Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 447/R
Ședința publică din data de 25 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, G și B, în prezent deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 14.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați în stare de arest, asistată de av., apărător ales, substituind pe av. în baza împuternicirii avocațiale din 25.08.2008, G asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 25.08.2008, B, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 25.08.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat G, av., susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Galați care a menținut arestarea preventivă pentru următoarele motive:
Consideră că instanța de fond nu a făcut o motivare proprie și distinctă a situației inculpatului G, față de argumentele pe care acesta le-a formulat cu ocazia soluționării cererii de menținere a măsurii arestării preventive. Astfel, inculpatul Gaf ăcut referire la situația lui personală, la încadrarea juridică, la situația de fapt, la durata arestării preventive, la depășirea caracterului rezonabil al acesteia și la alte elemente care sunt înscrise în cuprinsul încheierii.
Inculpatul a invocat în fața instanței de fond, și reiterează în fața instanței de recurs, faptul că peste puțin timp se împlinește un an de când este arestat preventiv (este arestat din septembrie 2007). În aceste condiții apreciază că arestarea preventivă a depășit o durată rezonabilă. Solicită să se aibă în vedere că în cauză este vorba despre trei inculpați, trimiși în judecată pentru săvârșirea a câte două infracțiuni, nu este vorba de un grup numeros de inculpați. Învederează că pe rolul instanțelor sunt - similare, cu zeci de inculpați trimiși în judecată în stare de arest preventiv. Dacă aceasta este o cauză complexă, consideră că alte - similare pot fi catalogate drept - imposibil de soluționat. Totodată, solicită să se aibă în vedere că în decursul acestui an de zile de arest preventiv instanța de fond a reușit să audieze doar 15 martori dintr-un număr foarte mare, iar acești martori nu au făcut nici un fel de referire la activitatea infracțională a inculpatului
Un alt aspect pe care l-a invocat în fața instanței de fond se referă la caracterul discriminatoriu al arestării inculpatului În acest sens se referă la faptul că învinuitul este liber, deși este cercetat în legătură cu săvârșirea mai multor infracțiuni. Conform rechizitoriului, este cel care a preluat activitatea infracțională de la, care deja a fost trimis în judecată, și cel care a predat mai departe activitatea infracțională, sub forma administrării activității societății, lui. Susține că, față de care s-a început primul urmărirea penală în acest dosar, este și primul care a fost dat deoparte în prezenta cauză. La punctul 3 al rechizitoriului se poate observa că urmează să fie cercetat în continuare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, de constituire a unui grup infracțional organizat, pentru infracțiuni la legea evaziunii fiscale, pentru infracțiunea de uz de fals și fals în declarații. Cu toate că este cercetat pentru mai multe infracțiuni, totuși este cercetat în stare de libertate. Arată că instanța de fond a trecut sub tăcere acest aspect.
S-a mai învederat faptul că inculpatul G nu are antecedente penale, că suferă de serioase afecțiuni medicale, care au necesitat internarea lui repetată fie la Spitalul Penitenciar Jilava, fie la Colibași, și chiar la momentul arestării preventive se afla internat în Spitalul Județean G, că aceste afecțiuni chiar îi pun în pericol viața și, de asemenea, instanța nu a făcut nici un fel de discuții.
A mai arătat că nu s-a făcut dovada că inculpatul Gao bținut beneficii de pe urma săvârșirii infracțiunii, că nu s-a făcut dovada că ar deține valori materiale: bănești sau bunuri de valoare mare. Toate aceste chestiuni au fost trecute sub tăcere, mai bine zis ignorate de către instanța de fond.
Susține că instanța de fond a făcut o motivare generică, în sensul că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, nefăcând referire la situația personală a inculpatului G.
După aceea instanța a dat o definiție din punct de vedere personal a noțiunii de ordine publică. Nu înțelege să comenteze această definiție dar, legat de conținutul ei, apreciază că inculpatul G nu prezintă elemente de periculozitate astfel încât să pună în pericol ordinea publică sub aspectul stării de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor. Consideră că este vorba de o motivare dintr-un alt dosar, care poate se referă la altă persoană, întrucât nu există legătură între argumentele punerii în libertate invocate de inculpat și motivarea instanței.
