Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 455/R/MF
Ședința publică din 03 Iulie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier: a
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, și, toți deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei, inculpatul, asistat de avocat din oficiu, care substituie pe avocat oficiu, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.2634/2009, emisă de Baroul Argeș și inculpatul G, asistat de avocat oficiu, în baza împuternicii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.2633/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorilor să ia legătura cu inculpații.
Avocat, avocat, avocat și reprezentanta parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului și continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, având în vedere că măsura arestării preventive a fost dispusă la data de 26.11. 2008, urmărirea penală este finalizată, toate probele din care ar trebui să rezulte vinovăția inculpatului sunt deja administrate, în acest stadiu procesual apreciază că se poate continua judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate.
În cauză nu se poate vorbi de un pericol social având în vedere că toate elementele sunt deja fixate și în afara declarației părții vătămate și a martorului nu se vorbeste despre o altă chestiune care ar putea duce la un pericol social generat de judecarea în stare de libertate a inculpaților.
Precizează că martorul este persoana care într-una dintre serile în care s-a produs evenimentul se afla în mașină cu partea vătămată, mașina acestuia fiind oprită pe stradă de către inculpați și din mașină a fost luată partea vătămată de către inculpați și dusă într-un loc dosnic și violată și nu își explică cum de acest martor nu a făcut nici ce-l mai mic gest, fără să anunțe poliția, din punctul său de vedere această persoană este ce-l puțin complice. Acesta nu ripostat în nici un fel, acest lucru deroarece inculpatul și partea vătămată erau prieteni, între aceștias exista o relație mai mult decât o prietenie și între ei au mai existat astfel de relații, având în vedere poziția dintre cele două părți apreciază că este posibil să fi existat și acordul părții vătămate.
Față de cele arătate mai sus, apreciază că în acest stadiu procesual nu poate fi vorba de influențarea martorilor, sau a părții vătămate și nici de influențarea bunei desfășurări a procesului penal.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului și continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Solicită instanței a se avea în vedere faptul că a trecut aproape un an de zile de la luarea măsurii arestării preventive, această situație fiind o măsură excepțională și poate fi o regulă.
Apreciază că cercetarea se poate face și cu inculpatul în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului și continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu au apărut nici un fel de temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpaților, având în vedere fapta săvârșită de inculpați precum și faptul că partea vătămată este minoră. Solicită a se avea în vedere și faptul social negativ pe care îl are asupra comunității din care provin părțile, săvârșirea unei astfel de infracțiuni.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond punerea în libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond punerea în libertate.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond punerea în libertate pentru a-și putea întreține părinții și bunicii.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din 23 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Argeș, s-a menținut, în conformitate cu dispozițiile art.160/b și art.300/2 Cod pr.penală, măsura arestării preventive dispusă față de inculpații (născut la data de 20 iunie 1985, domiciliat în comuna, județul A, -), (născut la data de 23 martie 1989, domiciliat în comuna, județul A, -) și (născut la data de 31 martie 1981, domiciliat în comuna, -), deținuți în Penitenciarul Colibași.
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cei trei inculpați sunt trimiși în judecată în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, al Tribunalului Argeș, prin rechizitoriul nr.522/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzute de art.197 alin.1, 2 lit.a și alin.3 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de13/14 august 2008, prin violență, au întreținut raport sexual cu partea vătămată, în vârstă de 14 ani; tot astfel, la data de 25 noiembrie 2008, inculpatul, ajutat de inculpații și, a mai întreținut, tot prin violență, un raport sexual cu aceeași minoră.
Prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că pedepselor prevăzute pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol desprins din natura si gravitatea faptelor imputate, din modalitatea de săvârșire a acestora și nu în ultimul rând, din atitudinea inculpaților care, ar putea repeta săvârșirea faptelor.
Impotriva hotărârii inculpații au formulat recurs, susținând că, dimpotrivă, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel că nu se mai justifică reținerea în continuare a acestora.
Examinând hotărârea recurată, în raport de critica formulată precum și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, inculpații-recurenți sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, pedepsite cu închisoare de la 10 la 25 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ca atare, din actele dosarului rezultă că și în prezent subzistă aceleași temeiuri prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, care au determinat instanța de judecată să ia față de recurenții-inculpați măsura arestării preventive.
Intr-adevăr, pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă sus-citatul text nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar acest fapt nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei imputate inculpaților-recurenți.
Sub acest aspect, pericolul public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea infracțiunilor respective, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public concret, nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă și nu de puține ori,m acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
In raport de aceste considerente, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, deoarece nici din examinarea din oficiu a hotărârii recurate nu a fost identificat vreunul din cazurile de casare prevăzute de art.385/1 Cod pr.penală. Tot astfel, nu se impune o măsură preventivă alternativă arestării preventive care, în condițiile descrise nu și-ar atinge finalitatea înscrisă în art.136 Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și G, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat:
-pe inculpatul la 200 lei;
-pe inculpații și G la câte 300 lei, din care câte 100 lei, onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, -,
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
9 iulie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
