Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 44/2009

Ședința publică de la 30 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție

Grefier

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații NOTAR, și, împotriva încheierii penale din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - personal în stare de arest la. A și asistat de avocat ales,

- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales și

- recurent Inculpat - - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat arată că a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată în 27 aprilie 2009 cu privire la menținerea măsurii arestării preventive și cu privire la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat arată că a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată în 27 aprilie 2009 numai cu privire la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

În conformitate cu art. 322 cod pr. penală, instanța a pus în vedere inculpaților recurenți că au dreptul de a fi ascultați, atrăgându-li-se totodată atenția asupra dispozițiilor acestui articol.

Inculpații recurenți au consimțit să dea declarație, după care instanța în baza disp. art. 323 cod pr. penală procedează la audierea pe rând a acestora, declarațiile fiind consemnate separat în procese verbale atașate la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpaților recurențiși, avocatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare a se proceda la punerea în libertate a inculpaților, susținând că nu se mai impune menținerea stării de arest, având în vedere că starea de fapt s-a schimbat în proporție de 70% față de momentul la care fost luată această măsură și motivările din toate încheierile prin care a fost menținută arestarea preventivă. Arată că din citativul aflat la dosarul cauzei de fond rezultă că toate părțile vătămate au domiciliul în țară, nu mai sunt pe teritoriul Spaniei, astfel că față de cadrul procesual și față de infracțiunile reținute în sarcina inculpaților se pune întrebarea ce pericol social concret mai prezintă inculpații; în speță, trebuie luată persoana fiecărui inculpat în parte și având în vedere situația nou creată, inculpații nu mai prezintă pericol social, astfel că în cauză nu mai operează prevederile art. 148 lit. f cod pr. penală; arestarea preventivă a fost puțin voalată, cum că inculpații s-ar sustrage de la urmărirea penală, însă din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să fugă, întrucât acesta din decembrie până în februarie, cât a fost liber timp de două luni nu fugit, nu a luat legătura cu nimeni, respectiv cu părțile vătămate sau cu martorii, nu a săvârșit infracțiuni și a stat la casa lui; inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că se impune revocarea stării de arest și punerea acestora în stare de libertate, având în vedere că starea de arest este o excepție, normalitatea fiind starea de libertate, și față de împrejurarea că starea de fapt s-a schimbat, iar temeiurile nu mai subzistă, apreciind că aceștia au primit o lecție cât au stat în arest.

Solicită admiterea cererii de libertate provizorie sub control judiciar apreciind-o ca fiind întemeiată, având în vedere că se încadrează în prevederile legale și ținând seama că inculpații au colaborat cu organele de urmărire penală, au dat declarații spunând tot ce au avut de spus. Mai arată că toate cele 20- 30 de declarații luate în cauză sunt șablon și nu este posibil așa ceva; dacă inculpații ar fi liberați sub control judiciar s-ar prezenta de fiecare dată când vor fi chemați de instanță și ar avea posibilitatea să-și facă apărarea.

Apreciază că față de probațiunea administrată în cauză, timpul petrecut în arest este suficient, cu atât mai mult cu cât în cauză nu poate fi vorba de un grup organizat. Cu privire la inculpatul, singurul aspect este acela că locuia împreună cu inculpatul, și din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că două persoane îl cunosc, dar acestea nu declară ceva concret, astfel că nu i se poate imputa infracțiunea reținută în sarcina sa, întrucât nu rezultă că ar fi transportat persoane în Spania, cărora să le ia banii sau să-i bată.

Pentru toate aceste motive apreciază că recursul este pe deplin întemeiat și se impune admiterea lui așa cum a fost formulat.

Apărătorul ales al inculpatului recurent-, avocat,solicită admiterea recursului, anularea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare sub control judiciar față de împrejurarea că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani, astfel că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160 cod pr. penală. În cazul admiterii acestei cereri conform art. 169/2 al.3 cod pr. penală măsurile de siguranță le va stabili instanța, inculpatului fiindu-i limitat accesul. Instanța de fond a motivat respingerea acestei cereri prin acea că inculpatul - ar lua legătura cu celelalte părți. Mai arată că acesta nu este recidivist, iar instanța trebuie să țină cont de gradul de participație a inculpatului, singura lui vină a fost acea că s-a aflat la locul și în momentul nepotrivit, însă nu s-a dovedit că a inițiat un grup organizat, că a beneficiat de vreun folos material, astfel că gradul de participație a acestuia este foarte mic.