În motivarea încheierii instanța mai face vorbire despre sentimentul de neîncredere a celor ce desfășoară activității comerciale. Se pune întrebarea de ce se apreciază că, care este cercetat în libertate pentru înșelăciune, evaziune fiscală, fals, uz de fals prezintă un sentiment de încredere, de ce se apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Consideră că procurorul are obligația să motiveze în ce constă motivul care a determinat disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe. Este de neînțeles de ce nu sunt terminate cercetările față de inculpatul, în condițiile în care acesta a fost audiat, toate părțile vătămate au fost audiate și înscrisurile ce stau la baza înșelăciunii, respectiv filele de CEC și celelalte documente, sunt la dosarul cauzei. Apreciază că trebuia să se procedeze în dosar în așa fel încât să se creeze echitate.
Soluția instanței de fond este greșită în primul rând prin aceea că și-a însușit pe o perioadă lungă de timp o poziție preluată din rechizitoriu și din hotărârea de arestare, și anume că inculpatul G era coordonator, era mâna dreaptă a inculpatei, era cel care nu se implica. Dacă nu se implică în cauză sub formă de activități ilicite, așa cum descrie rechizitoriul, înseamnă că nu prezintă pericol. Susține că instanța nu poate să convingă că G prezintă o stare de pericol, iar, și ceilalți, care au emis file CEC, au vândut marfa, au ridicat banii și după aceea au fugit, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și sunt liberi.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, precum și starea sănătății acestuia, care este unul dintre criteriile care stau la baza luării și menținerii arestării preventive. Arată că boala inculpatului nu este inventată în momentul arestării pentru a scăpa de rigorile măsurii, ci este o afecțiune preexistentă, în momentul arestării inculpatul fiind internat la Spitalul Județean. De atunci a fost de mai multe ori internat la alte unități spitalicești din cadrul Ministerului Justiției.
În măsura în care, și ceilalți față de care s-a dispus disjungerea pot fi cercetați în stare libertate, consideră că inculpatul G poate beneficia de un tratament similar, după aproape un an de detenție.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, să se aibă în vedere că instanța de fond nu s-a referit la situația personală a inculpatului G, nu a motivat nici participația, nici contribuția, nici perioada de detenție, nici poziția lui față de poziția inculpaților liberi, nici starea sănătății, nici celelalte argumente invocate, ci a făcut o referire la ordinea publică, referire care nu acoperă situația G și pe cale de consecință a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. Solicită ca în recurs să se îndrepte măcar în parte această situație.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că recent Curtea de Apel Galația înțeles să acorde un tratament distinct unor astfel de situații, în sensul că a dispus punerea în libertate a inculpatului, fiind înlocuită măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. De la data punerii în libertate inculpatul nu a părăsit orașul, își pregătește apărarea împreună cu avocatul său. Dacă într-o situație în care este vorba de un prejudiciu de 19 miliarde s-a constatat că nu se justifică o asemenea măsură, consideră că se poate proceda în acest fel și în această cauză, cel puțin față de inculpatul G.
În concluzie, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cel puțin până la terminarea acestui proces.
Apărătorul recurentei inculpate, av. solicită admiterea recursului împotriva încheierii din 14.08.2008 și, pe cale de consecință, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susține că prin încheierea recurată instanța a motivat în mod generic privitor la pericolul pentru ordinea publică, iar în ceea ce o privește pe inculpata a motivat că are în vedere și faptul că aceasta a dat dovadă de conduită infracțională, aspect relevat de fișa de cazier judiciar. Consideră că acest lucru arată că magistratul a dat dovadă de subiectivism în momentul în care a menținut măsura față de inculpata și cel puțin în ceea ce o privește pe aceasta, de la bun început a înlăturat prezumția de nevinovăție. Având în vedere că inculpata nu este condamnată definitiv în acest dosar, apreciază că instanța nu are de unde să știe că aceasta a persistat sau nu în activitatea antisocială. Mai mult decât atât, acest temei al stării de recidivă sau al conduitei antisociale nu este prevăzut în mod expres printre temeiurile care duc la luarea măsurii arestării preventive.
Susține că motivele pentru care solicită admiterea recursului au fost în mare parte expuse de apărătorul inculpatului G, astfel că va formula concluzii mai scurte.
Solicită să se aibă în vedere că pe rolul altor instanțe (se referă în mod special la Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel București ) se află - de notorietate, în care inculpații sunt judecați în stare de libertate pentru comiterea unor infracțiuni economice.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, susține că majoritatea persoanelor care formează opinia publică sunt persoane care nu au nimic comun cu activitatea societăților comerciale, care se limitează doar la a-și cumpăra alimentele de zi cu zi. Opinia publică nu se referă la un grup ales de 50.000 de oameni care fac afaceri și care ar fi într-o stare de insecuritate, ci se referă la ceilalți 19 milioane de locuitori ai țării, care nu au nicio legătură cu afacerile și care nu se simt absolut deloc nesiguri dacă inculpata ar fi în libertate.
