Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(33/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 45
Ședința nepublică de la 11 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică s-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în substituirea doamnei avocat în baza delegației de substituire nr. 12 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
În continuare, arată că fapta dedusă judecatii a fost un accident în viața inculpatului, care nu și-a dorit și nu a urmărit rezultatul produs, era sub influența băuturilor alcoolice, a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise. De asemenea, mai susține că lăsarea recurentului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există temerea că, odată lăsată liber, acesta va influența bunul mers al judecății, urmând a se prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere motivarea adusă prin considerentele acestei hotărâri în raport de fapta ce face obiectul cercetării judecătorești - lovire cauzatoare de moarte, comisă în stare de minoritate -, de materialul probator și de cerințele art. 160/b raportat la art. 302/2 Cod procedură penală
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 22.12.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului Teleorman, s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160hC.P.P. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, constând în aceea că, la data de 02.12.2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice, minorul a aruncat cu o țeavă în direcția autoturismului, care circula pe DN 51, și l-a lovit pe conducătorul auto în vârstă de 28 de ani, cauzându-i leziuni grave, care au condus la decesul acestuia.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în continuare, acesta fiind cercetat pentru o faptă prevăzută de legea penală pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică față de gravitatea faptei comise, de urmările acesteia și de violența manifestată de inculpat.
În contextul probatoriului s-a apreciat de tribunal că lăsarea inculpatului în libertate ar crea în rândul colectivității sociale un sentiment de insecuritate privitor la dreptul la viață dar și un sentiment de indignare că o persoană care a comis o faptă atât de gravă ar fi cercetată în stare de libertate și organele judiciare nu ar interveni prompt în sancționarea unor fapte atât de grave.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurentul-inculpat a susținut, în esență, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece fapta pentru care a fost trimis in judecată a constituit un accident, iar față de împrejurările în care se presupune că a fost comisă, respectiv pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fără a urmări sau accepta rezultatul produs, lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat justificat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, la data de 02.12.2008, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a exercitat acte de violență ce au cauzat victimei leziuni grave în zona capului si care au condus la decesul acestuia.
În acest sens, declarațiile numitului, coroborate cu procesul verbal de cercetare la fata locului, cu raportul de necropsie (care a stabilit drept mecanism de producere a leziunilor tanatogeneratoare lovirea cu corp dur, cu o suprafață limitată si de formă circulară - secțiune tip cilindru), cu raportul de expertiză tehnică-auto si expertiza medico-legala ADN oferă suficiente date de natură a convinge un observator independent și imparțial că inculpatul a săvârșit o faptă prevazută de legea penală, fiind îndeplinite exigențele art. 143.
C.P.P.Pe de altă parte, Curtea constată că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, are în vedere natura și circumstanțele concrete ale comiterii faptei, împrejurarea că, deși inculpatul este minor, consumul de băuturi alcoolice a constituit un factor în recurgerea nejustificată la violență, gravitatea extremă a faptelor de violență ce au ca rezultat moartea unei persoane, rezonanța negativă a faptei în comunitatea locală, dar si circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar este neșcolarizat.
Toate aceste elemente de fapt evidențiază încă riscul ca lăsarea în libertate a inculpatului bănuit de comiterea unei fapte extrem de grave să genereze un sentiment pregnant de indignare în rândul colectivității, dar și de neîncredere in caracterul adecvat al ripostei organelor judiciare față de aceste persoane, risc care, prin amploarea sa, justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Caracterul izolat al faptei comise ori atitudinea procesuală a recurentului-inculpat au fost deja avute în vedere la alegerea măsurii preventive și ele nu sunt de natură a înlătura, prin ele însele, celelalte împrejurări ce justifică menținerea acestei măsuri, astfel cum s-a argumentat anterior.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 22.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărător din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Proces-verbal
pentru grefier - detașată la altă secție,
semnează, GREFIER,
red. /21.01.2010
dact. 2 ex./21.01.2010
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Dumitru Mirancea, Nicoleta Grigorescu