Susține că cererea este îndreptățită și dacă va fi admisă inculpat va fi limitat și nu va putea să comită vreo faptă antisocială, nu va putea să lua legătura cu celelalte persoane din dosar, nu a făcut avere și îi cunoaște foarte bine familie.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Procuror pentru Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Alba,solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, susținând că instanța de fond în data de 27 aprilie 2009 procedat la verificarea măsurii arestării preventive luată față de cei trei inculpați, prilej cu care s-a menținut această măsură cu motivarea că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, că prevederile art. 148 lit. f cod pr. penală sunt întrunite.

Solicită a se constata că și cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt inadmisibile față de infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și având în vedere că pedepsele prevăzute pentru asemenea fapte depășesc 18 ani. Mai arată că inculpații s-au sustras de la urmărirea penală și s-ar putea sustrage dacă ar fi puși în libertate, iar în cauză mai sunt de audiat părți vătămate și martori.

În replică,apărătorul ales al inculpatului recurent-, avocat susține că dreptul la libertate este un drept fundamental, astfel că pe o simplă bănuială nu se poate priva o persoană de libertate, cu atât mai mult cu cât nu rezultă de nicăieri că inculpatul ar putea influența martorii și că s-ar sustrage de la judecată. Consideră că inculpatul - nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Apărătorul ales al inculpaților recurențirecurenți și, avocatcu privire la cererea de înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cu obligarea de a nu părăsii țara sau localitatea, apreciază că această cerere subzistă de la sine astfel că solicită admiterea ei.

Procuror pentru Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Alba cu privire la cererea de înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, solicită respingerea ei apreciind că în prezent nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate, susținând că nu se face vinovat de infracțiunea care i se reține în sarcină. Se obligă că nu va părăsi țara sau localitatea și arată că nu a fost niciodată sancționat de poliție, că va face tot ce-i va solicita instanța, că are un copil minor în întreținere, iar dacă va fi liber ar avea posibilitatea să-și facă apărarea.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt arată că nu va influența martorii sau părțile vătămate întrucât este conștient că și-ar înrăutăți situația și se va prezenta în instanța ori de câte ori va fi necesar. Solicită admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate.

Inculpatul recurent -având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate, întrucât nu se face vinovat de fapta care i se impută.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față;

Constată că prin încheierea penală din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- s-a dispus, printre altele, în baza art. 300/2 C.P.P. rap. la art. 160/b al. 3.C.P.P. menținerea C.P.P. arestării preventive a inculpaților, zis, -, zis, zis, și, zis,.

În baza disp. art. 139.C.P.P. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpații și.

În baza disp. art. 160 ind.8a al. 6.P s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, -, și.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către Tribunalul următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 5/D/P/2009 al DIICOT Biroul Teritorial Alba au fost trimiși în judecată inculpații, ( în lipsă ), ( în lipsă ) și ( în lipsă ) pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional nestructurat, trafic de persoane și trafic de minori prev. de art. 8 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323.Cod Penal, art. 12 al. 1 și 2 lit. din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a din Legea 678/2001, inculpații - pentru comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat și complicitate la trafic de persoane, fapte prev. de art. 8 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 12 al. 1 și 2 lit. din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, iar inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane art. 12 al. 1 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 ( 2 acte materiale ) și art. 37 al. 1 lit. b

Cod Penal

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că inculpații, -, și au constituit un grup organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori pentru a obține venituri ilicite din exploatare prin cerșetorie a persoanelor traficate, liderul grupării fiind zis "".

La această grupare a aderat și inculpatul zis "" care ajutat la recrutarea și transportul unora din victime ( ) care erau apoi exploatate în Spania de ceilalți membrii ai grupării. Acesta desfășura activități de trafic uman și pe cont propriu, exploatând alte victime.