Solicită să se aibă în vedere că starea sănătății inculpatei este precară.
Totodată arată că inculpata este nemulțumită de faptul că se reține că nu a avut contract de muncă. Învederează că din procesul-verbal aflat la dosar rezultă clar că i s-a ridicat și contractul de muncă pe care l-a avut, deci inculpata nu a obținut venituri din surse ilicite, ci a avut o sursă licită. Consideră că inculpata poate să-și dovedească nevinovăția până la final.
Solicită ca instanța să aprecieze dacă se va putea menține măsura arestării preventivesine die, având în vedere că la ultimul termen s-a dispus citarea primilor 20 de martori, că în cauză mai sunt de audiat foarte mulți martori din lucrări, că încă nu s-au administrat probele în apărare, astfel că cercetarea judecătorească ar mai putea 3 ani, poate.
Apărătorul recurentului inculpat B, av., susține că acesta a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv. Consideră că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii arestării și că inculpatul poate fi pus în libertate. În subsidiar, apreciază că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu consecințele adiacente.
Precizează că prezentul recurs vizează atât în fapt, cât și în drept motivele invocate de apărătorii celorlalți doi inculpați, multe lucruri, situații fiind similare.
Referitor strict la inculpatul B, precizează că la instanța de fond a arătat că la acest moment poate fi cercetat în stare de libertate, că cercetarea judecătorească va destul de mult în condițiile în care se observă că dosarul este foarte voluminos, că sunt de audiat foarte mulți martori, că vor trebui administrate probatorii în susținerea apărării.
Învederează că inculpații sunt arestați de aproape un an de zile, că în acest timp nu s-a înaintat prea mult pe fondul cauzei, fiind audiați doar 15 martori, fapt care i-a determinat să solicite înlocuirea măsurii arestării pentru buna desfășurare a procesului penal.
Consideră că motivarea încheierii este superflue, că s-a motivat doar pe starea de arest. Instanța nu a ținut cont de motivele invocate în fapt de inculpați, respectiv că la acest moment urmărirea penală este terminată, dosarul fiind în faza cercetării judecătorești, astfel că datele problemei s-au schimbat în favoarea inculpaților, în sensul că prejudiciul care a fost avut în vedere inițial s-a diminuat cu 2 miliarde de lei. Deci nu se mai discută de 6 miliarde lei, ci de 4 miliarde lei întrucât două societăți nu s-au constituit părți civile. Mai mult decât atât, nici această sumă nu este dovedită, întrucât nu s-a făcut o expertiză financiar contabilă, ci doar parchetul a adunat toate filele CEC și a ajuns la acea sumă. Mai mult, din cei 15 martori audiați nici măcar unul nu a precizat numele B, nici unul nu a arătat că l-ar cunoaște, că ar fi avut vreo legătură cu acesta.
În aceste condiții, apreciază că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, în sensul că nimic nu mai conduce la ideea că lăsat în libertate inculpatul prezintă un pericol public, că a avut o activitate dovedită infracțională și că prezintă un pericol social.
De asemenea, la instanța de fond a invocat și chestiuni de ordin personal. Astfel, a invocat ca circumstanțe personale faptul că inculpatul este în vârstă, nu are antecedente penale, suferă de mai multe afecțiuni, pe perioada arestării preventive stat numai în spitalul.
Solicită să se observe că în cuprinsul rechizitoriului se menționează faptul că inculpatul B este singurul care a dat declarații ample, s-a prezentat ori de câte ori a fost solicitat.
Pentru aceste considerente, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv. Solicită înlăturarea măsurii arestării, considerând că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate și că nu există indicii temeinice că ar căuta să obstrucționeze în vreun fel cercetarea judecătorească.
În subsidiar, așa cum a solicitat și la instanța de fond, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu interdicțiile aferente.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea din 14.08.2008, prin care s-a menținut starea de arest a celor trei inculpați este legală.
Urmează să se observe că în mod corect s-a apreciat că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei stării de arest nu au survenit împrejurări noi care să poată conduce la o altă concluzie.
De altfel, din concluziile puse astăzi în fața instanței a observat că nici nu a fost invocată în concret o atare împrejurare care să fie prin caracterul ei excepțional de natură să poată fi invocată în acest sens.
