Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 447
Ședința publică de la 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale, având ca obiect " menținere arestare preventivă", declarate de inculpații recurenți ( fiul lui și, născut la 15 mai 1985) și ( fiul lui și, născut la data de 16 iunie 1978), ambii fiind deținuți preventiv în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform disp.art. 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat și, asistat de avocat ( ambii apărători fiind desemnați din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursurile promovate vizează încheierea de ședință din data de 17 iunie 2009, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
fiind, inculpații recurenți și, pe rând, declară că își mențin recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea, acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurată prin care s-a menținut arestarea preventivă, urmând a dispune judecarea inculpatului în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Susține apărarea că, inculpatul a recunoscut și regretat sincer fapta pentru care este trimis în judecată, prejudiciul cauzat ca urmare a infracțiunii săvârșite este mic ca valoare și a fost recuperat integral, se află la primul contact cu legea penală și este arestat preventiv de 7 (șapte) luni de zile, perioadă suficientă pentru a medita asupra gravității faptei comisă.
Oficiul neachitat.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere de instanță la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive. Inculpatul a avut o atitudine sinceră și de regret, a colaborat cu organele de urmărire penală, apreciind că nu există motive care să conducă la concluzia că inculpatul ar încerca să se sustragă de la continuarea judecății. Mai susține apărarea că acesta are 8 copii minori care au nevoie de sprijinul și ajutorul lui, acesta fiind singurul întreținător de familie. Raportat la probele administrate în cauză, instanța să aprecieze și să dispună în consecință. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de cei doi inculpați ca nefondate, și a se menține încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Solicită instanței a avea în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, gradul ei de pericol social, rezonanța și impactul social, apreciind neschimbate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea subzistând și la acest moment.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Declarând închise dezbaterile, curtea, rămâne în deliberare și în pronunțare.
După deliberare,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2009 Tribunalul Vasluia dispus:
În baza art. 3002alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art.160bCod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților:
- ,fiul lui și, născut la data 15.05.1985 în mun. V, jud. V, domiciliat în comuna D, jud. V, cetățenia română, studii 8 clase, situație militară nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, CNP: -, arestat preventiv prin încheierea de ședință nr. 29 din 17.11.2008 a Judecătoriei Vaslui, în dosarul nr-, în baza căreia a fost emis nr. 30/U/17.11.2008, în prezent inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Vaslui;
-, fiul lui și, născut la data 16.06.1978 în com. D, jud. V, domiciliat în comuna D, sat, jud. V, cetățenia română, studii 3 clase, situație militară nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, 6 copii, CNP: -, arestat preventiv prin încheierea de ședință nr. 29 din 17.11.2008 Judecătoriei Vaslui, în dosarul nr-, în baza căreia a fost emis nr. 31/U/17.11.2008, în prezent inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Iași.
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, urmează a fi verificată periodic, în cursul judecății, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 160 al. 1 Cod de procedură penală.
Pentru pronunța această soluție, Tribunalul a reținut:
" Potrivit art. 302 ind. 2 pr.penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 ind. b pr.penală, conform căruia instanța poate dispune menținerea măsurii arestării preventive, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, sau punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă temeiurile vechi au încetat și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
La stabilirea pericolului social relevante sunt plângerile și declarațiile părților vătămate și în care descriu bunurile sustrase, declarațiile martorilor audiați respectiv, și, procesul - verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de expertiză medico - legale ale părților vătămate.
Pericolul social concret pentru ordinea publică este înțeles și ca o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, instanța reține că, într-adevăr, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor și natura lor; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al faptelor comise de inculpat. In practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpaților sau a reacției declanșată de fapta comisă de aceștia.
În raport cu art. 5 din și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune.
Tribunalul constată astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați - respectiv cele prev. de disp. art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală - subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate acestuia în acord și cu scopul anume inserat în art. 136 Cod procedură penală pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la incidența disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, se constată că legea prevede pentru infracțiunea de tâlhărie, reținută în sarcina inculpatului pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar acest pericol derivă nu numai din gravitatea infracțiunii cercetate și a valorilor sociale vătămate prin comiterea ei, ci și prin prisma stării de neîncredere care se poate crea în rândul societății civile față de organele care asigură înfăptuirea justiției atunci când sunt cercetați în stare de libertate, inculpați cărora li se rețin în sarcină infracțiuni cu un deosebit impact social. Așadar, pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, cum sunt cele din prezenta cauză, organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Prin urmare, numai gravitatea faptei comise (caracter premeditat, prin acțiunea conjugată a trei persoane, în timpul nopții și prin folosirea de violență) nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune cu rezonanță socială, dând dovadă de persistență infracțională.
În considerarea celor arătate, instanța constată că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpaților astfel că, în temeiul art. 300 ind.2 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b alin.1 și 3.pr.penală, tribunalul va constata legală și temeinică măsura arestării preventive luată împotriva inculpaților și, pe care o va menține, urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală.
În termen legal inculpații și au recurat încheierea de ședință sus-menționată, solicitând judecarea în stare de libertate invocând circumstanțe personale: recunoașterea faptelor, prejudiciul modic și achitat, perioada mare de arest preventiv, situația familială.
Inculpații nu au solicitat să dea declarații în fața instanței de recurs, solicitând doar admiterea acestora.
Instanța de control judiciar a examinat legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor invocate, al limitelor procesuale prevăzute de calea de atac recursului, raportat la actele și lucrările dosarului de fond, constatând următoarele:
Inculpații se află în curs de judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra a două părți vătămate - în calea de atac a apelului promovat de aceștia.
Instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, raportat la 160 ind. b Cod procedură penală evaluând corespunzător actele și lucrările dosarului de fond - prin prisma subzistenței temeiurilor luării măsurii arestării preventive.
S-a reținut în mod judicios că aceste temeiuri subzistă, nu s-au modificat, iar pericolul concret al lăsării în libertate a inculpaților, la acest moment procesual, subzistă - fiind conturat de probele administrate.
Acest pericol a fost concretizat generic atât prin natura infracțiunii, pentru care sunt cercetați inculpații, cât și concret prin actele materiale desfășurate de inculpați (concretizate prin violență, acțiuni desfășurate noaptea) ce au avut un puternic impact social negativ prin gradul de insecuritate creat, prin încălcarea regulilor de conviețuire socială (ce se raportează la persoană, la drepturile și libertățile acesteia).
Sub toate aceste argumente, cât și al circumstanțelor invocate de inculpați în susținerea recursurilor (ce au fost temeinic analizate) nu se justifică judecarea inculpaților în stare de libertate și nici înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora cu o altă măsură preventivă (nemodificându-se temeiurile inițiale ale măsurii preventive).
Motivele de recurs susținute nu sunt fondate probator, încheierea de ședință recurată este temeinică și legală, astfel încât în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților.
PENTRU ACESTE MOTIVEÂ
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei RON cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 iulie 2009.
Președinte pt. Judecător Judecător
- - - - -
aflat în semnează
președinte complet Grefier
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.07.2009
Tribunalul Vaslui
jud.
jud. -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Elena Scriminți, Gabriela Scripcariu