Activitatea grupării s-a desfășurat de la începutul anului 2007 până în prezent.

În activitatea de exploatare a victimelor s-au folosit metode specifice grupărilor de crimă organizată, gruparea coordonată de, zis "", fiind una de tip familial, însă nu exclusivă, cu puternice legături între membri, fiecare dintre aceștia având sarcini bine determinate, constând în recrutarea, cazarea, organizarea transportului intern și internațional, constrângerea și plasarea victimelor în locurile unde urmau să cerșească, supravegherea victimelor și colectarea sumelor de bani provenite din cerșetorie. În aceste activități au fost implicați toți membrii grupării. Victimele racolate erau forțate să cerșească în folosul grupării, fiind amenințate, bătute în mod repetat, unele de sex feminin fiind și violate.

Victimele au fost recrutate (racolate) din rândul persoanelor de etnie rromă de pe raza jud A, persoane cu o situație materială precară și care nu aveau un loc de muncă, prin înșelăciune, promițându-li-se locuri de muncă în Spania, la cules de portocale (li s-a promis un câștig de aproximativ 500 euro pe lună, cazare, masă și transport în Spania cu autocarul gratuite).

După ce au fost transportate în Spania, victimele au fost exploatate fiind obligate să cerșească, prin violență și amenințare. Victimele erau cazate într- casă părăsită, fără condiții minime de igienă și primeau doar mâncare de la containerele de gunoi (mâncare expirată de la fast food-uri ce era aruncată la gunoi).

Persoanele sus menționate erau tot timpul supravegheate de către inculpați, care îi agresau fizic în cazul în care aceștia refuzau să cerșească. De asemenea, unele victime au fost obligate să încheie contracte cu diferite firme de telefonie mobilă din Spania, folosindu-se de cărțile lor de identitate și obținând astfel telefoane mobile pe care ulterior membrii grupării le comercializau la negru. Alte victime erau obligate să fure tot în folosul membrilor comunității.

În urma cercetărilor efectuate au fost identificate mai multe victime și anume:, -, minora și, -, (junior), G, (senior), G, (ultimele două recrutate de inculpatul în urmă cu câteva zile pentru a fi trimise la cerșit în Elveția ). Există și alte victime care nu au fost încă identificate, cunoscându-se doar prenumele sau porecla acestora.

Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 1/2009 a Tribunalului Alba în dos. nr- pe o durată de 29 de zile, măsură prelungită ulterior în condițiile legii.

Față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive în lipsă pe o perioadă de 30 de zile de la data prinderii. Inculpatul a fost reținut la data de 6.03.2009 de către poliția elvețiană, fiind returnat în țară la data de 16.03.2009. Măsura arestării preventive inculpatului a fost prelungită ulterior în condițiile legale.

Față de inculpatul - s-a luat măsura arestării preventive în lipsă pe o perioadă de 30 de zile de la data prinderii. Inculpatul a fost reținut la data de 12.03.2009 de către poliția spaniolă, fiind returnat în țară la data de 23.03.2009. Măsura arestării preventive inculpatului - a fost prelungită ulterior în condițiile legale.

Tribunalul a apreciat că temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.

Din probele administrate în cauză cu privire la fiecare dintre inculpați, respectiv declarații de martori, declarații ale unor părți vătămate, procese verbale de recunoaștere de către victime și martori a inculpaților procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice înregistrate, procese verbale de filaj, cu planșe foto, procese verbale de percheziție, rezultă indicii temeinice că fiecare dintre inculpați a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează presupunerea rezonabilă că a comis fapte de o gravitate sporită, sunt cercetate în stare de libertate.

S-a apreciat că în cauză durata arestări preventive nu a depășit termenul rezonabil, fiind respectate dis. art. 5 parag. 3 din CEDO.

În ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpații și, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea celor doi inculpați nu s-au schimbat, astfel că cererile sunt neîntemeiate și au fost respinse.

În ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, -, și, instanța de fond a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în cauză existând date din care reiese necesitatea de a-i împiedica pe inculpații să săvârșească alte infracțiuni.