Toate aspectele care au fost invocate în susținerea recursului se referă la durata rezonabilă a măsurii și la alte aspecte care nu au legătură cu situația procesuală, cu stadiul procesual al dosarului în acest moment.
Pe de o parte, s-a susținut că hotărârea este nemotivată și că motivarea se referă în bloc la toți inculpații, motiv pentru care nu corespunde standardelor impuse de lege. În opinia sa, motivarea încheierii este corespunzătoare pentru că instanța a avut în vedere situația tuturor inculpaților atunci când au fost formulate argumente pentru dovedirea existenței pericolului prezentat pentru ordinea publică de lăsarea în libertate a inculpaților. De asemenea, urmează să se observe că toate apărările formulate de inculpați sunt oarecum similare și argumentele sunt comune în ceea ce privește măsura arestării preventive.
S-a susținut că este vorba despre un dosar complex și că durata cercetării va fi una îndelungată, motiv pentru care nu se impune menținerea stării de arest tocmai pentru aceste considerente.
În opinia sa, invocarea unei împrejurări viitoare, în mod evident, manifestată în prezent nu poate fi avută în vedere și este inacceptabil a fi invocată. Pe de altă parte, caracterul complex al unei -, caracter dat de numărul mare de persoane, în acest caz numărul mare de martori care trebuie audiați, alături de celelalte aspecte ale cauzei, au fost întotdeauna avute în vedere atât în doctrină, cât și în practica judiciară, inclusiv în practica instanței supreme, ca și argumente în sprijinul menținerii stării de arest și nu în sprijinul punerii în libertate a unei persoane.
S-a invocat faptul că instanța se referă la afectarea unei stări de siguranță prin folosirea unei noțiuni cu caracter general și că ne aflăm în prezența unei infracțiuni care nu este de natură să afecteze această stare de siguranță și de afectare a ordinii publice.
Nu este de acord cu acest mod de interpretare a acestei noțiuni pentru că, în mod evident, legea protejează nu numai dreptul la libertate și siguranță din perspectiva unor infracțiuni comise împotriva persoanei, ci perspectiva oricărui tip de infracțiuni; acest drept la siguranță trebuie protejat indiferent de tipul de infracțiune pe care o comite o persoană, o atare stare putând rezulta din simplul fapt că opinia publică ar putea considera că la un moment dat organele judiciare nu reacționează prompt cu ocazia încălcării legii, indiferent în ce în mod se produce acea încălcare.
Pentru aceste considerente, apreciază că motivarea instanței este una corectă.
S-a mai susținut, de asemenea, că starea de sănătate a inculpaților ar trebui să justifice punerea lor în libertate.
Practica judiciară este constantă în a constata în mod corect că acest argument nu este unul suficient, în condițiile în care legea prevede în concret posibilități de a proteja starea de sănătate a unei persoane prin prezentarea acesteia la tratament chiar în condițiile în care se află în stare de detenție. De aceea a și fost înlăturat la un moment dat temeiul care justifica punerea în libertate pentru acestea considerente.
Pe de altă parte, s-au formulat foarte multe argumente cu privire la situația procesuală a altor persoane, cum ar fi, celălalt participant la săvârșirea unora dintre faptele deduse judecății și s-a invocat existența unei stări de discriminare în raport cu inculpatul G. Urmează să se observe că existența unei stări de discriminare nu poate fi invocată decât raportat la persoane care se află în aceeași stare juridică și în același stadiu procesual, ori în cauză nu ne aflăm într-o atare situație. Dacă acest inculpat ar fi fost trimis în judecată în aceeași cauză și s-ar fi aflat în stare de libertate, s-ar fi putut discuta despre motivele care au justificat un tratament juridic diferit. În condițiile în care față de acest inculpat nu au fost finalizate cercetările, în mod evident, o atare comparație este una pur speculativă.
Pentru aceste considerente, apreciază că în acest stadiu procesual, în vederea finalizării cercetărilor, în mod întemeiat s-a dispus menținerea stării de arest pentru toți inculpații.
