Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 444/R/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Condrovici
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S- luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul fiul lui și al lui, născut la 20 iulie 1969, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de av. - potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4885/19.10.2009 emisă de Baroul d e Avocați.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, a constata că prima instanță nelegal a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, considerând că nu sunt temeiuri noi ce să justifice privarea sa de libertate. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului recurent.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul nefondat și solicită respingerea acestuia cu menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării subzistă, sunt pendinte și actualmente, iar analizând aceste temeiuri sub forma celor două condiții, acestea sunt prezente și converg pe incidența prev.art.143 Cod pr.penală raportat la multitudinea faptelor săvârșite de inculpat.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând lăsarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea penală din 12 octombrie 2009, Tribunalul Bihor în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b pr.penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, dispusă prin Încheierea nr.17/M/25 martie 2008 Judecătoriei Oradea în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.14/M/25.03.2008.
S-a constatat că prin sentința penală numărul 656/2009 pronunțată de Judecătoria Oradeas - dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 8 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut că inculpatul, a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la furt calificat, prev. și ped. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, iar în dosarul conexat, nr-, a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
Judecătoria Oradea a dedus arestul preventiv la zi și în baza art. 350. pr. pen. menținut starea de arest a inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea nr.17/M/25 martie 2008 Judecătoriei Oradea în baza căreia s- emis mandatul de arestare preventivă nr.14/M/25.03.2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, declarat apel inculpatul și solicitat nu se mai menține starea de arest, întrucât temeiurile arestării nu se mai mențin.
Instanța de control judiciar a apreciat că în speță sunt incidente în continuare disp. art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f pr. pen. în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a început urmărirea penală și sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
S-a arătat că inculpatul este trimis în judecată în stare de recidivă, iar relevante sunt împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, precum și atitudinea inculpatului față de infracțiunile reținute în rechizitoriu, aspecte care duc la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, impun în continuare privarea de libertate a acestuia cu atât mai mult cu cât instanța de fond a pronunțat o pedeapsă privativă de libertate cu menținea măsurii de arest preventiv
S-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului la care s-ar putea reține existența perseverenței infracționale, precum și o specializare având în vedere faptul că începând din anul 1988, inculpatul a avut mai multe condamnări la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat.
Văzând că până în prezent, în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350.Pr. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care s-a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza a nu mai menține măsura arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpatul este nefondat și în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
În mod corect și legal prima instanță a statuat că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere faptele pentru care este cercetat, respectiv, infracțiuni de furt calificat, precum și persoana acestuia, având mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de același gen.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericolul social al faptei, poate decurge din acesta.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care a comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana sa, acesta din anul 1988, având mai multe condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, n baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu -, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, ns. la 20 iulie 1969 din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu -, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond R -
MT/MH
4 ex. din 22.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina Rodica, Condrovici