Împotriva acestei încheierii penale au formulat recurs în termen, nemotivat în scris prin cererea de declarare a recursului inculpații, - și.

În memoriu depus la dosar inculpatul - și-a motivat cererea de recurs, susținând că în mod nelegal tribunalul i-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele legii, respectiv limitele de pedeapsă.

În susținerea orală a motivelor de recurs inculpații recurenți și, personal și prin apărătorul ales, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare a se proceda la punerea în libertate a inculpaților, susținând că nu se mai impune menținerea stării de arest, având în vedere că starea de fapt s-a schimbat față de momentul la care fost luată această măsură, că nu sunt probe pentru menținerea arestării preventive iar declarațiile victimelor sunt declarații șablon, că inculpații nu mai prezintă pericol social concret, astfel că în cauză nu mai operează prevederile art. 148 lit. f) Cod pr. penală; din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să fugă, întrucât acesta din decembrie până în februarie, cât a fost liber timp nu fugit și nu a luat legătura cu martori sau cu părțile vătămate, iar față de probațiunea administrată în cauză, timpul petrecut în arest este suficient, cu atât mai mult cu cât în cauză nu poate fi vorba de un grup organizat.

Se mai arată în ce privește cererea de liberare sub control judiciar că aceasta în mod nelegal a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, având în vedere că se încadrează în prevederile legale și ținând seama că inculpații au colaborat cu organele de urmărire penală și se vor prezenta de fiecare dată când vor fi chemați de instanță.

În susținerea motivelor de recurs inculpatul recurent -, personal și prin apărătorul ales, solicită admiterea recursului, anularea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare sub control judiciar față de împrejurarea că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani, astfel că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160 cod pr. penală, că măsurile de siguranță ce le va stabilii instanța, inculpatului i se va limita accesul, că acesta nu este recidivist, iar instanța trebuie să țină cont de gradul de participație a inculpatului, că nu s-a dovedit că a inițiat un grup organizat, că a beneficiat de vreun folos material, astfel că gradul de participație a acestuia este foarte mic.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate de recurenții inculpați, precum și din oficiu, conf. art.385/6 al. 3 Cod procedură penală, cu referire la disp. art. 136 al. 1, 143 al.3, 148 lit. f ) Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

În primul rând este de precizat că inculpatul - a promovat recurs doar împotriva dispoziției instanței de fond privind respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar inculpații și au declarat recurs împotriva dispoziției de menținere arestării preventive dispusă de instanța de fond și a dispoziția privind respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

1. Curtea amintește că potrivit art. 160/b alin. 1- 3 Cod pr. penală: " În cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive".

Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală, sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 cod pr. penală, dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legiuitorul român în disp. art. 148 al.1 cod pr. penală.

În cursul soluționării unei cauze de natură penală, în care inculpatul sau inculpații se află în stare de arestare preventivă, instanța are obligația de a verifica periodic, prin prisma dispozițiilor art. 160/b din Codul d e procedură penală, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispuse în cauza respectivă față de unul sau mai mulți inculpați.

În cauza de față, prin rechizitoriul nr. 5D/P/ 2009 din 19.03.2009 al DIICOT Biroul Teritorial Alba inculpatul, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui,grup infracțional nestructurat,trafic de persoane și,trafic de minori prev. de art. 8 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323.Cod Penal, art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a) din Legea 678/2001, iar inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui,grup infracțional nestructurat,trafic de persoane și,trafic de minori prev. de art. 8 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323.Cod Penal, art. 12 al. 1 și 2 lit. din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a) din Legea 678/2001.

Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că în actualul stadiu procesual subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, implicit subzistă indiciile temeinice și probe cu privire la săvârșirea de către inculpați unor fapte penale, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații și prin reacția opiniei publice, sunt corecte, ele având fundament în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia menținerii stării de arest preventiv.