Apărătorul inculpatului G, av., în replică, pentru că s-a apreciat că situația acestui inculpat este determinată de cuprinsul rechizitoriului și de dispozitivul acestuia de trimitere în judecată, solicită ca în momentul deliberării, în legătură cu situația inculpatului G, instanța să se uite din nou pe rechizitoriu. Se va constatata că la niciuna din cele 13 părți vătămate inculpatul G nu are nicio contribuție: nici nu le-a contactat să vorbească cu acestea, dându-și numele real sau un nume fals, nici nu a lansat comenzi, nu a ridicat marfă, nu a semnat contracte sau file CEC. Nu dorește să facă referire la alte persoane trimise sau nu în judecată, dar solicită să se observe participația concretă a inculpatului Nu este vorba despre o stare de pericol pentru ordinea publică după un an de zile, timp în care cei care au semnat file CEC și care au plecat sunt în libertate. Tratamentul discriminatoriu nu a fost început de către instanță, ci a început la Parchet. El se perpetuează prin această metodă.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că în toate încheierile de ședință se reține faptul că nu s-au schimbat temeiurile. Nu s-au schimbat și nici nu or să schimbe pentru că niciunul din cei 15 martori audiați nu are vreo legătură cu cauza. Așa va fi și cu ceilalți 37 de martori care urmează să fie audiați, pentru că acești martori au fost luați efectiv din agenda sa telefonică. Astfel, a fost cu soțul ei la pescuit, cu își bea cafeaua. Există numai acel denunț dictat de ei pe care l-a contestat de atâtea ori., aceeași situație se va menține în continuare.
instanței de un an de zile că d-na judecător face referire la art. 143.pr.pen. text în care scrie clar că trebuie să existe probe și indicii temeinice, ori în toate încheierile se spune că "există presupunerea că au săvârșit faptele"
Fapta de înșelăciune pentru care este cercetată este prevăzută de lege cu o pedeapsă cuprinsă între 10-20 de ani. Înșelăciunea constă în a emite file CEC, contracte, a vinde sau a cumpăra marfă, ori din declarațiile părților vătămate rezultă că nu o cunosc și nu au văzut-o niciodată.
Procurorul DIICOT spune că ea a fost în umbră și că vorbea la un telefon, dar nici măcar acestea nu s-au dovedit. convorbirilor telefonice sunt ilegale, deci nu există ce probe și indicii. Au fost interceptate convorbirile telefonice, 9 luni acele plicuri au fost secrete, iar în momentul deschiderii s-a constatat că nu era nimic acolo.
A făcut referire la modul cum s-a ajuns la acest dosar. Nu a fost anchetă, nu a beneficiat de prezumția de nevinovăție, nu a avut dreptul să probeze, nu a avut nici un drept. Atunci, la ce act de justiție se face referire când se vede în mod clar că este autorul înșelăciunii, dar este citat ca martor la propria lui infracțiune. Aceeași este situația și în ceea ce îl privește pe. Acesta nu prezintă pericol social doar pentru că colaborează cu DIICOT-ul.
Solicită să se analizeze toate probele și să se constate că nu există nici măcar presupunerea, din punctul său de vedere.
Recurentul inculpat B, având ultimul cuvânt, susține și este de acord cu concluziile avocatului său și lasă la aprecierea instanței dacă prezintă pericol pentru ordinea publică sau nu.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său.
Arată că inculpatul a fost în arest 24 de ore, apoi a fost pus în libertate, lucru care i se pare de neînțeles.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-au respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpații, B și G.
De asemenea, s-a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul G.
În baza art. 3002în ref. la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, B și G.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată în mod legal și că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării acestei măsuri nu s-au modificat, în cauză existând indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a mai apreciat că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, G și B.
În dezvoltarea motivelor de recurs apărătorul ales al inculpatului G a susținut că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil, iar această cauză nu eoc auză complexă.
S-a mai invocat caracterul discriminatoriu al arestării în ceea ce-l privește pe inculpatul pe care îl apără, arătându-se că învinuitul e liber deși e cercetat în legătură cu săvârșirea mai multor infracțiuni, iar inculpatul Gec ercetat în stare de arest.
S-a susținut că lăsarea în libertate a acestui inculpat nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică întrucât la acest moment au fost audiate toate părțile vătămate, fiind invocate totodată și argumente de ordin personal, respectiv că inculpatul nu are antecedente penale și are numeroase afecțiuni medicale.
De asemenea, s-a mai arătat că încheierea recurată nu e motivată corespunzător, prima instanță realizând o motivare în bloc și nu o motivare distinctă pentru fiecare inculpat în parte.
Inculpata, în susținerea motivelor de recurs, a arătat că nu se face vinovată de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, menționând de asemenea că are o stare de sănătate precară și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul Bas olicitat să fie judecat în stare de libertate precizând că această cauză va foarte mult având în vedere numărul mare de martori ce urmează a fi audiați, motiv pentru care nu se mai impune menținerea stării de arest, în susținerea recursului acesta invocând și argumente de ordin personal, arătând că eop ersoană suferindă, are o vârstă înaintată, e lipsit de antecedente penale.
