici nu se poate retine un prejudiciu in sarcina sa.
Nu exista un raport, o legatura de cauzalitate intre si infractiunile pentru care, faptuitori există, desigur, in mod evident, declaratiile martorilor si a partilor vatamate, dar nu a participat.
Imprejurarea ca exista extrase de convorbiri telefonice, crede ca sunt singurele de fapt care au justificat pana acum o indoiala, cu depozitiile martorilor, pentru că chiar si asa, lecturandu-le, nu poate avea o legatura intre frânturile unor convorbiri telefonice.
Considera ca nu subzista temeiurile pentru care să se mențină și să se prelungească masura arestarii preventive. Urmeaza a se admite recursul si a se respinge cererea parchetului formulata in fata instantei de fond, probabil mentinuta astazi in recurs.
Considera ca inculpatul are dreptul procesual de a fi cercetat in continuare in stare de libertate, instanta să considere ca au fost administrate toate probele in cauză, iar cu privire la modalitatea in care acele convorbiri telefonice pot reflecta un adevar si o stare juridica care să creeze prejudicii si să creeze efecte juridice, se vor lămuri pe fondul cauzei.
Solicita admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca, la aproape 10 luni de zile, instanta de fond Tribunalul Vaslui, cu privire la rechizitoriu, cu privire la infractiunile savarsite de inculpat, a avut timp suficient sa evalueze in mod corespunzator intreg probatoriul din aceasta cauza, care s-a mentinut constant in concordanță cu referatele cu propunere de prelungire a masurii arestarii preventive. Incheierea instantei de fond este legala si temeinica si a constatat ca subzista in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive impotriva inculpatului, motiv pentru care si domnia sa solicita respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant, inculpatul recurent sustine ca el este deja condamnat de catre instanta de la
Interpelat de catre instanta daca mai are un mandat definitiv, inculpatul recurent sustine ca nu mai are un alt mandat, dar la termenul de pe 28 noiembrie domnul judecator s-a pronuntat in cauza sa, i-a spus sa tacă din gură că știe dumnealui ce a făcut.
A propus martori la Tribunalul Vaslui, pe unii deținuți care sunt in Penitenciarul Vaslui si care au stat in camera cu, și care vor sa depună mărturie impotriva lui. I-au povestit lui cum l-au arestat, fapta este facută in 2006 cu aceasta societate, pe el l-au arestat in 2007 cu o altă societate la V, este un flagrant, a inteles ca la dosar s-a disjuns si este la
Doreste sa fie judecat in stare de libertate, de fiecare dată cand a luat cuvantul i s-a inchis gura, in special la V, acolo nu poate să vorbească. A venit un martor de la S si a spus ca nu este, si cand i-a pus intrebarea daca a fost cumva el cel indicat de catre politistii care venisera, trimisi de la procuratura, atunci i s-a inchis gura, i s-a spus sa stea jos.
Problema care se pune, este dacă are dreptul sa puna intrebari sau nu are dreptul sa puna intrebari.
Achieseaza la concluziile puse de catre aparatorul său si solicita admiterea recursului.
Declarand inchise dezabterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Tribunalul Vaslui prin încheierea penală din 23 ianuarie 2008 hotărât în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. 3 al. 3 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin 1 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând, în baza disp. art. 300 ind. 2 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul constată astfel că temeiurile arestării, respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală în cazul inculpatului și cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. "a" și "f" Cod procedură penală în cazul inculpatului subzistă apreciază că se im pune, în continuare, privarea de libertate a acestora, având în vedere că există suficiente probe și indicii temeinice din care rezultă că cei doi inculpați au săvârșit fapte prevăzute de legea penală pentru care au fost arestați și ulterior trimiși în judecată, iar pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea lor în libertate rezultă din natura infracțiunilor și multitudinea de acte materiale săvârșite, de cuantumul mare al prejudiciului, numărul părților civile prejudiciate, din modul în care inculpații au acționat.
În consecință instanța va menține în baza disp. art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive luată față de inculpații și, urmând ca aceasta să fie verificată în termenul prev. de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul - criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că în mod greșit instanța de fond a menținut măsura arestării sale preventive întrucât din probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu rezultă că el se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Pe de altă parte timpul scurs de la arestarea sa preventivă este prea mare de aproximativ 10 luni de zile și el ar putea fi cercetat în stare de libertate, neprezentând pericol concret pentru ordinea publică.
În motivele scrise inculpatul recurent arată că nu a fost ascultat înainte de a se menține arestarea preventivă iar probele de la dosar nu-l incriminează, neexistând probe certe, concrete și concludente că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, dacă ar fi lăsat în libertate.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat până în această fază instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului -, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 143, 148 lit. "a", "f" Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice și probe certe că acesta a încercat sau va încerca să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală și judecată și că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a
instanței, fapte prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului - nu s-au modificat pe parcursul cercetării judecătorești și acestea impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
S-a apreciat temeinic că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului - rezultă din natura infracțiunilor presupus săvârșite, multitudinea actelor materiale, cuantumul mare al prejudiciului cauzat părților civile și modul în care au acționat inculpații, existând suficiente probe în cauză cu privire la pericolul concret pe care-l prezintă inculpatul -.
Timpul scurs de la identificarea și arestarea preventivă a inculpatului - se încadrează în termenul prevăzut de normele interne și CEDO, față de complexitatea cauzei acesta fiind rezonabil, neputându-se vorbi de o disproporție între relațiile sociale vătămate prin faptele inculpatului și dreptul îngrădit acestuia.
Instanța de fond a pus în discuția părților la termenul de judecată din 23 ianuarie 2008 măsura arestării preventive a inculpaților și - și menținerea acesteia, avocații angajați ai acestora punând concluzii și apărându-le interesele, iar inculpații au avut ultimul cuvânt, nefiind obligatorie o altfel de ascultare a inculpatului, decât în prima fază a propunerii de arestare preventivă a inculpatului, ceea ce nu este cazul in speța de față.
Examinând cauza din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 23.01.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, in dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obliga pe recurent sa plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
31.01.2008
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Chirila MihaelaJudecători:Chirila Mihaela, Dublea Aurel, Susanu Claudia