Din probele administrate în cauză cu privire la fiecare dintre inculpați, respectiv declarații de martori, declarații ale unor părți vătămate, procese verbale de recunoaștere de către victime și martori a inculpaților procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice înregistrate, procese verbale de filaj, cu planșe foto, procese verbale de percheziție, rezultă presupunerea rezonabilă că fiecare dintre inculpații recurenți a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de lege iar soluția instanței de fond este corectă. Împrejurarea că inculpații recurenți și se consideră fiecare nevinovat, nu este relevantă în acest stadiu al desfășurării procesului penal, instanțele fiind chemate doar să stabilească existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor, iar nu vinovăția inculpaților, care ar putea fi eventual stabilită după administrarea tuturor probelor în condiții de contradictorialitate în cursul cercetării judecătorești

Sub aspectul pericolului social concret prezentat de inculpații recurenți și, Curtea apreciază că și sub acest aspect sunt îndeplinite exigențele legii. Se observă că inculpații prezintă un pericol social concret prin faptul că se bănuiește legitim că au înțeles să constituie un grup infracțional organizat, chiar nestructurat, și să desfășoare o activitate ilegală de exploatare a unor membrii ai comunității lor, profitând de faptul că aceștia aveau un grad redus de instrucție și se aflau într-o sărăcie cronică.

Mergând pe același raționament, Curtea apreciază că împotriva inculpaților recurenți continuă să-și găsească incidența dispozițiilor art. 148 lit. f) Cod pr. pen. acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților recurenți prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor în actul de sesizare al instanței, caracterul organizat ala acestor activități ilicite desfășurate de inculpați și caracterul transfrontalier al acestor fapte.

Apărările inculpaților recurenți și că nu ar fi săvârșit faptele și că nu ar mai putea săvârși astfel de fapte în țară, că participările lor sunt reduse, nu sunt în măsură să conducă la aprecierea că faptele presupus a fi săvârșite sunt lipsite de pericol social concret și că nu ar fi creat un grad de insecuritate în rândul populației.

Tot astfel, starea de sănătate precară invocată de inculpatul recurent nu este un temei al punerii în libertate atâta timp cât indiciile temeinice care au condus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și nu s-a dovedit la dosar că afecțiunile de care suferă sunt de natură a nu-i permite suportarea regimului de detenție.

Este adevărat, că cercetarea penală unui inculpat în stare de libertate este regula dar în ce-i privește pe recurenții inculpați și, aceștia sunt cercetați pentru presupusa săvârșire a unor fapte de o gravitate socială sporită, cu consecințe asupra mai multor membri ai unei comunități defavorizate, astfel că în prezent judecarea în stare de arest preventiv a inculpaților recurenți este justificată.

În ce privește susținerile recurenților inculpați și, referitoare la depășirea duratei rezonabile a unei detenții preventive, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului apreciază că acestea sunt nefondate.

În speță, perioada asupra căreia va trebui să se pronunțe pentru a examina compatibilitatea cu exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția se întinde între 3 februarie 2009, data arestării preventive și 27 aprilie 2009, data pronunțării încheierii penale suspuse actualului control de legalitate, în ce-l privește pe inculpatul și, respectiv, 2 aprilie 2009, data la care a fost prins de către organele de poliție, pe teritoriul Spaniei și 27 aprilie 2009, data pronunțării încheierii penale suspuse actualului control de legalitate, în ce-l privește pe inculpatul.

De precizat că mandatul de arestare preventivă nr. 5/2009 emis la data de 3 februarie 2009 de către Tribunalul Alba în baza încheieri penale nr. 1/03.02.2009 în ds. nr- în ce-l privește pe inculpatul a fost pus în executare la data de 25 aprilie 2009, conform încheieri penale din 25 aprilie 2009.

Este adevărat, că cea de a doua garanție instituită de art. 5 parag. 3 din Convenția ( europeană) a drepturilor omului ( denumită în continuare Convenție) pentru persoanele arestate sau deținute este aceea ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul proceduri. Într-o jurisprudență constată instanța europeană a stabilit că durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și prin prisma criteriilor cum sunt complexitatea cauzei, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate, comportamentul acuzatului și acela al autorităților competente ( spre exemplu cauza Pelissier și Sassi c/ Franței, Strogmuler c/ Austria).