Față de toate acestea cei trei inculpați au solicitat admiterea recursurilor promovate, casarea în parte a încheierii recurate și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea stării de arest a celor trei inculpați.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în prezent.
Astfel:
- faptele pentru care sunt cercetați inculpații ( infracțiunile prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (inculpații și G ) și cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal în cazul inculpatei, precum și infracțiunile prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - inculpatul B ) sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
- la dosar există probe administrate până în prezent (interceptarea convorbirilor telefonice, declarațiile date de reprezentanții legali ai societăților comerciale prejudiciate, copiile facturilor emise de aceste societăți, copiile filelor CEC emise de SC SRL G și declarațiile martorilor audiați în cauză) din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din modul și împrejurărilor concrete în care inculpații au săvârșit faptele, numărul mare de acte materiale, valoarea mare a prejudiciului cauzat și din sentimentul de neîncredere pe care astfel de fapte îl creează asupra persoanelor ce desfășoară activități comerciale.
Cu privire la susținerea că hotărârea e nemotivată, iar motivarea se referă în bloc la toți inculpații, apreciem că nu poate fi reținută întrucât considerăm că prima instanță a realizat o motivare corespunzătoare a încheierii și a avut în vedere situația tuturor inculpaților atunci când a arătat care sunt argumentele ce dovedesc existența pericolului prezentat pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților.
Totodată avem în vedere și natura hotărârii pronunțate de către Tribunal, fiind vorba de o încheiere prin care s-a dispus asupra menținerii stării de arest preventiv în conf. cu disp. art. 3002Cod procedură penală și nu de o hotărâre pronunțată pe fondul cauzei.
Referitor la susținerea că în speță nu se mai impune menținerea arestării preventive întrucât datorită complexității dosarului durata cercetării judecătorești va fi una îndelungată, apreciem că o asemenea împrejurare viitoare nu poate fi invocată.
Totodată, referitor la faptul că nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni care nu e de natură să afecteze starea de siguranță precum și ordinea publică, apreciem că o lege protejează dreptul la libertate și siguranța din perspectiva oricărui tip de infracțiune, acest drept trebuind să fie protejat indiferent de tipul de infracțiune pe care o comite o persoană.
Cu privire la situația personală a altor persoane, respectiv a numitului, și a existenței unei stări de discriminare în raport cu inculpatul G apreciem că nu se poate reține că organele de urmărire penală nu au luat nicio măsură față de numitul atât timp cât prin actul de inculpare față de acesta cauza a fost disjunsă în vederea continuării cercetărilor. De asemenea, precizăm că existența unei stări de discriminare nu poate fi invocată decât raportat la persoanele care se află în aceeași situație juridică și în același stadiu procesual, ori nu ne aflăm într-o asemenea situație.
Referitor la faptul că durata arestării preventive a inculpaților a depășit termenul rezonabil reținem următoarele:
Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază ținând seama de circumstanțele cauzei și de criteriile cunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.
Apreciem că în cauză nu s-a împlinit durata rezonabilă a arestării preventive având în vedere complexitatea acestei - raportat la natura infracțiunilor, numărul participanților și numărul mare de părți vătămate implicate.
Totodată, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții (cauza TOMASI vs. Franța).
În ceea ce privește argumentele invocate cu privire la starea de sănătate a inculpaților, respectiv că această stare de sănătate ar trebui să justifice punerea lor în libertate, arătăm că acest argument nu e unul suficient pentru a justifica punerea în libertate, iar dispozițiile legale în materie prevăd posibilitatea de a proteja starea de sănătate a persoanei prin prezentarea acesteia la tratament, chiar dacă se află în stare de detenție.
Întrucât și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă apreciem că în mod corect s-au respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de considerentele de mai sus, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații: (fiica lui și, născută la 20.03.1961 în comuna Județul V, CNP -, domiciliată în G,-, -. 3) (fiul lui și, născut la data de 15.06.1973 în mun. P, jud. P, CNP -, domiciliat în G,-, -. 3) și (fiul lui și, născut la data de 31.01.1954 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 4,. 54,. în G, str. - -, - 12,. 31), în prezent deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 14.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpați la plata a câte 80 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 4: Daniela
- - - - - -
Grefier,
Red. -/26.08.2008
Tehnored. /2 ex./28.08.2008
Fond:
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Mariana Cristache, Daniela