Examinând toate aceste elemente, Curtea consideră că menținerea în detenție a recurenților inculpați și nu a depășit limitele rezonabile.

Cauza dedusă prezentei judecăți este o cauză complexă date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor în actul de sesizare a instanței, caracterul transfrontalier al acestor fapte, numărul mare al părților implicate, respectiv, 6 inculpați, nu mai puțin de 18 părți civile și parți vătămate.

Examinând modul în care judecătorul de fond a instrumentat cauza, Curtea apreciază că acesta a depus toate diligențele necesare pentru soluționarea cauzei cu celeritate, astfel că acestuia nu i se poarte imputa până în acest moment procesual vreo lentoare în derularea procedurii.

2. În ce privește criticile formulate de cei trei inculpați recurenți referitoare la respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată cu respectarea exigențelor dispozițiilor art.160 /2 și urm. Cod pr. pen.

În primul rând, Curtea observă că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și sunt inadmisibile raportat la disp. art. 160/2 al. 1 Cod pr. pen. nefiind îndeplinită una din cerințele de admitere în principiu a cererii.

În concret, potrivit art.160/2 al. 1 Cod pr. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

În speță, inculpații și, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de,trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a) din Legea 678/2001.

Art. 13 al. (1) din Legea 678/2001 prevede că,Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violenta sau alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apara ori de a-și exprima vointa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2). Ori, în contextul în care cei doi inculpați, și au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de,trafic de minori prev. de art. art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a) din Legea 678/2001, pentru care legea penală prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 18 ani, cererea de liberarea provizorie sub control judiciar este inadmisibilă.

Curtea observă că, în adevăr, recurentul inculpat - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni pentru care textul încriminator prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 18 ani, însă cererea de liberare sub control judiciar în mod corect a fost respinsă de judecătorul de fond ca neîntemeiată, în cauză existând elemente care arată că cerința prevăzută de al. 2 al art. 160/2 Cod pr. pen. nu este îndeplinită.

Nu este de neglijat a se preciza că din economia dispozițiilor art. 160/2 și urm. Cod pr. pen. simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege nu duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acordarea acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.

Cu alte cuvinte, în cazul în care inculpatul formulează cerere de liberare provizorie, instanța învestită cu judecarea cererii are în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, aspectul dacă temeiurile arestării se mențin, simpla îndeplinire formală a cerințelor prevăzute de lege neputând duce automat la admiterea acesteia.

Astfel, potrivit art. 160/2 al. Cod pr. pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor parți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din examinarea datelor dosarului se constată că inculpatul - a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui,grup infracțional nestructurat și complicitate la,trafic de persoane, fapte prev. de art. 8 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, reținându-se că în perioada anilor 2007-2008 inculpații, -, și au constituit un grup organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori pentru a obține venituri ilicite din exploatare prin cerșetorie a persoanelor traficate, liderul grupării fiind zis "".

Având în vedere natura faptelor de care este acuzat inculpatul, conduita acestuia pe parcursul procesului penal - s-a sustras urmăriri penale, fiind arestat în lipsă și reținut la data de 12.03.2009 de către poliția spaniolă, fiind returnat în țară la data de 23.03.2009 și existând temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, raportat la împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a început, soluția instanței de fond de respingere ca nefondată a cereri de liberare provizorie sub control judiciar este justificată, în raport de dispozițiile legale evocate.

Pentru aceste considerente, și raportat și de dispozițiile art. 5 CEDO, Curtea de Apel apreciază recursurile formulate în cauză de către inculpații, și - sunt nefondate, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală să le respingă, ca atare.

În baza art. 192 al.2 inculpații C.P.P. recurenți vor fi obligați fiecare la plata sumei de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații NOTAR, și, împotriva încheierii penale din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-.

Obligă pe numiții recurenți inculpați la plata sumei de câte 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 27.04.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored. / 2 ex/ 5.05.2009

Jud. fond

Președinte:Dana Ghițoaica
Judecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda

Vezi şi alte speţe de drept penal: